4,079 matches
-
am avut dreptate. În fața lui Dumnezeu toți suntem la fel...“ În mijlocul curții stăteau palizi și Înspăimântați captivii, Înconjurați de slujitorii ducelui. Erau acolo Amadeus din Genf, Siegebert din Solden, maestrul de vânătoare, starețul Otto și alții. Eglord lipsea. — Unde-i ministerialul din Opfingen? Întrebă Conrad. Oamenii lui Îl priviră mirați. Înaintea lor se afla un războinic necunoscut lor. Aerul de visătoare nepăsare și de tinerețe netulburată, lipsită de griji, pierise. În Încrâncenările acelei nopți sângeroase se născuse un bărbat aspru, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să aducă tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă cavalerul Adalbrecht, cu o mână de soldați. Aveau armurile sfărâmate și hainele pătate cu sânge. Se vedea limpede că veneau dintr-o confruntare care nu le adusese noroc. — Opriți, strigă ministerialul. Era furios și plin de ură. Abia reușise să fugă prin În tuneric din măcelul de la Molsheim și Își făcea planuri de răzbunare cumplită. — Opriți, cine Îndrăznește să se strecoare chiar acum din cetate? Vreau să-i văd și eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri groznice În pântece și tremuram din toate Încheieturile. Medicul de la Curte m-a văzut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Prietenul nostru Josua a Înțeles de Îndată, nu sunt niște nenorociți fără căpătâi aceia care mă caută... Sunt oameni Îndemânatici, care se pot strecura oriunde și află totul. Astăzi am aflat nume noi: noul maestru de vânătoare al ducelui Bertold, ministerialul din Sölden și soția sa, care s-au furișat În casa Zähringer ca să o spioneze. În privința aceasta stăpânul nostru a fost Întotdeauna neprevăzător și ușuratic. Cei doi joacă un rol foarte important În intriga ce s-a țesut, căci prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În cartea sa Freiburgerstadt geschichte (Istoria orașului Freiburgă, o cro nică a timpului: „Bertholdus III a făcut din satul Freiburg un oraș liber [...]. El l-a Însărcinat pe fratele său Conrad de Zähringer «să Întocmească constituția orașului ca libera civitas».“ . Ministerialii erau nobilii aflați În slujba Casei domnitoare. . Leo Alexander Ricker, Freiburg; aus der Geschichte einer Stadt (Freiburg: din istoria unui orașă, Rombach Verlog, Freiburg. 4. După cum se știe din istoria Veneției, În Evul Mediu viața În orașul lagunelor era primejdioasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Luchian Despre biserica parohială cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" din acest sat se știe doar că a fost clădită în locul unei vechi biserici, strămutată aici din Voitinel, în anul 1823, ca biserică filială a parohiei Frătăuții Noi, care conform ordinului ministerial nr. 4290, din mai 1872, devine biserică parohială. După clădirea acestei biserici, vechea biserică este dăruită bisericii "Sf. Dimitrie" din Climăuți. Conform uricului parohial din 7-19 martie 1878, actuala biserică "s-au început a lucra în anul 1877 sun conducerea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sens angajez răspunderea dvs. a pretorilor, primarilor ce ar face recomandări străine de interesul administrației. Veți controla gestiunile de la comună și veți raporta în fiecare lună. Prin ordin telefonic adresat tuturor primăriilor și preturilor din județ a fost comunicată decizia ministerială nr.4623 din 10 februarie 1938, prin care dl.col.Procopiescu, comandantul Regimentului 29 infanterie a fost delegat în funcția de prefect al județului Dorohoi 432, iar subprefectul județului a fost numit C-tin Bossie. Conștient de misiunea grea ce
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu 41 sate, Siret cu 54 sate. Rezidentul regal C.Flondor, comunică prefectului județului Dorohoi, Arthur Beiu, la 28 februarie/2 martie 1939 următoarele: „în urma adresei Ministerului de Interne, cu nr.2424 din 18 februarie 1939, înaintăm copie după deciziunea ministerială nr.2422 din 18 februarie 1939 cu privire la delimitarea comunelor, însoțită de tabloul cu noua împărțire administrativă a județului Dorohoi pentru a fi pusă în executare. Județul Dorohoi cuprinde: 1 comună urbană reședință de județ cu 3 unități, 4 comune urbane
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
La 1 aprilie 1939, cu nr.5062, rezidentul regal George Alexianu face cunoscut că dl.colonel în rezervă Anghel Țatomir a fost numit primar al orașului Dorohoi, în condițiile în care, lt.col.rez. Aurel Bantaș a fost delegat, prin decizie ministerială nr.3439 din 22 martie 1939 a îndeplini funcția de prefect al județului Dorohoi”. Rezidentul regal al ținutului Suceava, George Alexianu, prin decizia nr.6259/A/38 din 24 noiembrie 1938, numește pe avocat Al. Adam, ajutor de primar al
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
evreii din țară, evreii deportați în Transnistria, evrei aflați la munca obligatorie sau miile de familii rămase fără o sursă de venit. Comunitatea evreilor din Dorohoi, recunoscută ca persoană juridică în baza lege cultelor din anul 1928 și a Deciziei ministeriale nr.42848 din 16 mai 1932, a fost o instituție strict religioasă, având în atribuția sa controlul cultului mozaic pentru evreii din orașul Dorohoi și al învățământului confesional, precum și funcționarea principalelor instituții care deserveau populația evreiască. În baza Statutului Comunității
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
aprobate de comisiile de calificare evreilor, să nu mai supuneți la concurs pe evrei, să suspendați rezolvarea lucrărilor de calificare ale lucrătorilor și meșterilor și să suspendați înregistrarea contractelor de ucenicie ale ucenicilor evrei”. Se dădeau dispoziții ferme, potrivit deciziei ministeriale nr.97 din 8 martie 1941, să fie anulate contractele de ucenicie a evreilor și de asemenea, să fie anulate și cărțile de capacitate eliberate lucrătorilor și meșterilor evrei. Salariații evrei urmau să fie concediați din întreprinderi, conform decretului-lege pentru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a trimis Federației la 12 septembrie 1941, se preciza că: „la data de 29 iunie 1941 au fost evacuați și cantonați din comunele Mihăileni, Săveni, Darabani și Rădăuți un număr de 2688 de persoane. În 28 august 1941, în urma dispozițiilor ministeriale de eliberare din lagăre a evreilor, au sosit în Dorohoi, încă un număr de 3000 de persoane originare din localitățile menționate. În lipsa unui ordin de trimitere în localitățile de origine și aceste persoane au rămas în Dorohoi, astfel că astăzi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sale oficiale în România. Lucrurile păreau așezate pe o cale normală în relațiile dintre România și Republic Moldova. Dar nu avea să fie așa! La scurt timp după vizită la București a Președintelui Vladimir Voronin, la Strasbourg, la o reuniune ministerială a Consiliului Europei, ministrul justiției de la Chișinău, Morei, s-a lansat într-o salvă de invective la adresa României, acuzând guvernul de la București de tendințe imperialiste, de dorințe anexioniste, de subminare a independenței și suveranității tânărului stat Republica Moldova, folosind formule și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la O.S.C.E.-Viena, această problemă a fost în atenția mea încă de la izbucnirea conflictului. Eram atunci adjunct al șefului Delegației române la negocierile de la Helsinki la nivel de experți, pentru pregătirea documentelor ce urmau să fie supuse aprobării Consiliului Ministerial C.S.C.E. (24-26 martie 1992) și, ulterior, a Summit-ului C.S.C.E. (9-10 iulie 1992), care au marcat începutul unui proces de reconsiderare a rolului C.S.C.E. în noile condiții geopolitice europene, cu accent pe creșterea preocupării, în cooperare cu N.A.T.O., U.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
gravității momentului. După consultări desfășurate în diferite capitale, la Helsinki a fost lansat mecanismul cvadripartit cu participarea Republicii Moldova, României, Federației Ruse și Ucrainei, inițiat și promovat de țara noastră. Lansarea acestuia, ca și întâlnirile care au urmat la nivel înalt, ministerial și de experți, au deschis căi spre reglementarea pașnică, politică a conflictului. În cele ce urmează, voi încerca să prezint principalele cauze care au dus la izbucnirea conflictului în regiunea de est a Republicii Moldova, evoluția și tergiversarea rezolvării politice durabile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
militar rus în Moldova. Forțele pro-sovietice de la Moscova au fost aliații "naturali" ai autorităților transnistrene de la bun început. Faptul că acestea au avut un impact decisiv asupra evoluției evenimentelor în Republica Moldova este indiscutabil 5. Este semnificativ faptul că, în cadrul întâlnirilor ministeriale cvadripartite, printre obiectivele precise urmărite de partea rusă a fost implicarea directă în procesul de negocieri a reprezentanților transnistreni (a fost vehiculată formula "4+1") propunere respinsă de ceilalți participanți (întrucât ar fi fost un act ilegal, care atentează la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Summitul de la Istanbul, Rusia a început implementarea angajamentelor. Conform datelor O.S.C.E., în perioada 2000-2004, forțele armate ale Rusiei au retras și distrus o cantitate uriașă de muniții (aproximativ 22.000 tone) și armament greu din Transnistria. În 2002, Consiliul Ministerial al O.S.C.E. de la Porto a salutat aceste măsuri ("sunt întrunite condițiile necesare") și a prelungit termenul pentru viitoarele retrageri. Din păcate, atitudinea optimistă a O.S.C.E. s-a dovedit a fi prematură. Din 2004, nu au mai avut loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
implementarea angajamentelor de la Istanbul, cerând în mod repetat eliminarea prezenței militare ruse și înlocuirea "forțelor de menținere a păcii" rusești de către o misiune internațională de observare. Cererile au fost reiterate la Summit-ul OSCE de la Astana din 2010 și Consiliile Ministeriale de la Atena (2009) și Vilnius (2011), însă fără nici un rezultat tangibil. De menționat că oprirea de către Rusia, în 2003, a retragerii forțelor sale a coincis cu insuccesul procesului de reconciliere politică. Guvernul comunist din Chișinău, după victoria în alegerile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
formațiunilor de cazaci, descurajarea forțelor separatiste. S-a exprimat, totodată, disponibilitatea României de a conlucra cu Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina la soluționarea prin mijloace politice a conflictului. Acest apel a fost materializat, la 20 martie 1992, cu ocazia reuniunii ministeriale a C.S.C.E. de la Helsinki, prin crearea Mecanismului cvadripartit de reglementare a conflictului din Transnistria, compus din Moldova, România, Rusia și Ucraina. Mecanismul și-a început activitatea la 23 martie, printr-o reuniune la nivel de miniștri de externe ai celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
crearea Mecanismului cvadripartit de reglementare a conflictului din Transnistria, compus din Moldova, România, Rusia și Ucraina. Mecanismul și-a început activitatea la 23 martie, printr-o reuniune la nivel de miniștri de externe ai celor 4 țări, prezenți la Consiliul Ministerial C.S.C.E. de la Helsinki. Reuniunea a fost consacrată coordonării eforturilor îndreptate spre reglementarea conflictului din raioanele de pe malul stâng al Nistrului al Republicii Moldova, convenindu-se modalitățile concrete și structurile de lucru vizând soluționarea pașnică a conflictului. În cadrul reuniunii, ministrul de externe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ultimative, adresată Guvernului român de către Guvernul sovietic, prin care se cerea cedarea nu numai a Basarabiei, ci și a Bucovinei de Nord, nu a produs nici un efect asupra "diplomatului" sovietic. Nicolae Titulescu, îndepărtat de la conducerea diplomației române, în urma unei remanieri ministeriale în anul 1936, aflat deci în dizgrație și în exil la Cap Martin, probabil că și-a dat seama, pentru prima oară însă, în anul 1940, că a fost înșelat de "prietenii săi" sovietici, care, de altfel, după îndepărtarea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nivel, în anul 1996, când președintele Emil Constantinescu a anunțat oficial, la Summit-ul O.S.C.E. de la Lisabona (2-3 decembrie 1996), "intenția" României de a-și asuma Președinția în exercițiu a Organizației în anul 2001. * În anul 1997, la Consiliul Ministerial al O.S.C.E. de la Copenhaga, ministrul de externe al României a reînnoit "oferta", solicitând sprijinul statelor membre pentru asumarea Președinției. * În anul 1998, la Consiliul Ministerial al Organizației de la Oslo, ministrul de externe a făcut cunoscută "angajarea fermă" a României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
asuma Președinția în exercițiu a Organizației în anul 2001. * În anul 1997, la Consiliul Ministerial al O.S.C.E. de la Copenhaga, ministrul de externe al României a reînnoit "oferta", solicitând sprijinul statelor membre pentru asumarea Președinției. * În anul 1998, la Consiliul Ministerial al Organizației de la Oslo, ministrul de externe a făcut cunoscută "angajarea fermă" a României de a prelua Președinția. Din acel moment, oferta de asumare a Președinției O.S.C.E. a devenit un punct prioritar pe agenda politicii externe românești. 1. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nici o discuție nu lipseau temele curente, proprii procesului de securitate și cooperare. Una dintre preocupările majore o constituiau dificultățile pe care le prezenta realizarea consensului în cadrul Organizației. Fapt adeverit la sfârșitul anului precedent asumării Președinției române, când, la reuniunea Consiliului Ministerial de la Viena, din decembrie 2000, nu fusese posibilă adoptarea prin consens a Declarației finale a O.S.C.E., document care se adopta în mod curent la fiecare din reuniunile ministeriale ale Organizației. Semnal grav pentru orice for internațional, indicând incapacitatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la sfârșitul anului precedent asumării Președinției române, când, la reuniunea Consiliului Ministerial de la Viena, din decembrie 2000, nu fusese posibilă adoptarea prin consens a Declarației finale a O.S.C.E., document care se adopta în mod curent la fiecare din reuniunile ministeriale ale Organizației. Semnal grav pentru orice for internațional, indicând incapacitatea de acțiune (lipsa consensului s-a datorat refuzului Federației Ruse de a se asocia documentului, datorită referirilor la evenimentele din Cecenia). Era un avertisment și pentru România, că, în calitate de președinte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]