5,311 matches
-
gri; groaznică; Grumpy Cat; ignoranță; insuportare; inutil; inutilă; inversiune; invidios; iubește; împăcare; înfumurat; îngrozire; înșeală; întunecat; lacom; lacrimi; lăcomie; legume; leneș; lipsă de control; love; lume; lume rea; lup; mai; matematică; măcinare; medic; milă; minciună; mizerie; mîhnire; moarte; de moarte; monstru; motiv; muncă; națism; nebun; nebună; nebunie; necurat; nedescrisă; nefericire; negativitate; negricios; neiubit; neîncredere; neliniște; nemaipomenită; nenorocire; nepăsare; nesuferit; niciodată; non-suportabil; obraz; om rău; oraș; ostilitate; pagube; păianjen; părinți; pedeapsă; persoană; pierdere de timp; plăcere; plîns; poftă; politică; popă; prieten; probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
zglobie (1); 795/263/74/189/0 urît: frumos (185); hidos (34); neplăcut (34); om (14); rău (14); negru (11); strașnic (10); dezgustător (7); murdar (7); nașpa (7); defect (6); deștept (6); scîrbos (6); băiat (5); comportament (5); groaznic (5); monstru (5); neîngrijit (5); ploaie (5); vreme (5); animal (4); caracter (4); ciudat (4); drăguț (4); fată (4); hîd (4); înfățișare (4); lucru (4); nedorit (4); nefericit (4); neplăcere (4); respingere (4); aspect (3); chip (3); cîine (3); diferit (3); dizgrațios
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inferior; impropriu; insecte; Ionuț; iPhone; imposibil; izolare; îmbătrînit; încalcă; încheagă apa; îngrozit; înjurătură; înnorat; întotdeauna; întunecat; judecat; lacrimi; lapte; mai leagă o fișă; de lume; lup; maimuță; major; malformație; melc; meschin; miasmă; milă; mincinos; mine; moare; ca moartea; mohorît; monstruos; monștri; mort; nas; natură; neagreabil; neant; neatractiv; neatrăgător; nebun; necăjit; necesar; nedescris; neexistent; nefolositor; negativ; neghiob; neglijent; neiubit; neîntruchipat; nenoroc; nepoliticos; nepotrivit; neproporțional; nesimpatic; nor; noroi; nu; numai; odios; omenesc; oribil; panda; păianjen; păr; părere; o persoană; perspectivă; pesimist; petrecere; pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care omul este reprezentat drept cyborg (cibernetică și organismă, prin protezare sau prin interfațare computațională, o ilustrare a ontologiei virtuale. Dacă unii teoreticieni afirmă că primul cyborg este întâiul om care a construit și a utilizat o unealtă sau este monstrul ficțional Frankenstein, lucrarea prezentă analizează dimensiunea cibernetică sincronică a termenului, așa cum s-a conturat aceasta începând cu a doua jumătate a secolului XX. Acest lucru nu înseamnă însă că exemplele diacronice de artificializare, de mecanizare sau de industrializare a umanului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
jumătate calculator, se poate înscrie în direcțiile mitologiei și ale imaginației umane, de tip science-fiction, însă se poate manifesta în mod existențial-actanțial în viața de zi cu zi. Prima categorie este ilustrată de creaturi din literatură, cultura populară sau cinematografie: „monștri” cyborgici care sfidează opoziția dintre normalitate și anormalitate, înscriindu-se în cadrele unui anormal care tinde spre normal sau care este acaparat în zona normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmărește a se trece la un soi de cybernatură, modalitatea postnaturală de coexistență a informației cu biologia, în momentul în care tehnologiile calculatorului pot fi considerate o a doua natură. Depășind opoziția facilă dintre artificial și natural sau biologic, noii „monștri” digitali, existențiali sau fictivi, de la cyborgi la viruși electronici și la entități ale vieții și ale inteligenței artificiale, ființe pe jumătate vii, pe jumătate sintetice, marchează hibridizarea dintre artificiu și organicitate. Adesea, logica mașinilor și a numerelor, a calcului și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
simțurilor și a afectelor. Evenimentele par a se derula înspre înapoi, iar sensul vieții este echivalat cu o pierdere sau cu un vid al trupului și al minții. Ajuns până în pragul nebuniei, se socotește el însuși un anormal sau un monstru într-o societate „normală”, constituită de fapt din universul rememorărilor, al comemorărilor și al reabilitărilor. Puținul uman conservat în această entitate cyborgică se vede muzeificat sau fosilizat și este refractar speculațiilor viitorului, proiectărilor și accelerărilor petrecute în spațiul virtual. E
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al doilea pentru o discuție mai extinsă a nomadismuluiă. În ultimul caz, avem de-a face cu o întâlnire între postmodernism și feminism prin provocarea noțiunii de subiect unitar, stabil și universal, dar și cu o interfață culturală între mamă, monstru și mașină. Nereducând subiectivitatea feminină la ontologic și biologic, ci deschizând-o înspre politic și cultural, cyberfeminista încearcă să resitueze în mod pozitiv identitatea femeii în contextul destructurării ideii de subiect. Noțiunea de mașină primește o conotație socială, politică, științifică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
feminină la ontologic și biologic, ci deschizând-o înspre politic și cultural, cyberfeminista încearcă să resitueze în mod pozitiv identitatea femeii în contextul destructurării ideii de subiect. Noțiunea de mașină primește o conotație socială, politică, științifică și discursivă, în timp ce tropul monstrului este aplicat diferenței și devierii de la normă, dar și coexistenței dintre normal și anormal, dintre adorare și oroare, dintre afectiv și rațional. În aceste condiții, cyberfeminismul își poate articula perspectivele alternative ale subiectivității sociale și politice: diferența ca deviere sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
protejez de atacuri?”, în detrimentul sarcinilor de serviciu. 3. Agresorii înșiși. Cartea se adresează în special celor care au tendința de a exploda la cea mai mică provocare ori de a acumula tensiuni care erup periodic. Acești oameni nu sunt niște monștri; de multe ori au reputația de a fi printre cei mai dedicați firmei. Altminteri, de ce ar cheltui atât de multă energie pe chestiuni ce țin de muncă? Pentru ei munca este cel mai bun lucru asupra căruia să-ți reverși
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun nici unul nu s-a substituit vreunei idei. ș...ț Intelectualul obsedat este un monstru la noi”. Nici ceea ce admiră Cioran la români nu e străin de acest exercițiu, deocamdată nearticulat, al identificării sinelui. Iată ce admiră Cioran: „Când te gândești la celelalte țări mici, care n-au făcut nimic și se complac în inconștiență
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
umbră, cu orgoliul pe care-l implică” (II, 37). Așadar, Cioran e conștient de toate aceste contradicții, de toate aceste rupturi: „Cruzimea și mila, amândouă abstracte, cerebrale, sunt trăsăturile mele caracteristice. Aș fi bun de tiran sau de pustnic: un monstru în ambele cazuri” (II, 47). În fapt, el știe prea bine că disprețul față de ceilalți și ura pe care ceilalți i-o provoacă sunt doar consecința propriei identități: a răului din el sau a metamorfozării subiective a lumii. „Neizbutind să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu fac decât să-i sporească indispozițiile. Dându-și din nou sfaturi la persoana a doua, vorbind cu sine ca și cum ar fi altul, își spune: „Trebuie să te lași în voia înclinațiilor firești, dacă vrei să rămâi autentic. Dacă ești monstru, rămâi monstru; dacă ești înger Ă deci tot monstru Ă, la fel” (III, 212). Sfat greu de urmat și, până la urmă, urmat împotriva propriei voințe, întrucât înclinațiile firești sunt deopotrivă spre violență și spre înțelepciune. Așa încât, e de văzut dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât să-i sporească indispozițiile. Dându-și din nou sfaturi la persoana a doua, vorbind cu sine ca și cum ar fi altul, își spune: „Trebuie să te lași în voia înclinațiilor firești, dacă vrei să rămâi autentic. Dacă ești monstru, rămâi monstru; dacă ești înger Ă deci tot monstru Ă, la fel” (III, 212). Sfat greu de urmat și, până la urmă, urmat împotriva propriei voințe, întrucât înclinațiile firești sunt deopotrivă spre violență și spre înțelepciune. Așa încât, e de văzut dacă, printre atâtea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din nou sfaturi la persoana a doua, vorbind cu sine ca și cum ar fi altul, își spune: „Trebuie să te lași în voia înclinațiilor firești, dacă vrei să rămâi autentic. Dacă ești monstru, rămâi monstru; dacă ești înger Ă deci tot monstru Ă, la fel” (III, 212). Sfat greu de urmat și, până la urmă, urmat împotriva propriei voințe, întrucât înclinațiile firești sunt deopotrivă spre violență și spre înțelepciune. Așa încât, e de văzut dacă, printre atâtea motive, cea care justifică cu adevărat crizele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Un alt conațional, numit simplu X, e un „amestec de secătură și nebun”, care s-a înconjurat cu un „dispreț general”: „Amestec, cu siguranță, de sânge grec și slav, două elemente incompatibile, ce n-ar putea da naștere decât unui monstru. Ascuns și arogant” (I, 41). Așadar, defectele românilor, pe care Cioran tot încearcă să le convertească în sens, provocându-i în taină admirația, dar un fel de admirație vinovată și revanșardă. Nu-i vorbă, defectele acestea fac obiectul unor explozii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc să-l scol! Costache: (speriat) Nu... lasă-l... de-acuma se scoală el... Marieta: Așa l-ai învățat... prea l-ai lăsat în voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a intrat anchetatorul... a înhățat-o... a scos-o din birou... Așa că am rămas fără 500 de lei... și m-am ales și cu o sancțiune... Sursa dublă: Pentru imoralitate, nu? Plutonierul: Nu, Nae, pentru abateri ideologice (rîde). Obiectiv nr.: Monstru cu apucături de om... Plutonierul: Mă, tu să taci, că și vorbele-ți put a pișat. Trimisul lui Dumnezeu: (se duce la Plutonier; calm, duhovnicesc) Dacă tot n-ai ajuns la tribunal... și la pușcărie..., ți-a dat prin cap
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ilustrând aspectul feminin, receptiv și, în același timp, regenerator al naturii. Divinitățile lunare patronează vegetația, nașterea, moartea, fertilitatea pământului, creșterea plantelor. Luna a fost considerată "primul mort" din cauza dispariției din 3 nopți, considerată a fi înghițită de vârcolaci sau de monștri. Ca măsură a timpului și simbol al veșnicei reîntoarceri, luna este primul mort care învie. Lumina reflectată a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care apare în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea de-a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost atât de puternică, încât parcă n-ar fi existat, în opoziție cu viitoare culegere, "Destine paralele" în care discursul poetic este aforistic și demonstrativ: "A te ridica până la ideea de copac până la capăt,/ a te ridica până la ideea de monstru până la capăt" ("Conștiința"). "Scrisorile de dragoste" revin la sentimentul timpului, al metamorfozelor, al plictisului și al angoasei adâncite în ciclul intitulat "Recviem",vibrație surdă cu lucide observații legate de existența mamei, care în clipa aceasta a dispărut: "Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii. Visul, ni se spune la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de cunoaștere a trecutului, elemente de măreție și de sfidare. "În monstruos zenit dospesc curate/ De piatra și de altceva necunoscut;/ Cum s-a putut, o, cum de s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fără excepție, scenariile se derulau ca într-un film al său. Tot ca într-un film al său, apărea mereu acea imagine alegorică, în care se concentra esența unui "scenariu" fie că era vorba despre o întâlnire cu unul dintre monștrii sacrii pe care i-a cunoscut în Europa, fie că era relatarea unui spectacol văzut într-un mare teatru american. Am înțeles atunci că nu doar vocația esențialului îl definea pe artist și pe profesor, ci și o obsesie constantă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
soarele s-a ascuns, adică "viața a trecut"; e tulburat de ultimele cuvinte ale lui Cehov: "Eu mor", după care a cerut o cupă de șampanie și s-a stins. Maestrul de ceremonii în spectacolul Iui Alexa Visarion, este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]