3,297 matches
-
jocului liber în contextul mai larg al conversației și discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat în mod indirect asupra Modernismului însuși. Poate cel mai izbitor exemplu
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat în mod indirect asupra Modernismului însuși. Poate cel mai izbitor exemplu al acestui scepticism se găsește în operele teoreticianului cultural francez
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat în mod indirect asupra Modernismului însuși. Poate cel mai izbitor exemplu al acestui scepticism se găsește în operele teoreticianului cultural francez, Jean Baudrillard. În eseul său, "Simulations and Simulacra", Jean Baudrillard a recunoscut că realitatea socială nu există în sens convențional, dar că a fost
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
așa cum ar fi acesta obținut prin simpla analiză lingvistică) ar putea fi ignorat. Postmodernismul a fost identificat drept o disciplină teoretică la începutul anilor 80, dar ca o mișcare culturală a apărut cu ani buni înainte. Momentul de cotitură dintre modernism și postmodernism este dificil de stabilit, dacă nu chiar imposibil. Unii teoreticieni resping de la bun început faptul că o asemenea distincție ar exista, afirmând că postmodernismul, pentru toate afirmațiile sale de fragmentare și de pluralitate, ar fi doar o parte
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
jouissance". Spre deosebire de arta modernă, cea postmodernă nu privește această fragmentare ca pe un soi lipsă deloc dezirabilă ci o celebrează. Pe măsură ce tonul grav ce însoțea actul de căutare a adevărului este înlăturat el este înlocuit prin „joc”. Postmodernitatea, atacând elitele Modernismului, a căutat o conexiunea puternică cu un public mai amplu. Așa-numita accesibilitate a devenit un punct central al disputei în chestiunea valorii artei postmoderne. A îmbrățișat de asemenea amestecul cuvintelor cu arta, colajul și alte mișcări din modernism într-
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
elitele Modernismului, a căutat o conexiunea puternică cu un public mai amplu. Așa-numita accesibilitate a devenit un punct central al disputei în chestiunea valorii artei postmoderne. A îmbrățișat de asemenea amestecul cuvintelor cu arta, colajul și alte mișcări din modernism într-o încercare de a multiplica mediile și mesajele. Foarte multe elemente se centrează pe o schimbare în alegerea temelor, artiștii postmoderni privesc mass media ca o temă fundamentală pentru artă, și folosesc forme, tropi, materiale- cum ar fi monitoare
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
deopotrivă de timpul construcției, clădirile înconjurătoare și interesele comerciale (momentane sau cu bătaie lungă) ale proprietarilor. Arhitectura postmodernă a fost descrisă ca fiind "neo-eclectică", astfel încât referința și ornamentul s-au întors pe fațade, înlocuind stilurile fără ornamente și agresive ale modernismului, cum este spre exemplu într-o clădire din Boston, Massachusetts. Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
moderniști consideră clădirile postmoderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
și auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles, John Barth, sau Julian Barnes. Între timp, operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace, Don De Lillo, Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow, satirizează societatea paranoidă a modernismului, născută din iluminism. Unele personalități ale filosofiei XX sunt privite drept postmoderne, pentru pretenția că matematica și științele naturii nu ar fi obiective. Între aceștia se numără și doi filosofi ai științei, Thomas Samuel Kuhn și David Bohm. Ultima expresie
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important care explicitează modul în care postmodernismul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important care explicitează modul în care postmodernismul privește limba, este idea de "joc". În contextul acestui curent
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important care explicitează modul în care postmodernismul privește limba, este idea de "joc". În contextul acestui curent, al postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al ideilor, Și astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de vedere filosofic, nu reprezintă mai mult decît o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de modernism, și tendința lor consecventă de a se defini în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși critici. S-a argumentat că modernitatea nu e decât un monolit de dimensiuni uriașe, ca un singur buștean
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de vedere filosofic, nu reprezintă mai mult decît o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de modernism, și tendința lor consecventă de a se defini în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși critici. S-a argumentat că modernitatea nu e decât un monolit de dimensiuni uriașe, ca un singur buștean, dar de fapt era el însuși
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
nr. 1, 1944, pp. 31-37. "*** Un sonet inedit al lui Ștefan Petică", în „Cronica”, II, nr. 21, 27 mai 1967. <nowiki>*** Expoziție la Tecuci: </nowiki>"Ștefan Buțurcă - ilustrații la poeziile lui Ștefan Petică", în „Cronica”, Iași, 19 mai 1978. <nowiki>*** Modernismul literar românesc în date, (1880-2000) și texte (1880-1949), vol. I și II, „Cuvînt introductiv”, selecția, îngrijirea textelor și cronologie de Gabriela OMĂT, Editura Institutului Cultural Român, București, 2008.</nowiki> <nowiki>*** Román költőkből: műforditások/ Összeállitotta Bitay Árpád</nowiki>, Erdélyi Irodalmi Társaság
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
un glas din mulțime", în „Viața nouă”, nr. 7438, 10 nov. 1968, p. 3 BOGDAN-DUICĂ 1924: G. I., Bogdan-Duică, "Ștefan Petică, Moartea viselor (zece sonete), "în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la Postmodernism", cap. Ștefan Petică, Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964, pp. 182-184. MICU 1964: Dumitru Micu, "Literatura română la începutul secolului XX", E.P.L., 1964, pp. 248-254. MICU 1970: Dumitru Micu, "Început de secol", Editura Minerva, 1970, pp. 392-401. MICU 1984: Dumitru Micu, "Modernismul românesc", vol. I, Editura Minerva,1984. MICU 1970: Dumitru Micu, "Ștefan Petică, pionierul", în „Tribuna”, XIV, nr. 31 (705), 30 iulie 1970, p. 14. MICU 1904: Ștefan Micu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, 48, nr. 39, 14 nov
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică. Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 25-26. MILCU 1904: Șt. Milcu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, XLVIII, nr. 39, st. n. 14 noiembrie 1904, p.279. MILLER-VERGY, Margareta Miller-Vergy, "Amintiri literare: Ștefan Petică", în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul Gauguin (Franța, postimpresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, postimpresionism), Claude Monet (Franța, realism, impresionism), Renoir (Franța, impresionism), Rodin (Franța, modernism, sculptor). Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost menționată ca fiind în
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
Coleridge sunt considerați inițiatorii noii școli din Anglia, în timp ce pe continent curentul german Sturm und Drang (Furtună și Stres) își răspândește influența până în Italia și Spania. Arta franceză fusese îngreunată de războaiele napoleoniene, dar ulterior s-a dezvoltat rapid, începând modernismul. Frații Goncourts și Emile Zola în Franța și Giovanni Verga în Italia, produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste. Romanele naturalistului italian sunt importante îndeosebi deoarece dau o hartă socială a Italiei unificate pentru un popor care, până atunci
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
causa" de la Universitatea din Lyon, după care a urmat o încercare de reconciliere cu Tudor Arghezi, căruia i-a adresat laude publice. Au lucrat împreună la ziarul "Cuget Românesc", dar tot nu s-au înțeles, deoarece Iorga începuse să critice modernismul literar și „criza spirituală a lumii”. Printre lucrările sale publicate în acel an se numără "Formes byzantines et réalités balcaniques" („Formularistica bizantină și realități balcanice”), "Istoria presei românești", "L'Art populaire en Roumanie" („Arta populară în România”), "Istoria artei medievale
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Culturale din Iași, unde a cerut public scoaterea în afara legii a Gărzii de Fier, pe motiv că servea intereselor naziste, și a mai ținut discursuri despre pericolul de război la Vălenii de Munte și conferințe radiofonice. A continuat lupta contra modernismului cu discipolul N. Georgescu-Cocoș la "Neamul Românesc", trimițând la Academie și un raport special despre „pornografia” moderniștilor (vezi Pulă (revistă)). În 1938 s-a alăturat guvernului lui Miron Cristea. Din postura de consilier regal nu a arătat prea mult sprijin
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Hugo Henrik , cunoscut mai ales ca (n.3 februarie 1898 - d.11 mai 1976), a fost un arhitect finlandez și un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit "Părintele modernismului" în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării moderne scandinave în arhitectură și design, contibuind decisiv la afirmarea identității naționale a
Alvar Aalto () [Corola-website/Science/296683_a_298012]
-
case - nu seamănă cât de puțin cu aceasta, iar acei arhitecți contemporani care se străduiesc să imite stilul acestei clădiri întotdeauna proiectează construcții care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranță o clădire modernă, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul internațional rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce și ea un enorm ajutor, așezarea ei la capătul unui promontoriu, înconjurată de apă din trei părți, fiind exploatată la maximum de Utzon. Opera din
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]