4,850 matches
-
duseseră la spălător gemînd de furie și cu nasul roșu de sînge. Încercă să intre În pielea Supra Șoricelului și Într-adevăr tipul nu făcea altceva decît să se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase bine lecția asta și nu greșea niciodată, dar ce să fac eu Închis aici În baie și năpădit de tristețe... Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zic, bunicuțo, te rog, nu mai vorbi că mi-e rușine și mîine sigur o să mă trădeze: În timpul ceaiului bunica aduse o sticlă de coca-cola din cele mici, Del Castillo, te rog și ne servi la amîndoi În niște pahare micuțe și mai rămase puțin pe fundul sticlei și o astupă ca s-o păstreze. Toată clasa rîdea de el și Încerca și el să rîdă Împreună cu ceilalți, dar nu putea, nu știu, uneori aș vrea s-o urăsc pe bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea Susan Îl anunță că avea un alt cadou pentru el și că i-l cumpărase gîndindu-se că poate ar fi vrut să se distreze cu ceva pînă veneau operele complete ale lui Mark Twain. Julius primi pachetul gîndindu-se că micuța ghitară n-avea nimic de-a face cu volumele lui Mark Twain și că sigur era ceva la care mama se gîndise În ultimul moment. Și a ghicit, pentru, că Într-adevăr Susan, rătăcind complet dezorientată și milionară printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săracilor ei de la hipodrom, văzu vioara Într-o vitrină și i se păru că lui Julius la cei cinci anișori ai lui, urechiat cum era, i-ar sta foarte bine să cînte la vioara, Julius reuși să desfacă pachetul cu micuța ghitară și văzu ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas, care poruncise să fie adus curcanul și chiar În clipa aceea Își Întorcea fața spre locul unde stătea Julius. — Chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Extraordinar personaj! Nu știu dacă studenții care nu l-au mai apucat - căci „a fugit“ în scurt timp pe melea guri mai bune - au pierdut prea mult în privința semioticii și poe ticii, dar în orice caz au pierdut un spectacol. Micuț, arătând incredibil de tânăr pentru vârsta lui (toți îl luau la-nceput drept student și-l interpelau pe hol: „Dă, bă, o țigare...“), cu un păr numai inele și o față de actor de roluri secundare la Hollywood, dar cu ochi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ar fi afirmat că...” Au urmat, după arestarea “lepădăturii”, un lanț nesfârșit și destul de dureros de percheziții, amenințări, confiscări și desigur, cotele le-au fost dublate. Paolina Soldan, deși în vârstă acuma, s-a oferit să-l boteze ea pe micuț, căci nașul care-i cununase pe părinții băiatului nici nu mai voia s-audă de finii săi ori de botez. Ce, să-și piardă el postul pentru niște...?! Atenție! Băiatul a deschis un ochi. Acum și pe celălalt. Privește, mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de viață i se urcă, fără pic de teamă, pe deget, apoi pe mână. “Gărgăriță, riță, Unde oi zbura Acolo m-oi însura...” Paul repetă de câteva ori acest cântec, chiar dacă nu-i înțelege toate cuvintele. Se pare că nici micuța sa prietenă nu pricepe mare lucru din ceea ce i se cântă căci, nu numai că nu zboară nicăieri, dar acum nici măcar nu se mai mișcă. Băiatul se-ntoarce ba ntr-o parte, ba-ntr-alta. Același rezultat. Ce-ar fi să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
era o distanțare lucidă a unei femei cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. S-a așezat pe scaun, și-a încrucișat mâinile, apoi mi-a zâmbit vag. -E foarte cald aici, zise ea. Desfăcu un evantai tot mov, micuț, începând să-și facă ușor vânt cu el. A urmat o pauză neplăcută, fiindcă nici unul nu-și găsise cuvintele. Apoi a început să mă “descoase”, întrebându-mă ce fac aici, cu ce mă ocup, cât timp voi rămâne și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fiecare primăvară, pentru ceva ce în cel mai bun caz îți purta pică - asta nu putea decât să dea peste cap imaginea de sine a unui loc. Alte păsări luară locul cocorilor. Val după val, milioane de păsări traversau brâul micuț al unei clepsidre cât un continent. Păsări pe care Karin Schluter le văzuse de când era mică, dar nu le observase niciodată. Daniel le știa pe toate după nume. Avea la el liste cu toate cele patru sute patruzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un fel de paradis pierdut. După toate aparențele, înlocuitoarea ei a fost instruită în materie. Țopăie ca o fetiță imediat ce-i iese invitația pe gură. Parc-ar fi invitat-o la balul de absolvire sau de-astea. Pleacă împreună, în micuța ei mașină japoneză. E ciudat de cald, ținând cont că mai sunt două săptămâni până la Crăciun. Poartă haina lui albastru-deschis, bună pentru octombrie. Catastrofă ecologică din cauza efectului de seră, probabil. Ei, să ne bucurăm de avantajele pe termen scurt. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care nimeni nu-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-ar imita pe el. Weber văzuse oameni cu leziuni în zona asta - apraxie ideomotorie. Reușeau să agațe un tablou, dacă li se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un animal transplantate la altul, care preluau proprietățile zonei gazdă. Probabil că Mark auzise de ele, la modul vulgar, trunchiat, în care știința ajunge la toată lumea. Pun bucăți de maimuță în oameni, nu? De ce nu și de păsări? Migdala aia micuță a lor în schimbul migdalei noastre. Weber trebuie doar să spună nu, cât de blând și de ferm se poate. Dar ceva din el vrea să spună: nu-i nevoie de schimb. Sunt deja acolo, moștenite. Structuri străvechi, rămase și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Discovery, două antilope sfâșiate de colții unui leu înfometat, avioane prăbușindu-se în apa mării, ucigași în serie plănuindu-și crimele, oameni de știință inventând vaccinuri, celule multiplicându-se, așa cum și tu ai fost la început, un mănunchi de celule micuțe pe care un miracol neștiut le-a făcut să crească și să capete formă și apoi suflet, sugi, puiul mamei, până la ultima picătură, până când mama va rămâne golită pe dinăuntru și lacrimile vor seca și mama va fi doar o
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
va dura prea mult, pentru că laptele va năvăli din nou, și lacrimile vor năvăli din nou, două șuvoaie năvalnice vor umple tot, până când te vei opri din supt și vei adormi, cu expresia aceea de indescriptibilă fericire pe chipul tău micuț, începutul acela de zâmbet somnoros care o face pe mama să verse și mai multe lacrimi, mama varsă lacrimi pentru orice de când ai venit pe lume, dormi, puiul mamei, adormi liniștit, mama nu mai are ce să ți dea acum
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu păr roșu, cu trăsături anemice și cu un nas enorm, care parcă-i Întuneca toată fața, Îl trase de mînecă cu un gest nervos, aproape-brutal și șopti: — Hai să, mergem! Hai să plecăm de aici! Vai de mine! Tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că voluntarii dinainte fuseseră admiși la bord înainte ca aerulota lor să fi ajuns la această distanță. La fel se întâmplă și cu Leej, Gosseyn. care se similari-zase în sala de comandă din spate, o văzu oprindu-se în fața barăcii micuțe de la baza pasarelei. După o secundă urcă pe ea. Se uită la contor: ceva mai mult de doi kilometri și jumătate. Asta putea însemna două lucruri: Mai întâi, că era vorba de o capcană și de o momeală. Sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost fericit. Dormeam împreună într-o cameră cu tavan scund, în spatele casei și mîncam singuri. îmi amintesc cum stăteam furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își petrecea mai tot timpul într-o cameră de la etaj, în care nu puteam intra, iar o bătrînă venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fermierului și mi-a zis: — Ce crezi că faci tu aici? Probabil că nu avea nici doisprezece ani, dar mie îmi părea femeie în toată firea. I-am răspuns că fac un cuib unde să se ouă o pasăre. — O micuță păsăruică? Asta-i o prostie. Și de unde-ai luat paiele? — Din curte, erau pe jos, am zis. — Atunci sînt ale tatei, iar tu le-ai furat, așa că pune-le înapoi. Pentru că mi-am văzut în continuare de treabă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreo cîțiva metri, auzi un strigăt în spatele lui. Se întoarse și-l văzu pe Coulter făcîndu-i cu mîna și strigînd: — Nu-ți face griji! Nu-ți face griji! La naiba cu Kate Caldwell! Thaw merse mai departe, cu o imagine micuță și perfectă a lui Kate Caldwell zîmbindu-i și făcîndu-i cu mîna în interiorul său. Era învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piloni erau înfipți în dealuri și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat de geamanduri și faruri micuțe. Un petrolier se deplasa ceremonios spre mare între remorchere, iar în direcția opusă naviga un cargou. Dealurile din dreapta erau mai abrupte și tot mai aproape, iar drumul era strîns în clește între fluviu și un pisc acoperit de pădure, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i de mirare că ești bolnav. Cum te aștepți să te simți bine dacă te flămînzești? Cum? Cum? — Te rog, nu te lua de mine. Dar ce pot face? întrebă domnul Thaw cu o voce încărcată de milă. Cînd erai micuț, puteam să te bat, dar acum ești bărbat. Cum pot să te aduc pe calea cea bună dacă nu luîndu-mă de tine, luîndu-mă de tine prin cuvinte? Peste cîteva clipe adăugă liniștit: — Aș fi bucuros dacă în viitor o să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amărăciune, că Thaw simți o împunsătură neobișnuită, și-i spuse cu tristețe: — Te respect și te admir, tată. Chiar îmi placi. Dar mi-e teamă de tine și nu știu de ce. Poate că v-am mustrat prea mult cînd erați micuți. — Mustrat...? — Cotonogit. — O făceai des? — Destul de des. Reacționai prost. Trebuia să-ți facem băi reci să-ți potolim isteria. Thaw fu izbit de modul ăsta straniu de-a trata un copil, dar își ascunse jena liniștindu-l cu niște cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]