KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

datoria. Yves Pérec a fost drogat cu Mésadrol Înainte de a fi asasinat. - Iar fiica dumneavoastră a fost pe punctul să aibă aceeași soartă nu mai departe decît ieri, nu vă pasă? i-o trînti Lucas. - I-am spus să plece, murmură Jeanne. Mésadrolul este În dulăpiorul de farmacie, spuse ea laconic Înainte de a se Îndepărta spre castel. Tristețea Mariei Îl mișcă pe Lucas, iar el Încercă s-o minimalizeze. - Nici părinții mei n-au Înghițit faptul că m-am făcut polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nici nu-și termină bine fraza că le trîntise deja ușa-n nas. Marie Își trecu mîna peste obraz. De lehamite, dar și de descurajare: pînă atunci Gwenaëlle n-o privise niciodată cu atîta agresivitate. - Te conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc mîine, vreau să-mi petrec seara asta alături de familie... Lucas șovăi Între dorința de a stărui ca ea să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că dă la o parte pietrele de pe tumulus. - Nu face asta! Din cîțiva pași mari venise alături, el se Întoarse, mirat de țipătul pe care Îl scosese și de paloarea bruscă a chipului ei. - Acesta este... Este un monument funerar, murmură ea cu o voce lipsită de orice expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac rău? Cum poți gîndi așa ceva? - Duceți-o la SRPJ! le ordonă Lucas celor doi polițiști. Marie se ridică În capul oaselor. El Înțelese că voia să vorbească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie și Lucas, reflectînd intens, rămaseră tăcuți o clipă. Infirmiera, perplexă, ridică din umeri și ieși. Marie părea atît de profund cufundată În gînduri Încît Fersen se Îngrijoră. - Cum te simți? Ridică ochii spre el, bulversată. - Am crezut că visasem, murmură ea rar, am crezut că visez că Loïc... În realitate, el era aici! Încerca să-mi spună ceva important... Un secret... Un secret cumplit... - Un secret de care Yvonne se temea, fără doar și poate, să-l vadă dezvăluit, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice cu care Își Împănează Ryan cărțile ca să răspundă unor cerințe de vînzare! - Te Înșeli, murmură ea, În timp ce el Își trăgea sufletul. Am vrut să nu țin seamă de semne, dar știu că ele nu mint. Cei doi frați ai mei și nepotul meu au murit, fără a mai pune la socoteală pe Yves și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să te gîndești la ei Înainte. Înainte. Înainte. Cuvintele Îi bubuiau În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
n-ai să mă crezi, așa că sună-l pe un anume Noël Legoff, la Cancale, și Întreabă-l unde era În noaptea aceea! TÎnăra femeie păru brusc cuprinsă de greață. - Îmi pare rău, Marie, dar n-am avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată o parte din ființă. - Oamenii locului spun că dacă părăsesc Lands’en simt că parcă li se Îndoliază sufletele... murmură Ryan venind să se reazeme În coate de bastingaj. Dar uneori e necesar să plece, pur și simplu pentru a respira. Marie Își dădu la o parte o șuviță de păr pe care vîntul i-o aducea peste obraz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
parcă de sub pămînt. Aveau, drept martori, doar șase uriași de granit. * * * Cei doi polițiști Încetară curînd să mai strige. Grota era de acum umplută pe trei sferturi cu apă, o apă neagră ca cerneala. - Cu siguranță mai există o soluție, murmură Marie. - Nu Întotdeauna, răspunse Încetișor Lucas. Fixă lanterna Într-o spărtură a peretelui de piatră, se apropie de Marie gata s-o atingă și Îi mîngîie chipul cu privirea. - Nu mi s-a mai Întîmplat pînă acum să-mi petrec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ținînd o femeie În brațe, fără s-o ating. - Și Îți pare rău? - Da. Și nu. - Știi, chiar doream să faci dragoste cu mine. RÎse cu amărăciune. - De ce totul pare Întotdeauna posibil tocmai cînd devine imposibil? - Pentru că mergi la esențial, murmură el. Ea Începu să tremure. - Mi-e frică. Îi cuprinse obrazul În mîini și Își pironi ochii Într-ai ei. - Uită-te la mine, Marie. Uită-te la mine pînă la capăt. - Mă uit. - Există niște cuvinte pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
buzunarele lui Loïc. Marie se gîndi la fratele ei, venit s-o vadă atunci cînd ea era În comă. De ce nu avusese puterea să iasă din acea stare și să-l ajute? - Există lucruri pe care nu le putem Împiedica, murmură Lucas gîndindu-se scurt la Valentine, care murise fără ca el să fi putut face ceva. Apoi Își spuse că asta explica faptul că Loïc nu avea nici urme de Înțepături, nici bilet asupra lui. Sinucigîndu-se, Îi tăiase craca de sub picioare asasinului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mîinile să tremure cît putu mai bine. Furtuna cea mare din mai 1968. Cuvintele Îi răsunau În tot corpul. - Ce nu e În ordine? În ciuda eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic. - SÎnt osternită, tată, se mulțumi ea să murmure, dar glasul Îi tremura. - Ai grijă de tine, fetițo. Îi simți Îngrijorarea și Își puse capul pe umărul tatălui ei, Încercînd să ia un pic din forța și calmul acestuia. 18 Toți locuitorii din Lands’en erau șocați. La radio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai să fii judecată pentru omucidere. Scoase dosarul medical al Yvonnei. - Soțul dumitale, Hervé Leguellec, e cel care a transmis handicapul copiilor săi, În afară de Gwen. - Probabil că era mai zdravănă decît frații ei, murmură ea. - Sau nu era fiica lui, preciză Marie. Tatăl meu mi-a spus că, la vremea aceea, brusca dumitale căsătorie a surprins multă lume. Frumoasa brutăreasă care ia de bărbat un Întîrziat mintal... - Așadar, nu crezi În basme, căpitane, ironiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
putea explica ce anume făcea Mary Într-un vas În plină noapte de furtună: fugea... - Cred că nu greșești... - Am să iau la cercetat presa din 1968 ca să văd dacă nu dau cumva peste ceva interesant... - Ai grijă de tine, murmură el cu blîndețe. Și, mai ales, sună-mă dacă se Întîmplă ceva. Promiți? Ea dădu din cap zîmbind și Îi ură curaj. După ce o dăduse pe Yvonne pe mîna SRPJ din Brest, el urma să aibă Întîlnire cu procurorul. - Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
CÎnd de fapt avea dreptul. - O spui de parcă ar fi fost escrocată, se Încruntă tînăra polițistă. - Așa și este. În cîteva cuvinte, Îi rezumă ce aflase la Închisoare. Marie era năucită. - Fiica Yvonnei și a lui Arthus... Un amestec redutabil, murmură ea. - Da, profilul ei se potrivește destul de bine cu acela al ucigașului, admise Lucas. - Nu i-ar fi făcut niciodată rău lui Nicolas, protestă ea violent. - Ea poate că nu. Dar cineva apropiat, cu totul dependent de ea, de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O, Doamne, ba da... firește că da, murmură ea cu voce surdă. Dar eram departe de a bănui că... Biata mea Gwen! Și eu care i-am tras o mamă de bătaie pentru că s-a dus să piardă vremea pe afară În timp ce eu Îmi făceam sînge rău din pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În bretonă a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza În care dăduse cu piciorul unul din jandarmi. Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. - Coșmarul continuă... murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
clipă, am avut senzația că trăisem această scenă... În fine. Frînturi minuscule, dar foarte precise, ca o amintire care iese la suprafață și se șterge pe dată... Da, ceva ce am mai trăit cîndva... - Nu erai născută, e absurd... - Știu... murmură ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă n-a terminat cu ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
alt tip eșuase ceva mai departe și se tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se pună la adăpost, Împreună cu lingourile, murmură PM. Atunci i-am cărat pînă la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lipsă cîteva minute mai tîrziu. Lucas o parcurgea din ochi cînd se Întoarse Marie de la toaletă. - Mary nu era soția lui Tom Sullivan, era sora lui mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]