6,914 matches
-
Dumas-tatăl, Istoria unui mort, București, f.a.; Lamartine, Ischia, București, f.a. Repere bibliografice: N.Ch. Quintescu, „Pygmalion”. „Fata de la Cozia”. „Lăpușneanu, domnul Moldovei”, AAR, partea administrativă, t. IX, 1886-1887; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 268; Ciorănescu, Teatr. rom., 90-91; Viorel Cosma, Muzicieni români. Compozitori și muzicologi, București, 1970, 386-387; Dicț. lit. 1900, 756-757. S.C.
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
conținut față de cel de „comunicare de masă”, comunicarea socială însemnând o matrice de coduri și mijloace transindividuale ce fac posibile și previzibile interacțiunile dintre membrii aceleiași culturi. Individul devine un actor social ce participă la comunicare în mod similar unui muzician într-o orchestră (Winkin, 2001). Cu privire la comunicarea de masă, trăsătura ei fundamentală constă în aceea că o sursă emite simultan mesaje către o mare masă de oameni, de ordinul miilor, sutelor de mii și miliardelor. Proliferarea exponențială a mijloacelor de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în cazul realității fizice despre care am vorbit mai sus. De pildă, când îi comunicăm unei persoane că ar fi mai profitabil pentru firma pe care o conduce să introducă într-un mesaj publicitar un actor celebru în loc să utilizeze un muzician cunoscut, această informație nu poate fi testată direct de către persoana respectivă decât în cazul în care ne urmează sfatul; deci gradul de dependență informațională crește. În concluzie, cu cât ambiguitatea unei realități (concomitent cu îndepărtarea ei de suportul fizic) crește
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fie că scriu bine fie că nu, urmează să publice acolo toată viața lor. Sau un spațiu expozițional avînd angajați pe viață artiști plastici care vor expune (numai ei) acolo. Sau o casă de discuri ce va înregistra numai compozițiile muzicienilor angajați. Dar dacă e pe bani publici, de ce nu?" Reforma în teatru e împiedicată dinăuntru: o anchetă realizată de Ministerul Culturii a relevat că angajații teatrelor de stat preferă sistemul actual, care le oferă o minimă siguranță materială tuturor * O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
oameni. Profesorul de religie Îl Învață pe elev rugăciunea, ca modalitate indispensabilă de comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea zilnică se reflectă În comportamentul oricărui om. Ca ilustrare a importanței rugăciunii prezint o scurtă pildă care are În centru doi prieteni, unul, muzician celebru, celălalt, un model de verticalitate morală și de bunătate În comunitate. Muzicianul spune prietenului său: „dacă nu exersez o zi, observ eu, dacă nu exersez două zile, observă vecinii mei, iar dacă nu exersez trei zile, observă spectatorii mei
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea zilnică se reflectă În comportamentul oricărui om. Ca ilustrare a importanței rugăciunii prezint o scurtă pildă care are În centru doi prieteni, unul, muzician celebru, celălalt, un model de verticalitate morală și de bunătate În comunitate. Muzicianul spune prietenului său: „dacă nu exersez o zi, observ eu, dacă nu exersez două zile, observă vecinii mei, iar dacă nu exersez trei zile, observă spectatorii mei”. Prietenul său Îi răspunde: ”Eu, dacă nu mă rog o zi, observă Dumnezeu
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel Aviv, 1994 ; Cei de dincolo , Tel Aviv, 1997 ; Peregrinări , Tel Aviv, 1997 ; Pe urmele altora, București , 1997 ; Singurătatea alergătorului de cursă scurtă , București, 2003. Repere bibliografice : Adriana Bittel, Confesiuni despre ratare, RL, 1994
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
1952) notează vizita făcută în Rusia și China în 1951. Scenariul cinematografic Turneu în Occident (1955, în colaborare cu Florica Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
București, 1995; Amintiri din lumea cealaltă, București, 1996; Titanul Nicolae Iorga, București, 1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite ale unor muzicieni români, București, 1955; Octavian Goga, Poezii inedite, București, 1973; Portrete și autoportrete. Cântăreți români, București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
se află o fântână arabă de marmură albă cu ornamente în formă de frunze. Este bine știut că mare parte din timpul său petrecut în sala de biliard, Regele era împreună cu poetul Vasile Alecsandri, care la fel ca și marele muzician George Enescu își avea camera lui în Castelul Peleș. Primul etaj al Castelului Peleș conținea apartamentele de gală și camerele elegante rezervate invitaților de rang mai mic. Camera de culcare a Majestăților Lor de afla lângă budoarul și biblioteca Reginei
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
S.[Solomon Savin], Andrei Tudor, RCM, 1968, 186; Manolescu, Metamorfozele, 110-111; Andrei Tudor, în Poezia română modernă, îngr. și pref. Nicolae Manolescu, București, 1968, I, LXXIX, II, 203-206, 283; Crohmălniceanu, Literatura, II, 501-503, 647; Piru, Ist. lit., 432-433; Viorel Cosma, Muzicieni români, I, București, 1989, 431; Buculei, Prezențe, 240. R. Z.
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul acustic al romanticului înglobează infrasunete, „șoapte, foșnete, îngânări, murmure”, voci care „mângâie și adorm conștiința îndurerată a omului”. Eminescu este „cel dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
acordă cu precădere mare atenție hranei bogate și sănătății copiilor lor. Altele se străduiesc să le dea o educație adecvată. A treia categorie își concentrează toate eforturile în a dezvolta la copiii lor talente și vor să vadă în ei muzicieni și pictori talentați sau savanți renumiți.)” <footnote N. E: Pestov, (2007), Cum să ne creștem copiii. Calea spre desăvârșita bucurie, Ed. Cartea Ortodoxă, București, p. 8 9 footnote> Familia constituie primul mediu de viață al copilului și de aceea afirmația
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
paradox: de fapt, cel care înșală cu bună știință, ca Ulise, îi este superior celui care falsifică adevărul fără să-și dea seama, ca Ahile. Primul - Ulise - discerne adevărul de fals, deci este capabil să le enunțe pe ambele, precum muzicianul care poate cânta și corect, și fals. Cel de-al doilea - Ahile - minte cu bună credință pentru că ignoră adevărul și este incapabil să-l enunțe. Nu contează cât de năucit a plecat Hippias de la această maieutică socratică, ci faptul că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din același oraș, devenită mai târziu școală industrială. Între timp audiam aproape regulat cursurile liceului. Profesorii mă aveau în nume de bine, fiindcă vedeau tragere de inimă la învățătură. Mulțumită acestui fapt, am ajuns, recomandat de ei, meditator în familia muzicianului Tiberiu Brediceanu. Tot aci și tot la același liceu am luat și bacalaureatul. În 1928, atunci când puteam spune că am o diplomă la mână, m-am înscris la Universitatea din Cluj. și aici, ca și la Brașov, se punea problema
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi amintiți sub nici o formă, decât, eventual, în Săptămâna lui E. Barbu și Vadim Tudor, de fapt, o oficină a Securității, dar numai pentru a fi acuzați de trădare de țară, spionaj, calomniați și injuriați. Aceeași era și situația pictorilor, muzicienilor, chimiștilor ori matematicienilor care „aleseseră libertatea”. Din momentul exilării, indiferent de importanța operelor lor, ei pur și simplu nu mai puteau exista pentru publicul românesc: dispăreau ca și cum nici n-ar fi fost vreodată oameni cunoscți pe aici! Mai auzeai de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece în august 1944. Doi militari germani pătrund în casa unui profesor de muzică, evreu, al cărui fiu adoptiv, Andrei, muzician genial, tocmai interpretează la pian Passacaglia lui Bach. Unul din oaspeții nedoriți, profesor de filosofie în viața civilă, e atât de impresionat încât, îmbrățișându-l pe Andrei, afirmă că, pentru el, războiul s-a sfârșit. Se schimbă însă brusc atunci când
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
cu meritul de a aduce în actualitate personalitatea unuia dintre marii intelectuali români. A prezentat, în emisiuni radiofonice, comentarii semnificative despre relațiile cu muzica ale lui Marcel Proust sau André Gide și cicluri de emisiuni consacrate memoriilor și corespondenței unor muzicieni - Francis Poulenc, Darius Milhaud, Albert Schweitzer. Ediții: N. Iorga, O viață de om, așa cum a fost, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1972 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu), Oameni cari au fost, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1975 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu
RAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289136_a_290465]
-
ș.a.). Simple versificări, satisfăcând comanda organizației carliste pentru copii și tineret, Sergentul Soare și Cântecul străjerilor nu au valoare. În schimb rețin atenția, în destul de bogata publicistică a lui M., o suită de amintiri târzii și de medalioane din lumea muzicienilor, precum și câteva schițe umoristice apărute în „Gluma”. SCRIERI: Cântecul vieții, pref. N. Davidescu, București, 1926; Sergentul Soare, București, 1938; Cântecul străjerilor, București, 1939. Repere bibliografice: N. Davidescu, Un poet inedit: Mihail Munteanu, ALA, 1925, 252; Mircea Ștefănescu, Poetul Mihail Munteanu
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
organizatorii unei manifestații de solidaritate cu revolta de la Timișoara. În 1990 revine în țară și înființează Maison de l’Europe la București. În 1993 organizează în Normandia o Săptămână culturală românească, la care au participat peste patruzeci de scriitori, pictori, muzicieni din România. Debutează în „Gazeta literară” (1962) și colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Secolul 20” ș.a. Debutul editorial al lui N. se produce relativ târziu, cu volumul de versuri Bărbații acestui pământ, apărut în 1967, urmat de placheta Anul soarelui
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie perioada cu arborescența ei solemnă, fie enunțul oral, brevilocvent, cu o euritmie cristalină. Odobescu bate câmpii cu grație pe simpla firmă verbală a vânătoarei. Pseudo-kinegheticos e un potpuri bine armonizat, un magazin de bric-à-brac literar
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
fiu. Relația cu soția lui, foarte temperamentala și expansiva, a fost furtunoasa, dar durabilă. Born nu își exterioriza cu ușurință emoțiile, poate, așa cum sugerează fiul său Gustav, din cauza pierderii mamei sale la o vârstă foarte fragedă. Born a fost și muzician și se delecta învățând poezii pe de rost. Max Born a murit pe 5 ianuarie 1970 . Deși mecanica cuantică implică multă matematică arida și dificil de înțeles, nu trebuie să fii matematician ca să înțelegi că impulsul p și poziția q
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
în subtilele intuiții ale autoarei, care sondează psihologia Blandinei, surprinsă în episoade revelatoare, unde intervine contrapunctul naratorului. Și această scriere e memorialistică în haina ficțiunii: o suită de evocări plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată aici. Nu lipsesc verva, umorul, anecdoticul, când și când e prezentă și reflecția gravă, care punctează rememorările. M.-V. a desfășurat și o prodigioasă activitate de traducătorare, din
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
spontană reducție fenomenologică fiind virtualmente infinit. S-ar putea ca fotbalul să fie jocul total care promite cea mai profundă experiență soteriologică a solidarității. Ca într-o formație de jazz, unde sunetul rezultat din suprapunerea instrumentelor oferă personalitate echipei de muzicieni, în jocul de fotbal individualitățile nu apar decât pe fundalul contractului de fidelitate între membrii unui club. Fiecare jucător joacă un pariu cu mai multe instanțe; pe teren, el este într-un permanent raport de evaluare față de el însuși, de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]