4,743 matches
-
îi câștige bunăvoința, spunând: „Noi ne încredem în tine, noi toți credem în tine și știm că tu vei face dreptate pe pământ. De la tine așteptăm mântuirea, căci buzele tale au rostit o judecată dreaptă și bună”. La început, el, mincinos și nelegiuit, se va preface că respinge slava, dar oamenii nu vor înceta, vor face presiuni asupra lui și îl vor proclama rege. Apoi, el se va semeți în inima sa și cel blând se va face aspru, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viclean; își vor lovi pieptul cu amărăciune și vor scoate mari strigăte de durere; își vor lovi fața și își vor smulge perii capului; își vor sfâșia obrajii cu unghiile și vor spune: „Ce nenorocire și ce tristețe! Ce legământ mincinos am făcut? Ce dezamăgire uriașă! Cum a reușit mincinosul să ne amăgească? Cum de l‑am urmat noi? Cum ne‑am lăsat prinși în plasa lui? Cum de am căzut în mreaja lui cea murdară? Cum oare nu am înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dispune și a cercetării îndelungate a Scripturii, viziunea anticristologică rămâne deci cea a înaintașilor săi, cu excepția câtorva puncte inedite pe care le vom sublinia în cele ce urmează. În opinia lui Ieronim, Anticristul va fi o ființă umană, un rege mincinos, posedat în întregime de diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de oi” (Mt. 7,15), dacă nu expresia cu totul exterioară și superficială a creștinismului? Cine sunt „lupii răpitori”, dacă nu aceste idei, aceste spirite viclene care se ascund chiar în Biserică să vatăme turma lui Cristos? Cine sunt profeții mincinoși, dacă nu propovăduitorii minciunii? Cine sunt „apostolii mincinoși” (2Cor. 11,13), dacă nu cei care vestesc o credință adulteră? Cine sunt anticriștii (cf. 1In. 2,18), acum și totdeauna, dacă nu cei care se ridică împotriva lui Cristos? Iată aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu totul exterioară și superficială a creștinismului? Cine sunt „lupii răpitori”, dacă nu aceste idei, aceste spirite viclene care se ascund chiar în Biserică să vatăme turma lui Cristos? Cine sunt profeții mincinoși, dacă nu propovăduitorii minciunii? Cine sunt „apostolii mincinoși” (2Cor. 11,13), dacă nu cei care vestesc o credință adulteră? Cine sunt anticriștii (cf. 1In. 2,18), acum și totdeauna, dacă nu cei care se ridică împotriva lui Cristos? Iată aceste erezii care tulbură Biserica, prin netrebnicia noilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu cât acest dumnezeu, inventat de el, nu era cel care creează, nici cel care înviază trupurile - un dumnezeu, desigur, ireproșabil și prin aceasta, și cu totul opus minciunilor și înșelăciunilor Creatorului. Și de aceea Cristosul său, ca să nu fie mincinos, înșelător și să fie astfel luat drept Cristos al Creatorului, nefiind ceea ce părea a fi, ascundea ceea ce era de fapt, trup fără să fie trup, om fără să fie om. Tot astfel, un Cristos dumnezeu fără să fie Dumnezeu [...]. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trup fără să fie trup, om fără să fie om. Tot astfel, un Cristos dumnezeu fără să fie Dumnezeu [...]. De îndată ce acceptăm ca minciună că Cristos este trup, urmează că tot ce Cristos a săvârșit în trup a fost în chip mincinos: [de la] întâlnirile sale, contactele, relațiile sociale, până la minunile sale. Cristosul‑fantomă al lui Marcion nu există pentru Tertulian. El nu este decât o abstracțiune imposibil de identificat istoric și material, o teorie lipsită de eficacitate soteriologică. În consecință, cristologia eretică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea lui Augustin, fiara închipuie Cetatea necredincioșilor, opusă Cetății lui Dumnezeu, în timp ce „profetul mincinos” este Anticristul. Cu toate acestea, soluția propusă nu pare a avea o importanță prea mare pentru exeget, care o prezintă fără prea mare atenție, dornic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea lui Augustin, fiara închipuie Cetatea necredincioșilor, opusă Cetății lui Dumnezeu, în timp ce „profetul mincinos” este Anticristul. Cu toate acestea, soluția propusă nu pare a avea o importanță prea mare pentru exeget, care o prezintă fără prea mare atenție, dornic de a expedia subiectul cât mai repede cu putință (20, 9, 3): Dar cine este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și catolici, mărturisesc deopotrivă aceeași credință, se înscriu deci pe aceeași linie dogmatică. Inadvertența intervine la nivelul praxis‑ului, adică la nivelul experienței, al întrupării dogmelor în fapte adecvate: „Oricine îl neagă pe Cristos prin faptele sale este Anticrist. Este mincinos înverșunat cel care cu gura mărturisește că Isus este Cristos, dar nu și cu faptele sale, mincinos căci faptele nu‑i sunt pe măsura vorbelor” (3, 8). O dată realizată trecerea de la ecleziologie la etică, Augustin este nevoit să‑și diversifice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
praxis‑ului, adică la nivelul experienței, al întrupării dogmelor în fapte adecvate: „Oricine îl neagă pe Cristos prin faptele sale este Anticrist. Este mincinos înverșunat cel care cu gura mărturisește că Isus este Cristos, dar nu și cu faptele sale, mincinos căci faptele nu‑i sunt pe măsura vorbelor” (3, 8). O dată realizată trecerea de la ecleziologie la etică, Augustin este nevoit să‑și diversifice intențiile. Donatiștii nu sunt singurii care îl neagă pe Cristos la nivelul faptelor: mulți dintre catolici fac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Parusia aceluia [va fi] prin lucrarea lui Satan, [însoțită de] tot felul de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar, ce spune: trebuie să fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mântuitorului nostru. Așa cum Domnul a lucrat mântuirea noastră descoperindu‑se prin firea omenească, tot astfel diavolul, alegând un instrument demn de răutatea sa, va face cunoscută lucrarea sa prin mijlocitorul său: el îi va înșela pe cei nepăsători prin semne mincinoase, prin minuni și prin tot felul de închipuiri. Pavel explică apoi de ce Dumnezeu cel Atotstăpânitor îngăduie aceasta: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asumându‑și natura umană, lucrează mântuirea noastră, tot așa acela, după ce va alege pe cineva care să poată primi întreaga sa energie, va încerca să amăgească, prin el, pe toți ceilalți oameni, autoproclamându‑se Cristos și Dumnezeu și demonstrând caracterul mincinos al pretinșilor dumnezei, el, care odinioară susținea minciuna cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimici pe cel nelegiuit” (Is. 11,4). Apoi, dumnezeiescul apostol ne arată prin cine va împlini energumenul toate acestea: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de tot felul de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). Căci el nu îi va dobândi pe toți, ci numai pe cei care merită pierzarea, cei care, chiar și fără venirea sa, s‑au lipsit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori prin câteva minuni mincinoase. În Vechiul Testament, mulți profeți au vestit aceasta în chip ascuns. Cu mult mai clar și mai pe larg a profețit dumnezeiescul Daniel. Am dezbătut deja acest subiect - dacă cineva dorește să‑și lămurească anumite lucruri -, și am pus la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn de lucrarea sa nelegiuită și va înșela oamenii prin minuni mincinoase. Dumnezeiescul apostol ne‑a arătat limpede acestea, în epistola trimisă tesalonicenilor, în care spune: „În privința venirii Domnului nostru Isus Cristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă pierdeți cugetul, nici să vă înspăimântați; nici de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veni, va da în vileag ucigașul prins asupra faptei și îl va trimite în locul pedepsei veșnice; [Anticristul] este cel a cărui „venire va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). El nu îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de un cot, fiecare dinte de o palmă, degetele ca niște coase, urmele tălpilor lungi de două palme, iar pe frunte scris: Anticristul. El se va înălța până la cer și se va coborî până la iad, scornind tot felul de închipuiri mincinoase.” Spre deosebire de textele patristice, scrierile apocrife sunt interesate și de trăsăturile fizice ale Anticristului. Acestea propun portrete care pentru noi, cititorii secolului al XXI‑lea, par suprarealiste, dar care aveau pentru cititorul din vechime o înaltă semnificație simbolică. La originea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc cele făgăduite de Dumnezeu. Instructiones
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în puterea‑i,/ Își caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins dimpreună cu profetul său mincinos și cumplit;/ Din porunca Domnului sunt aruncați de vii [în focul] gheenei./ Nobilii și generalii sunt făcuți sclavi./ Atunci sfinții vor intra în sânul de odinioară al mamei lor,/ Să aducă liniștea și celor pe care Răul i‑a câștigat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un fel, altul într‑alt fel. 21Și a ieșit un duh și a stat în fața Domnului și a zis: «Eu îl voi înșela.» Și Domnul i‑a zis: «În ce fel?» 22Și a zis: Voi merge și voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui.» Și [Domnul] a zis: «Vei înșela și vei izbândi. Du‑te și fă așa»” [traducere după Septuaginta, vol. 2, Colegiul Noua Europă / Polirom, 2004, trad. de Florica Bechet - n.t.]. . La singular: 1In. 2,18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor declarații explicite, există și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea, Or. sib. 3, 82‑90. . Să ne reamintim semnele care apar în „mica Apocalipsă” (Mt. 24): războaie și zvonuri de războaie (24,6); foamete și cutremure de pământ (24,7); persecuții din pricina numelui lui Cristos (24,9); apariția profeților mincinoși (24,11); înmulțirea fărădelegii și răcirea iubirii (24,12); propovăduirea universală a Împărăției cerești (24,14); urâciunea pustiirii care va sta în locul cel sfânt (24,15); mari tulburări (24,16‑22); falșii Mesia și falsele minuni (24,24); întunecarea soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și drept, te va ierta... (Ochii viperei) Cunoscând toate fațetele vieții, poetul ne-ajută Vă-nțelegem că suferința nu ar trebui să ne transforme și să ne mutileze simțurile: „De ce, o, Doamne, zorii noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]