73,760 matches
-
urma să fie împins într-o piscină golită de apă de către sora sa mai mică), fără ca acest lucru să-l tulbure. 'E atât de stupid să te temi. În fond, nu faci altceva decât să scoți răul din tine când mori'. Îndepărtarea egoismului, obiceiurilor izbucnind din pasiuni, îndelung înrădăcinate, iluminarea - brusc obținută, ca printr-o lovitură cu o singură mână (povestirile au drept motto un paradox Zen: Noi știm cum bat din palme două mâini. Dar cum bate din palme o
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
singură mână?') sunt teme care, secole de-a rândul, au fost apanajul Asiei. Salinger este un prevestitor al realității mileniului trei (America a înțeles destul de târziu că nu poate fi ignorată lumea meditației, lumea celor cărora nu le pasă că mor). Recitindu-l pe contradictoriul și misteriosul autor cu ochii cititorului din 2002, care, sub aparența vitezei și a secvențelor fără durată va fi obligat (a și fost obligat) să redescopere stâlpul lumii interioare, nu putem spune decât că a făcut
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
apăsate de suspiciune și pândită de teroare: "Nister, avocatul fără nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
De cîte ori nu ne mirăm că am putut trăi, simți, face un lucru oarecare sau mai multe și nu exclamăm, măcar in petto: "Parcă n-ar fi fost vorba de mine !"?! Dar asta înseamnă că, tot de atîtea ori, murim. Ceea ce, oricum, biologic, se întîmplă în fiece clipă. Este o platitudine demnă de o romanță de început de secol XX. De fapt, dacă existențele pe care le parcurgem sînt successive, lucrurile sînt relativ simple. Așa ne-am putea explica și
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ne epuizează - o depresi(un)e este groapa care se formează în jurul nostru cînd cădem de pe o culme - și de înălțări amețitoare, deci periculoase fiindcă e perfect posibil ca, după o ascensiune, existența noastră să se schimbe radical, deci să murim. Fie și în raport cu viața pe care am dus-o pînă atunci. Înălțarea - de orice factură ar fi ea - duce întotdeauna spre o dimensiune einsteiniană în plus. Dar, mai des decît am vrea, lupta lui Iacob cu îngerul, pe care o
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pentru că ne amintim că fiecare dintre noi jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
umblată, o puse la curent numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
e închisă într-o cușcă de sticlă, cam așa cum visează orice îndrăgostit să-și închidă iubita. E injectată cu hormoni umani, începe să aibă manifestări feminine, îi trimite un mesaj pe pager îmblînzitorului într-o noapte de pomină, după care moare într-o încercare de transformare fatală. Grigorie găsește dimineața în laborator cadavrul unei femei în toată puterea cuvîntului: "Sticla recipientului își strălucea țăndările în jurul meu. Capul iubitei mele se carbonizase. Sângele ei nu mai era alb-incolor, ca al unei insecte
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, aflată, cum se știe, sub conducerea prietenului său bun Alexandru Rosetti. A fost ultimul tren, pentru că, apoi, proza sa, de formulă fantastică, nu ar mai fi putut apărea decît postum (scriitorul a murit în 1968, trăind, pînă atunci, din stilizări și traduceri pe care i le procura soția sa, secretară la ESPLA și la Editura pentru Literatură Universală, pe care o știam și îmi tot dădea știri despre Lemnaru, pe care l-am
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
va îngriji de ceasornic. Noaptea, nepotul, și ziua bunicul nu se dezlipeau de ceasornic, urnind, tot mai greu, roțile. Asta ținu un an de zile. Nimeni din oraș n-a putut bănui "drama neînchipuită a bătrînului care nu voia să moară și a băiatului care-i întreținea viața în timpul somnului". Dar, după unsprezece luni, într-o noapte, băiatul adormi. Ceasornicul se defectă. Cînd se deșteptă, își dădu seama cu groază de ceea ce s-a întîmplat, vru să răsuceasă roțile, dar nu
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
de necesară pașnicelor Sărbători. Capul răutăților a decedat acum doi ani. Trăim ultimele zbateri ale trupului părăsit de sufletul relelor, coșmarurile se apropie de sfîrșit pentru că s-a dus dintre noi, pe drumul fără întoarcere, "creierul" tuturor acțiunilor. O fi murit de moarte bună, l-o fi ucis vigilența organelor sau l-o fi străpuns, din invidie, vreun pumnal criminal? Să fi fost sinucidere din amor? Cine știe? Oricum, la cimitirul Reînvierea, pe una dintre alei poți da nas în nas
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
mai ilogice funcții politice, Puterea, o schiță în care se dezvăluie sursele misterioase ale conducerii dictatoriale, constând într-o impresionantă grămadă de Mickey Mouse de plastic, sau Muzeul figurilor de ceară, unde un dictator sud-american sau balcanic, ce mai contează, moare de dorința de a auzi măcar încă o dată un "Trăiască!". Satira devine grotescă și atunci când Mrozek privește pe fereastră la noua și luminoasa lume modernă postcomunistă, apocalipsa McDonalds, libera concurență a sex-shopurilor cu oferta bisericii, miracolul economic ce se produce
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
fatalității părăsindu-și orașul. Însă fatalitatea îl va urmări cu un soi de ironie crudă: e acuzat de uciderea rituală a unui copil de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt din ce în ce mai ciudate, delirante, va plonja într-o lume coșmarescă, amețitoare. La acest capitol scriitorul nu face analiză psihologică propriu-zisă, stările hipnagogice ale lui Bok au ceva pictural
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
cuvîntul și veghea sa erau așteptate. Fire dîrză și rezistentă fizic, a suportat 18 ani de pușcărie, după 23 august 1944, dintre care 11 ani singur în celulă și i-a fost dat să supraviețuiască și după 1964 (anul grațierii), murind tîrziu și tot dîrz, deabia în noiembrie 1976 la vîrsta înaintată de 81 de ani. Și-a scris, în 1945, niște Memorii, pe care le-a publicat. Cum tot avea vreme și era liber a mai scris Amintiri, care astăzi
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
demnitatea de pretor la Ocna Șugatac. Părinții aveau pămînt mult și bun. Vara micul Ilie mergea, cu toți copiii, la uscatul fînului. Avea șapte frați și două surori, toți beneficiind de lumina cărții, cel mai mare, ajuns doctor în filosofie, murind tînăr. A venit și pentru copilul Ilie Lazăr vremea învățăturii, pe care a început-o la Sighet, unde a urmat și liceul, apoi la Lugoj, liceu românesc dar cu predare în maghiară ("Aici am cunoscut adevărata viață românească și pe
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
nostru de cadouri de Crăciun e foarte inegal. Voi veți fi terminat de mâncat bunătățile într-o săptămână și înainte de Anul nou nu va mai rămâne nimic, în timp ce eu o să-l am pe al meu până la sfârșitul zilelor și o să mor mulțumită la gândul că îl las în urma mea pentru ca și altul să-l prețuiască și să-l iubească". Dacă scrisorile lui Frank Doel sunt la început doar profesionale și protocolare, încet și greu, dar profund și discret, ele devin amicale
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
din scrisul pentru care trudise toată viața, ci din această corespondență cu un singur destinatar și pe care n-a dorit-o publicată ,,In memoriam F.D.P." Destinul, chiar dacă e mai blând cu unii, rareori e pe tiparul dorit. Helene Hanff moare în 1990 la peste optzeci de ani într-o casă de bătrâni, fără un ban, fără urmași, lăsând moștenire doar CARTEA și, prin ea, pasiunea pentru cărți.
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
zic, e un fel de James Bond american. Da' fii atent, e văduv și-are un puști de treișpe ani, frumușel și foc de isteț, care se ține după el în toate misiunile. - Așa e, preluă Logan ștafeta. Nevastă-sa moare într-un accident de mașină înainte să-nceapă acțiunea propriu-zisă a filmului. Nu arătăm nimic, fiindcă nu se face să pornim pe-o notă tristă. Una peste alta, e vorba de-un James Bond american al anilor '80, numai că
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
gurii cu un șervet de masă. - Tipul trece, înțelegi, se... maturizează, dacă vrei, dintr-un tînăr într-un... cum să zic, inițial într-un bărbat între două vîrste. - Aha. Și pe urmă? - Pe urmă îmbătrînește și-n final bănuiesc că... moare. într-un fel, cînd îl povestea, scenariul nu i se mai părea lui Terry atît de impresionant cum își închipuise dintotdeauna. - Vezi tu, chestia cu adevărat originală e că personajul e jucat de același actor de la cap la coadă. - Zău
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua-n voi... să vă moară copiii (!!!)... să vă lingă pă bot câinii... Să... (ceva cu coliva)... Cerul foarte limpede deasupra munților, Luceafărul apărut, spinarea ninsă a Bucegilor roză sub palpitația vie a stelelor, jos ger, zăpada scârțâie puternic... Momentul în care C. trece peste pietroaiele
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
mihai eminescu). Sau: ,,sînt general și soldat totodată în războiul intergalactic dintre mine și mine dintre carnea mea și lumina ochilor mei/ sînt o țintă vie centrul a o mie de galaxii concentrice haideți vînători rebeli ochiți trageți/ oricum eu mor de fiecare dată-n picioare: (ibidem). Sau: ,,poemul ca un pistol versurile ca gloanțe viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
scrupule stilistice, multe luni după aceea n-a mai întrebuințat acele formule de care eram îndrăgostit, amestec de colocvialitate și de stil înalt care dădeau marca fabricii lui Zigu. Nu eram în țară în ziua cînd am aflat că a murit. A trebuit să accept că asta era. Zigu se dusese să muncească în altă parte. Însă în noaptea de după, mult zîmbitor, prietenul meu m-a asigurat că aveam dreptate cînd l-am întrebat, cu o exasperată brutalitate: ,, I-auzi, dom
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
era. Zigu se dusese să muncească în altă parte. Însă în noaptea de după, mult zîmbitor, prietenul meu m-a asigurat că aveam dreptate cînd l-am întrebat, cu o exasperată brutalitate: ,, I-auzi, dom Zigu ce spun ăștia, că ai murit. Zi-le să se calmeze!" Zigu m-a luat de braț, ca înainte, m-a plimbat pe la Casa Monteoru, apoi pe coridorul României literare din Casa Vernescu, după care m-a părăsit, senin, ducîndu-se spre marea bibliotecă a tuturor timpurilor
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase, tunse și nefrezate. Oamenii viitorului, ce mai! Pe alt canal, unui bărbat îi moare fiul, din neglijența doctorilor, care nu știu ce e cu febra care-l cuprinsese. Înnebunit, tatăl îi ucide pe vinovați. Apelează la un avocat ca să-l scape, declarîndu-l iresponsabil. Hotărît lucru, oamenii prezentului nu sînt mai breji decît cei ai viitorului. Așa că
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]