3,309 matches
-
terminare a catenei polipeptidice. Apariția, printr-un fenomen mutațional, a unui codon stop în interiorul mesajului genetic, produce terminarea prematură a sintezei catenei polipeptidice, cu scurtarea acesteia și sinteza unei hemoglobine care va fi nefuncțională. Primul codon al regiunii poststructurale a mesagerului fiecărei globine este un codon de terminare sau codon stop. Pentru catena α, se cunosc patru mutații reprezentate de substituția unui singur nucleotid care a realizat o situație opusă și anume transformarea unui codon nonsens (stop sau de terminare) într-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de terminare reflectă compoziția în nucleotide a porțiunii poststructurale a genei Hbα. În condițiile schimbării codonului de terminare se adaugă o secvență adițională de 30 de aminoacizi catenei α globinice, normale, rezultând o catenă Hbα alungită. Codonul terminator UAA al mesagerului normal pentru Hbα, prin mutație de substituție (tranziție A → G) sau de transversie A → T) la nivel de ADN, devine, la nivel de ARNm pentru globină, CAA codificator pentru Gln, rezultând hemoglobina mutantă Constant Spring, sau AAA care codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
anularea codonului stop normal, după cel de al 141-lea codon sens, după modificarea cadrului de citire prin deleția sus menționată, se mai reconstituie doar 5 codoni sens, după cel de al 141-lea codon (cât are în mod normal mesagerul genei Hbα). Al șaselea codon reconstituit este un codon stop UAG, la nivelul căruia este stopată sinteza catenei globinice modificată. Sunt cunoscute și alte mutații de deleție care modifică cadrul de citire și chiar deleții totale de gene hemoglobinice. Deleția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
implicate în geneza deficiențelor apărute în catena β. În majoritatea cazurilor, secvența de aminoacizi a hemoglobinei specificată de o genă a β+-talasemiei este normală. Analiza ARNm purtător al mesajului pentru catene β din β-talasemii arată reducerea cantitativă a acestui mesager, ceea ce determină diminuarea sintezei acestor catene. Este posibil ca talasemia să fie produsă de o varietate de leziuni moleculare, printre care mutațiile care afectează transcrierea genei pentru catena β, prelucrarea ARNm transcris de pe această genă, rata de acumulare a β
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o declarație, dacă în țară ar fi mai multă libertate. Ca și cum un sistem totalitar se poate... liberaliza. Și încă după o astfel de... declarație ! Credea că eram intermediarul unor astfel de negocieri? Jurnalul său este de altfel plin de invitați, mesageri, interlocutori din țară etc. Exprima în primul rând o convingere și inițiativă personală, cum cred și acum cu tărie? Mai ales că nu o dată mi-a repetat că reținerea sa de a vizita 5 țara, chiar și în scopuri strict
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica în ce privește «colaborarea culturalăă pe care el o preconizează între cei din exil și regimul actual 12. Mircea Eliade însuși se declarase dispus cum am amintit, în același sens la o colaborare culturală (scrisoarea din 5 dec./ 80), al cărui mesager nu eram. Dar de ce, în definitiv, în astfel de cazuri (Constantin Noica) faptul era licit, posibil, permis, onorabil mai ales etc. și în altele nu? Și apoi Hermeneutica apăruse în țară. Nici un factor din diaspora, din exil, nu contribuise în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
depășește chiar și pe conducător, poate deci totul. El distruge, manipulează, încadrează și folosește, pentru scopurile sale, tot și toate. Aceasta este și morala fabulei: amară, sfâșietoare, pesimistă, depresivă. O foarte vagă speranță apare totuși spre sfârșitul romanului. Dacă primul mesager al libertății ratează și, vai, cât de lamentabil al doilea ajunge totuși, chiar cu întârziere. Și poate că el într-o zi... dar nimic nu este mai puțin sigur. Această frumoasă construcție-demonstrație să-i spunem fără greș ridică, în același
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dogmatismelor, din orice direcție ar veni în epoca noastră. Și cu orice motivație posibilă. Reîntâlnindu-mă cu acești distinși scriitori, am respirat în jurul lor un alt aer, o altă ambianță culturală. Cultura română actuală are vitală nevoie de astfel de mesageri, fie și ocazionali: români și europeni/americani în același timp. Izolarea ne poate fi fatală. Cultura este o lume liberă, peste frontiere. Ideile nu pot fi nici arestate, nici confiscate. 7. Integrare și identitate culturală Ca să ne exprimăm în termeni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Bucureștiul interbelic, Editura Humanitas, București, 2003. Petcu, Marian, Jurnalist în România. Istoria unei profesii, Editura Comunicare. ro, București, 2005. Philippide, Al., Scriitorul și arta lui, Editura pentru literatură, București, 1968. Rotariu, Traian, Petru Iluț, Sociologie, ediția a 2-a, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996. Royce, Josiah, Race Questions, Provincialism and Other American Problems, Macmillan Company, New York, 1908. Sadri, A., Max Weber Sociology of Intellectuals, Oxford University Press, New York, 1992. Said, Edward W., Representations of the Intellectual, Vintage Books, New York, 1996. Sbârnă, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
190 În E. Stănciulescu, Teorii sociologice..., p. 189. 191 Anuarul Liceului Laurian pe anii 1935-1936 și 1936-1937, Tip. B. Saidman, Botoșani, 1938, p. 33. 192 Ibidem, pp. 37, 38. 193 Traian Rotariu, Petru Iluț, Sociologie, ediția a 2-a, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996, p. 145. 194 Este relevantă în acest sens descrierea unei clase de la liceul bucovinean din Rădăuți de către fostul elev Iulian Vesper, la 1919: Procentul cel mai ridicat îl constituiau elevii proveniți din mediul rural, tunși chilug, îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
metaforică sau alegorică. Sunt enumerate în Narrative and Drama și alte trăsături specifice care generează narativitatea dramei cum ar fi existența lumilor ficționale, a personajelor și a intrigii, elemente din lumea ficțională a spectacolului cu efect narator, relatări ale unor mesageri sau personaje care narează întâmplări altor personaje și elemente teatrale cu funcție de mediere cum ar fi prologul sau epilogul. Fludernik arată că una din specificitățile narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
apoi cursurile Facultății de Filosofie (licențiat în 1970). A funcționat ca secretar de redacție la „Revista muzeelor și monumentelor” (1976-1980) și ca redactor la revista „Teatrul” (1980-1990). Angajat în lupta electorală, editează, în prima parte a anului 1990, ziarul politic „Mesager”, candidând apoi pentru un loc în Camera Deputaților. După o întrerupere de cinci ani, revine în publicistică. În 1993 și 1994 a realizat emisiuni culturale la postul de Televiziune SOTI. În 1995-1996 a fost secretar literar la Teatrul Odeon din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
finance", les représentants en mission de la Convention, les préfets de l'Empire et de la République, jusqu'aux commissaires de la République lors de la libération de territoire en 1944 et aux préfets de la V-ième République" ("din timpul missi dominici [mesagerii domnitorilor franci], mesagerii regali plecați pentru a executa poruncile regelui, "guvernatori ai poliției, justiției și finanțelor", reprezentanții în misiune ai Convenției, prefecții Imperiului și ai Republicii, până la comisarii Republicii de după eliberare în 1944 și la prefecții celei de-a Cincea Republici")14. După
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
contextualizează apariția postmodernismului prin prisma contraculturilor izvorâte ca o reacție la pretențiile universale ale modernității și ale atitudinii sale elitiste, pe fundalul mișcărilor din 1968. Astfel, "deși nereușită, prin prisma obiectivelor proprii cel puțin, mișcarea din 1968 trebuie considerată, totuși, mesagerul cultural și politic al trecerii la postmodernism ce a urmat. Undeva între anii 1968 și 1972, deci, se naște din leagănul mișcării antimoderne a anilor 1960 postmodernismul ca o mișcare matură, deși încă incoerentă". (David Harvey, op. cit., p. 46) 47
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alții să creadă că i-ar fi trimis el. 2. Astfel, cei doi clerici au părăsit tabăra creștină și s-au îndreptat spre aceea a sarazinilor. Când santinelele din cantonamentul sarazinilor i-au zărit apropiindu-se, au crezut că sunt mesageri sau poate persoane care voiau să renunțe la credința lor. I-au întâmpinat, i-au prins și i-au dus în fața sultanului. Ajunși în fața sultanului, l-au salutat. Sultanul le-a răspuns la salut, iar apoi i-a întrebat dacă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Elia, retrăgându-se într-o sihăstrie, și-a lăsat să-i crească barba și părul și, cu această simulare de sfințenie, s-a reconciliat cu Ordinul și cu frații. 78. Acest capitul a trimis la papa Grigore al IX-lea mesageri pentru a obține o declarație despre Regulă, adică pe Sfântul Anton, fratele Gerard Rossignol, confesorul papei, fratele Aymon, care a devenit mai târziu ministru general, fratele Leon, care mai apoi a fost numit arhiepiscop de Milano, fratele Gerard de Modena
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de lipsa modelelor culturale) pe care-l aveau stihuitorii de dinaintea lui. Actul de a serie trece pe primul plan. Cu Alecu ne aflăm Încă În faza oralității, a cîntecului. El zice versurile sau pune un intermediar să le zică. Acest mesager este, de regulă, lăutarul. CÎntecul are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o Închinare („salut d’amour”), o umilință ceremonioasă, un elogiu al obiectului erotic și o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Are, bineînțeles, cuvinte din belșug, are chiar mai mult decât alți poeți din epocă o coerentă și o fluiditate În notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte de amor iese din părul negru precum dimineața din ceața nopții „revărsînd lumini din cer”. Oriunde apare (și apare des) o ființă suavă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi, Aflînd acum unde mergi, Bate În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe energice (În contradicție cu scopul ei) de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști tare Și de vînturi și de soare, Și cînd alți ochi lor căta, Să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît imaginea slăvită a femeii descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]