3,257 matches
-
ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată viața, îmbrăcat într-o teacă groasă de
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja s-a capilarizat. Din procesele maxilare, care mai târziu vor fuziona cu mugurii nazali, laterali și mediali, se diferențiază la adult: Medial, din mugurii maxilari se formează procesele palatine care, prin fuzionare pe linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
subțire, sau metabolizare pe pereții intestinului, cauzată de microorganismele din colon. Astfel, eforturile în eliberarea controlată orală sunt îndreptate în următoarele direcții: Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea peptidelor, deoarce se evita barieră hepatică. Transportul PA administrat nazal se face în funcție de solubilitatea și masa molara. Proteinele cu masa molara ridicată nu pot trece prin mucoasa nazala. Proteinele cu masa mai mică cum ar fi oxitocină și somatostatina au o biodisponibilitate comparabilă cu cele administrate intravenos. PA pot fi
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
poate fi asemănătoare cu cea din rujeolă. Pe piele pot apărea mici pete roșii (peteșii) care nu dispar la apăsare. Apariția acestor pete roșii se datorează spargerii vaselor capilare. În plus, sunt posibile sângerări ușoare la nivelul mucoasei bucale și nazale. Febra tinde să scadă (se apropie de valoarea normală), dar apoi revine pentru încă o zi sau două. Totuși, boala se manifestă diferit de la o persoană la alta. Există persoane la care boala atinge faza critică după ce febra mare a
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
va mări până când masa eritrocitară (cantitatea de fier din sânge) și semnele virale ale bolnavului revin la normal. Din cauza existenței riscului de sângerare, medicii tind să evite proceduri invazive precum intubarea nasogastrică (înserarea în stomac a unui tub prin cavitățile nazale), injecții intramusculare (administrarea prin injectare a medicamentelor în mușchi), și puncția arterială (crearea unei cai de acces intr-o artera prin intermediul unui ac de punctie). Pentru febră și dureri se poate administra Acetaminophen (Tylenol). Nu se administrează medicamente antiinflamatorii din
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
cât și pentru greață în 75% din cazuri. Acestea sunt tratamente recomandate inițial pentru cei cu durere moderată până la severă sau pentru cei cu simptome ușoare, care nu răspund la analgezice simple. Diferitele formulări disponibile includ preparate orale, injectabile, spray nazal, comprimate orodispersabile. În general, toți triptanii par a fi la fel de eficienți, cu efecte secundare similare. Cu toate acestea, este posibil ca anumite persoane să răspundă mai bine la anumiți triptani. Majoritatea efectelor secundare sunt moderate, cum ar fi înroșirea feței
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
însă pot provoca cefalee atribuită folosirii excesive a medicației, dacă sunt folosiți mai mult de 10 zile pe lună. Ergotamina și dihidroergotamina sunt medicamente mai vechi, care încă mai sunt prescrise pentru migrene, aceasta din urmă sub formă de spray nazal și formulare injectabilă. Ele par a fi la fel de eficiente ca și triptanii, sunt mai puțin costisitoare și provoacă reacții adverse care de obicei sunt benigne. În cele mai debilitante cazuri, cum ar fi cele cu stări migrenoase, ele par a
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este transportat la nivelul hipofizei anterioare prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, sistem descoperit de Grigore T. Popa și Una Fielding
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
din cazuri. Analizele de sânge și efectuarea de culturi virale (analize în vederea detectării virusurilor) pot provoca, în mod inutil, iritarea căilor respiratorii. Totuși, culturile virale obținute prin aspirație rinofaringiană (un procedeu de utilizare a unui tub pentru prelevarea de mucus nazal), pot fi utilizate pentru a confirma cauza exactă. De regulă, aceste culturi sunt limitate la domeniul cercetării. În cazul în care starea unui pacient nu se ameliorează în urma tratamentului standard, pot fi efectuate teste ulterioare în vederea depistării prezenței bacteriilor. Sistemul
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra, care în mod obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-10 zile. Cu toate acestea, unele simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de virusuri
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
simptomele pot fi tratate. De regulă, un adult poate răci de 2-3 ori într-un an, iar un copil de 6-12 ori. Aceste infecții există în rândul oamenilor încă din antichitate. Simptomele tipice ale unei răceli includ tuse, rinoree, congestie nazală și durere sau iritație în zona gâtului. Câteodată, acestea sunt însoțite de durere musculară (mialgie), senzație de oboseală, cefalee (durere de cap) și scăderea poftei de mâncare. Durerea de gât este prezentă în aproximativ 40% dintre cazuri, în timp ce pentru tuse
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
de gripă decât de viroză. De altfel, între cele două condiții patologice, există o serie întreagă de similarități. Totodată, infecțiile cauzate de un număr de virusuri implicate în apariția răcelii pot să fie uneori și asimptomatice. Culoarea sputei sau secreției nazale poate varia de la incoloră spre galben sau verde și nu indică etiologia agentului responsabil de infecție. O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
de la incoloră spre galben sau verde și nu indică etiologia agentului responsabil de infecție. O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere, atingând apogeul la 2-4 zile de la debut. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni. Durata medie a
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
mai mult decât un singur virus. În total, peste două sute de tipuri diferite de virusuri sunt asociate cu răcelile. Virusul responsabil de răceală se transmite în mod tipic prin inhalarea picăturilor mici din aer (aerosoli), prin contact direct cu secreții nazale infectate sau diverse obiecte prin care se poate transmite infecția (îmbrăcăminte de lână, cărți). Până în acest moment nu s-a stabilit care dintre aceste căi prezintă riscul cel mai mare. Cu toate acestea, contactul fizic dintre persoane, cu sau fără
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii. Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii. Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii. Toate acestea, însă, se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone pot fi afectate (în același timp). Răceala este adesea definită ca o inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii. Toate acestea, însă, se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone pot fi afectate (în același timp). Răceala este adesea definită ca o inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate variabilă. Sunt frecvente cazurile în care persoanele afectate își diagnostichează singuri această boală. Izolarea agentului viral implicat propriu-zis este rar efectuată. În general, nu este posibilă identificarea tipului de virus doar pe baza
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
în mai multe țări, la interzicerea lui. La adulți, simptomele de rinoree pot fi reduse de către antihistaminicele de prima generație. Totuși, acestea câteodată efecte adverse, cum ar fi somnolența. Alte decongestionante, precum pseudoefedrina, sunt și ele eficiente la adulți. Sprayul nazal Ipratropium poate reduce simptomele de rinoree, dar are un efect scăzut asupra senzației de zăpușeală. Antihistaminicele de a doua generație nu par a fi eficiente. Din cauza lipsei studiilor medicale, nu este cunoscut dacă consumul crescut de lichide ameliorează simptomele sau
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
beneficii. Deși există multe tratamente alternative utilizate pentru viroza respiratorie, nu există suficiente probe științifice pentru a susține utilizarea celor mai multe dintre ele. Cel puțin până în anul 2010, nu existau dovezi suficiente pentru a le recomanda pentru răceală sau în locul spălăturii nazale (care uneori se poate face pe bază de miere). Pe de altă parte, suplimentele de zinc sunt utilizate pentru tratarea simptomelor, cu studii care sugerează reducerea duratei și severității răcelii în cazul administrării lor la cel mult 24 ore de la
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]