3,504 matches
-
cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de istorie Martinov a simțit ceva necurat și a plecat amenințând că îi va spune dirigintei. Era alergică la arome, mai ales la cele parfumate din abundență iar clasa părea un curcubeu de miresme. A sosit diriginta în clasă alertată de profesoară, distinge într-adevăr un vag iz de colonie ieftină, dar și de țigări. A dat din umeri indiferentă cine are nevoie de istoria contemporană? Doar ei urmează s-o înfăptuiască! Și spuse
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru din care râd spre soare holdele mănoase și dă-n miresme liliacul. Lucreția IONESCU BUICIUC <biography> Am absolvit Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară din Iași, și de Jurnalism la București. Am fost redactor-șef la ziarul „Deșteaptă-te, române!” și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar - publicarea de poezii în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Uită și iartă, Iartă și spune: Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te ascunzi într-un colț de mistere, Domniță cu chip angelic, Cu buze sângerii și albastru-n priviri. Ființă născută din nostalgie, Te ascunzi în mireasma pustie Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți acum au înflorit. Mireasma lor învăluie natura. Primăvară dulce, “Bine-ai venit!” Ai readus din nou multă speranță, Și-n inimi un dor mereu arzând. Tu ești fiica ce-aduce din nou viață Și năzuință pe acest pământ. Neagu Mihaela, clasa a VIII-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l ai cu tine! Căci tu trebuie să-nveți: E un bun cel mai de preț! Soroiu Adriana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Vioreaua Vioreaua cea vestită Înflorește amuțită Și împrăștie mireasmă, Fiind a lumii agheasmă. Ea este floarea cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet. Iarna Crunta iarnă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “M. Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Gheț Octavian Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi au făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pedeapsa de a nu fi rodnici. A fost tributul pe care l-a plătit pentru ura împotriva iubirii curate. Într-o zi, pe când împărăteasa se plimba prin grădina palatului, printre atâtea flori intens parfumate și viu colorate care-și răspândeau mireasma departe, foarte departe și culorile pastelate până la cei mai nepăsători ochi, observă una care părea cu totul ieșită din comun, era deosebită. Era în două culori: negru și alb. A cules-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu este una obișnuită, ci una care avea să aducă o schimbare în viața ei. O luase din mediul ei natural, fiindcă voia să o privească mai atentă și să-i simtă mireasma, știa că această floare poate să facă minuni și probabil, chiar să-i îndeplinească dorința de a avea un moștenitor. Credea cu tărie în această minune. Când o apropie de nas ca s-i simtă parfumul intens, începu să strălucească
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spune că ar fi îndeplinit orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic din cauza unui lac imens cu apa neagră în care se vedeau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viața pe unde trecea, cu falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
natura, să iubim florile, copacii, cântecul păsărilor, fluturii și toate viețuitoarele ce ne înconjoară. Câteodată uităm de aceste bogății și de lucruri frumoase pe care ni le oferi, acționând împotriva ta cu gesturi ce își pot dăuna foarte mult. În loc de mireasma florilor ce ar trebui să ne încânte diminețile, aerul poluat cu tot felul de substanțe chimice și tot gunoiul ce îl aruncăm zi de zi pe jos, înlocuiesc această senzație plăcută. De asemenea unii oameni își taie pădurile, lăsând în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru mine tot o sărbătoare. Când rostesc cuvântul ,,bunici”, inima îmi este copleșită de iubire. Pentru mine sunt ființe scumpe și dragi care mi-au fost alături la bine și la greu, de când am deschis ochii. Într-o zi cu miresme de struguri, de toamnă timpurie, am pășit sfios pe poarta școlii. Am privit-o cu interes și curiozitate pe doamna învățătoare. Privirea ei învăluită în căldură ascundea grijă și dragoste față de copii. S-a scurs toamnă după toamnă, și anotimpurile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grădina bunicii, nu-l poți vedea, dar îl poți simți, e ca sunetul produs de razele de soare desprinse din divinitatea cerească întru-un asfințit de vară, nu-l poți vedea, dar îl poți auzi cu inima. Aduce cu el mireasma de nectar, parfum de păpădie și iarbă crudă, chiot de copil și praful de pe ulițe. Mirosul pitei coaptă în vatră amestecat cu mirosul busuiocului de la icoană. Toate astea mă trimit în trecut și-mi aduc aminte de copilăria care m-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care și este îmbrăcată școala pe dinafară, ne asigură siguranța, stabilitatea și rezistența. Un asemenea climat de liniște, de pace, propice activităților intelectuale, plutește în timpul activităților noastre. Culoare și cuvânt...Sunt o floare care-și arată strălucirea și își împrăștie mireasma, între celelalte flori ale școlii mele. Sunt o floare care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care primește și dăruiește putere. Sunt o floare, iar școala mea este o grădină de flori. Pop Sergiu, clasa a VI-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca către cerul cristalin, pe care eu încercam
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acest zgomot de aceeași frecvență și intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu. Nu exista decât un pat grosolan din lemn, ușor Înfrumusețat de o pânză de in care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase la intrare, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în stratul gros de nori. Lăsaseră piața în urmă. Mergeau de-a lungul unor ulițe, pe lângă ziduri de argilă, peste care atârnau trandafiri ofiliți de decembrie și, ici, colo, câte o rodie uscată și viermănoasă. În tot cartierul stăruia o mireasmă de praf și de cafea, de scoarță de copac arsă, un miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vizuină plutea în aer, da, multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul în care mă ghemuisem. Simțeam pe obraz arsura sării, trăgeam în piept mireasma de prafa frunzelor de palmier și-l priveam cum vine către mine. S-a oprit la un metru, s-a uitat la mine țintă, fără un cuvânt, a făcut un semn și eu m-am ridicat. Se uita la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]