6,725 matches
-
calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-un post Înalt prin ipocrizie și delațiune Înțelege să se mențină acolo doar prin aceleași procedee. * „Ne-ar fi plăcut mai mult, dacă ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rămas necunoscut, deși atît de necesar. Contemplarea lucrurilor sublime nu le mai lasă timp pentru agitația vieții. Și cum nu știu esențialul acestei vieți, pe care ar trebui să-l cunoască «de-a fir a pără, lumea Îi privește cu mirare, sau mulțimea superficială Îi socotește drept ignoranți... a ști să trăiești, e, În zilele noastre, o adevărată știință”. * „Privită În adînc, realitatea Încetează de a mai fi verosimilă.” (Lucian Blaga) Pentru că, Încercînd s-o Înțelegem Îi adăugăm, fără să vrem
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este busolă, iar nebunia, stindard. Corzile Îi sunt fleacurile de care se ocupă spiritul său slab, iar ancora Îi este speranța sa zadarnică. Încărcătura Îi sunt crimele, iar portul În care va trage - remușcarea și disperarea. Astfel, nu-i de mirare că o ambarcațiune, atît de slabă, de rău echipată și atît de rău comandată, piere deseori și că sufletul naufragiază, de atătea ori, pe stîncile ascunse În vastul ocean al lumii, Înainte de a putea ajunge la portul mîntuirii”. Descrierea lui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a trupului. Willem afirmă că o femeie se poate da fără a păcătui dacă nu posedă nimic altceva. Beatitudinile ne învață: sărăcia ajunge în cer prin însăși starea sa - iar cerul se află taman pe pământ... Nu-i deloc de mirare, așadar, că Bisericii nu-i plac năstrușniciile acestui adept al Spiritului Liber! A legitima furtul, ba chiar și un anume fel de prostituție, sub pretext că Scripturile susțin preeminența sărăciei, iată o chemare la ordine pe care oamenii legii creștine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de proiectul unei autoanalize - și acesta tot în sens freudian - cu cititorul luat ca terță parte, dar în nici un caz de acela al unui testament pentru membrii familiei sale. în altă ordine de idei, mi se pare un lucru de mirare faptul că n-am citit niciodată ca Montaigne n-ar fi autorul Eseurilor. Această ipoteză nu apare nicăieri și deci cu atât mai puțin, analiza ei. Și totuși, filosoful precizează de patru ori în cursul textului că el nu scrie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
veselie și nimic altceva. Montaigne nu contenește a se întreba cum poate cineva detesta sănătatea și voia bună, cum poate cineva să blesteme faptul de a fi născut și să-și binecuvânteze moartea, să deteste soarele și să adore tenebrele. Mirarea lui este fără limită în fața ingeniozității de care dau dovadă oamenii în a se autopedepsi, a-și face rău, în a-și provoca suferințe, chinuri și durere. La ce bun să adaugi negativitate celei existente deja și încă într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răspunde alandala sau prea tarziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a valida, a-și exprima acordul: bineînțeles, desigur, evident - registrul lui nu depășește asentimentul tâmp. Dacă hedonismul se incarnează în asemenea figuranți, nu-i de mirare că lumea are o opțiune contrară... Spiritul lui Aristofan pare mai pregnant decât cel a lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre crimele politice, sacrificiile religioase și despre jafurile soldățimii. Aici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare că și creștinismul a profitat de această filosofie! Este cu atât mai interesant să citim dialogul său Philebos, consacrat integral chestiunii plăcerii, îndeosebi pentru a vedea cum procedează pentru a evita confruntarea cu hedonismul... Este de preferat ediția recentă a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
victime, distrugerile materiale greu de măsurat sau consecințele politice ale acestei confruntări au determinat căutarea unor explicații științifice cu privire la cauzele care au condus la această catastrofă și cum vor putea fi evitate pe viitor asemenea înfruntări armate. Nu este de mirare că noul domeniu de studiu a pus de la bun început problemele războiului și păcii în centrul preocupărilor sale. Treptat, domeniul s-a extins, cuprinzând toate formele de interacțiune socială care scapă unei voințe supreme ce reglementează pe un teritoriu dat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pare cel puțin o lipsă de măsură datorată pripelii, dacă nu cumva, la alții, un semn de minorat intelectual. La Dostoievski, noțiunea de „miracol” nu înseamnă niciodată o ruptură a ordinii naturale și a consistenței pozitive a lumii, ci exprima mirarea filosofică în fața existenței. În Demonii e un pasaj, după ce naște soția lui Șatov, când acesta are o exclamație în fața eternului miracol al nașterii; tânăra moașă, îndoctrinată la catehismul scientist al cercurilor nihiliste, îi dă o replică zdrobitoare: „Nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și în literatura de azi. În ce direcție ar trebui să ne îndreptăm atenția pentru a folosi și mai complet lecția clasicilor? 1. Când am acceptat să răspund la această anchetă nu-mi închipuiam cât e de greu. Constat cu mirare că, luat de scurt, nu am, așa în general, nici o idee despre clasicii noștri; adică idei mai multe am, dar nu am una globală, nu pot formula o judecată sau o serie de judecăți care să cuprindă și să determine
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a iniția reflecția asupra acestui subiect tabu, reflecție ce se dovedește adesea imposibilă din pricina numărului de interdicții pe care trebuie să le Încalce. Să accepți să-ți Împărtășești astfel experiența cere, Într-adevăr, un anumit curaj, și nu e de mirare că atât de puține texte laudă meritele nonlecturii. Aceasta se lovește de o serie Întreagă de constrângeri interiorizate care ne opresc să Înfruntăm problema așa cum voi Încerca să fac aici. Cel puțin trei dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
descoperă Într-adevăr că, uituc cu cărțile celorlalți - până Într-atât Încât e incapabil să-și aducă aminte dacă le-a citit -, Montaigne nu e mai În măsură să și le amintească pe ale lui: Nu ar fi foarte de mirare dacă propria-mi carte ar avea soarta celorlalte și dacă memoria m-ar părăsi și când e vorba de ceea ce scriu așa cum face cu ceea ce citesc, și când e vorba de ceea ce dau așa cum face cu ceea ce primesc. Incapabil să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
van Beethoven) Un câine bun nu aleargă după toți care-l strigă. (Fidelitatea din adevărata prietenie disprețuiește alte oferte, oricât de avantajoase ar fi ele: „Cine schimbă stăpânii slugă Îmbătrânește”.) Orice defect care place sultanului devine calitate. (Nu este de mirare, de vreme ce În jurul său tronează frica și slugărnicia.) „Poți să te Închini, fără să te pleci.” (T. Mușatescu) Decât slugă la ciocoi, mai bine cioban la oi. („Jugul când ți l-ai prins de gât - spune un alt proverb -, trebuie să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înțelepciunii). O dovedește aceasta, de exemplu, omul simplu de la țară care, poate, n-a auzit de Pascal, Hegel, Kant etc., dar care are Încă refuzul instinctual al lumii cu două fețe... Μ Dacă la copii jocul este o expresie a mirării, a Întrebării, iar uneori a riscului, la oamenii mari el este o replică, de obicei, la o existență lumească dominată de indiferență sau, dimpotrivă, de griji și răutăți. Μ Viața omului pretinde o continuă spiritualizare a existenței sale. Să dăm
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevărate sau false, deși contextul situațional analizat rămâne același). Μ Pare de necrezut, dar mai des Întâlnim expresia „Nu te Înțeleg!” În gura celui care este furios decât În gura celui cu un intelect mai slab (totuși nu e de mirare, deoarece furia, având un caracter irațional prin ea Însăși, nu poate face casă bună cu deliberarea). Μ Viața ne-a fost dăruită ca să-i dăm tot mai multă viață, și nu ca s-o disprețuim, s-o batjocorim sau chiar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
răspunderea solidară pentru acte criminale și de-a dreptul pentru masacre. Iată motivele indignării mele față de Casalegno, care, pentru a doua oară în viață, m-a făcut să-mi vină deodată o oarecare idee de violență. Desigur, nu e de mirare că Il Popolo 1 a intervenit în apărarea lui Casalegno împotriva unui reprezentant al „așa-zișilor intelectuali”, numindu-l pe acesta din urmă, la fel de firesc, fascist. Dar - apropo de violența necesară, chiar evanghelică - finanțatorii și colaboratorii de la Il Popolo să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
mele de căpetenie a fost aceea de a-i ruga să se Întoarcă În țară”. Deci, o dată ajuns printre românii americani, el și-a reexaminat propriile intenții, acceptînd Însă numai arareori sentimentele și argumentele celor În cauză. Așa se explică mirarea și chiar surprinderea lui, cu atît mai mult cu cît, pentru el, acei americani continuau să rămînă români. Auzind că se simțeau bine „acolo”, deci se acomodaseră, devenind cu adevărat americani, ilustrul studios nu putea accepta că pentru ei cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exagerări sau afirmații discutabile: „noi, cei mai În vîrstă, care am apucat acele vremuri de teroare, știm cîți preoți au plătit convingerile lor ferme cu viața sau cu ani grei de temniță. Cifra oficială se ridică la peste zece mii. De mirare este Însă faptul că nicăieri nu se menționează acest lucru. Se vorbește pretutindeni despre martirii din sînul tuturor celorlalte confesiuni, categorii sociale etc.” (p. 222). După cunoștința noastră, conducerea BOR nu a lansat „cifra oficială” de 10.000 de clerici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cunoștința noastră, conducerea BOR nu a lansat „cifra oficială” de 10.000 de clerici arestați (s-ar putea ca Întregul cler ortodox de la momentul 1948 să numere 10.000 de membri! Din această cauză nu mai e loc de nici o mirare). În anul 1998, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a editat volumul Biserica Întemnițată. România. 1944-1989 (autori: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu) care identifica 1.725 de preoți ortodocși arestați; autorii Dicționarului personalului ecleziastic Încarcerat au apelat inclusiv la sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
data aceasta, dar pare a fi introdusă În așa fel Încît, dacă ar fi scoasă cu foarfecele, romanul să reziste totuși În liniile lui mari” (p. 17). Față de alți scriitori precum Tudor Arghezi, Monica Lovinescu are o atitudine de continuă mirare Însoțită de dezgust căci Îi este greu să recunoască faptul că un talent așa de mare - pe care l-a respectat cu sfințenie În copilărie - se poate compromite Într-o asemenea manieră Încît să considere că „ocuparea țării de către ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu prea sînt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice au Întîrziat” nepermis de mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual și metodologic (p. 44). Nu este de mirare că istoria se află Într-o „izolare cvasi-deplină față de celelalte discipline socio-umane” (p. 42), iar „istoricul nu este Îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni În domeniul științelor socio-umane” (p. 53). CÎt privește conținutul istoriei, el este cu precădere politic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
impregnate de mitologie și legendă, implică, vizibil ori estompat, contacte cu spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]