3,420 matches
-
să observi că șoferul adormise Întins de-a lungul peretelui și să ceilalți Își băteau joc de el mânjându-l cu pământ și Îngrămădind peste el snopi de viță de vie uscată. Ai observat un zâmbet pe fața bătrânului Grințu și, mulțumit, te-ai dus să aduci furtunul pentru a completa cu apă rece bazinul. Poziția ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile bătrânului și de a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor, a părut mulțumit, i-a spus tatei că eram inteligent, dar i-a atras atenția că prea îmi vâram nasul în cărți nepotrivite pentru un "mucos" ca mine. "Cavalerii nopții" îmi trebuiau mie? Sau "Aventurile lui Alexandru Macedon"? Tata a înghițit în sec
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a găsit una care i s-a părut mai la obiect. Burlacu părea mulțumit si i-a adresat altă întrebare, probabil din statut. În continuare nu se mai potrivea cu nimic adecvat de pe lozinci, iar ce avea în raza vizuală era insuficient. Disperat a întors capul poate vedea ceva si a început s-o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
membru de partid însă nu am știut noi și acum sunt mândru că îmi este coleg! Normal, nu a mai vrut nimeni să adauge ceva despre Lică... se pare că epuizase subiectul. Când a părăsit sala i-a tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă și ea a fost inspirată de același gând, bun sau rău, trăgând mereu cu coada ochilor spre mine; asta presupune că au și ochii un trup, fără suflet... că tărtăcuță nu găseai în nici un caz la mine. Mimi era mulțumită de cum mă prezentam; corespundeam pretențiilor unei femei cu cap... o ființă neobservabilă, nesemnificativă și de cum m-am comportat de la început, plin de ifose, insignifiant, ignifug, insipid, inodor, incolor și tot restul... adică imperceptibil, insesizabil, într-un cuvânt, de nebăgat în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Pascal. ─ E o pasăre deosebită, spune gazda. Învață foarte repede orice nume nou. Scoate dopul carafei și toarnă lichidul în cele două păhărele. E de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se va arăta lacom și se va face stăpîn peste averile și pe soțiile supușilor săi. De aceste fapte trebuie să se ferească, deoarece atîta vreme cît nu le iei oamenilor, anume majorității lor, nici onoarea, nici averea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decît împotriva ambiției cîtorva, pe care o poți înfrînge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît. Principele trebuie să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cîrmuite în vremurile noastre este regatul Franței. Există aici nenumărate instituții bune de care depind libertatea și siguranța regelui; dintre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul, însușirile lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe cînd cei dintîi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ambițiile vecinilor; săbiile scoase le țin pe ale altora în teacă. Dar nu este de ajuns ca principele să fie, cum spune Machiavelli, ...di ordinaria industria; aș vrea ca el să se gîndească și la fericirea poporului său. Un popor mulțumit nu se va gîndi la revoltă; un popor fericit se teme mai mult să-și piardă conducătorul, care este în același timp binefăcătorul lui, decît se poate teme Suveranul însuși că i-ar putea slăbi puterea. Olandezii nu s-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac ambițiile cu provincii și regate; și, cum este mai ușor de dobîndit funcții și slujbe decît de cucerit regate, cei de rînd pot fi deci mai degrabă mulțumiți decît principii. Acestora, Machiavelli le dă drept exemplu pe Moise, pe Cirus, Romulus, Tezeu sau Hieron. Am putea cu ușurință să îmbogățim acest catalog cu alți conducători de secte, precum Mahomed în Asia, Mango Kapac în America, Odin în ținuturile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi redus la: cel de lîngă voi este un prost, voi aveți destulă minte, deci trebuie să-l trageți pe sfoară, pentru că e prost. Sînt silogisme pentru care elevi de-ai lui Machiavelli au fost spînzurați. Politicianul, nu de tot mulțumit că a demonstrat, după modul de a judeca, ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător este că Cezar Borgia, cel mai mare scelerat, cel mai perfid dintre oameni, eroul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a pulsului sub deget, Nick Începu să numere. Îl auzea pe bărbatul mititel numărând Încet: unu, doi trei, patru, cinci și așa mai departe. — Șaizeci, spuse Ad. Un minut. Tu unde-ai ajuns? — Patruzeci, spuse Nick. — E bine, spuse Ad mulțumit. Nu se grăbește niciodată. Un om coborî taluzul și, traversând poiana, se apropie de foc. Salut, Bugs, spuse Ad. — Salut, răspunse Bugs. Avea voce de negru. Nick Își dăduse seama că e negru după cum mergea. Stătea cu spatele la ei, aplecat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
multe ori la ea. Avea Încă imaginea clară a feței frumoase pe care reușise să i-o facă antreprenorul de la pompe funebre. La fel de clare Îi rămăseseră-n cap și responsabilitățile care urmaseră. Îl lăudase pe antreprenor, care era mândru și mulțumit de sine. Dar nu antreprenorul Îi compusese ultima expresie facială. Tot ce făcuse el erau niște Îndreptări chipeșe care, estetic vorbind, erau destul de dubioase. Dar expresia se modelase singură, În timp. Formarea ei fusese accelerată În ultimii trei ani. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
batjocoritoare a lui Vitellius. Le lăsă să cadă de mai multe ori pe masă. — Sunt măsluite. Fața opusă lui Venus e mai grea. De aceea Venus e atât de binevoitoare cu tine. — Și ce dacă? - Vitellius râgâi de câteva ori, mulțumit. Și ce dacă? — În tradiția voastră romană vă este îngăduit să jucați și să faceți pariuri doar în timpul Saturnaliilor. Iar sărbătoarea Saturnaliilor s-a terminat acum câteva zile. — Unui guvernator îi este interzis doar să se revolte împotriva împăratului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puteri, reaprinzând candela speranț elor românilor. „Istoria expansionistă a Rusieiautor „Ion fără de țară” Comentariu: Ion N. Oprea „Istoria expansionistă a Rusieiʺ este cartea scrisă de „Ion cel fără de țarăʺ, pe nume adevărat Ion Iachim, profesor de română și ziarist. Mai mulțumit ar fi fost să scrie „liniștit și voiosʺ - „Amintirile pițigoiului Zbanțʺ, decât cartea de față, dar n-a avut încotro pentru că de câteva veacuri încoace el vede mereu cum Rusia, vecină cu Moldova lui, îi ocupă mereu din ea, că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui Russell de la Frolovskoie, numai că la Frankfurt era octombrie. Octombrie: o lună de o răvășitoare nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul jeep o luase la fugă pe cîmpul din spatele fermei din dreapta noastră. Claude Îi ordonase să se oprească și, pentru că fugea În continuare, Red l-a Împușcat. Era primul om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm cu toții că era un neamț care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că era francez. Sau, În orice caz, avea acte franțuzești În care scria că-i din Soissons. — Sans doute c’était
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună. Crezi că bărbatul Ăla s-a speriat? — Nu, era gelos doar. Da’ nu-i prea bătrîn ca să mai fie gelos? — Poate că da. Poate că de fapt era doar mulțumit. — Hai să nu e mai gîndim la el. — PĂi eu nu m-am gîndit. — O să ne apere mașina. E prietena noastră bună. Ai văzut ce prietenoasă era cînd ne-am Întors de la văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
judecători, a fost clară, deși vădit nedreaptă: „Deoarece acuzata nu acceptă să recunoască adevărul că vocile și viziunile ei sunt eretice, va fi deferită autorităților civile, care vor împlini sentința arderii pe rug”. Chiar și așa, Cauchon nu se simțea mulțumit. El voia o victorie mai răsunătoare, care nu se putea obține decât prin renunțarea de către Jeanne la așa-zisa erezie. Adică compromiterea ei totală, în fața oamenilor de rând mai cu seamă. Distrusă moral și fizic, eroina s-a îmbolnăvit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aceea suspect de rapid, însă conform ordinelor date de superiori. Soldații de la Comandamentul Grupării Tactice de Nord erau pregătiți să plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin satul Vadu’ lui Vodă, aproape de malul Nistrului, unde locuia fratele său mai mare. Cum nu-l mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-i spui și lui mami ce am discutat noi. Te rog din suflet, Însă, să nu-i amintești de stările emoționale prin care am trecut... E suficient că le-ai văzut sau le-ai dedus doar tu... Îți mulțumesc, tati... ― Mulțumita seacă nu este primită. O știi bine... O sărutare pe obraz a pecetluit observația lui Nicu. ― Unde te pregăteai să pleci? ― De unde ai dedus că vreau să plec undeva? ― Te cunosc atât de bine, Încât și felul cum stai pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]