3,535 matches
-
Desigur, sursa primară a lui Barbu este Poe, dar legitimarea ideii o aflăm în gândirea bergsoniana. Contemplarea muta, nu produce nimic. La limită, poetul se poate pierde în pură reverie; pe de altă parte, viziunea lui s-ar disipa în neant, daca aceeași "simpatie intelectuală" (=intuiția) nu ar genera, totodată, si un impuls, un sentiment ("Introduction à la métaphisique", 1903), ori o emoție creatoare 68, cum este denumit de Bergson acest aspect, în ultima sa lucrare importantă, "Leș deux sources de la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de narcisism 76. "Înecarea" în neantul propriei conștiințe - "Atlanticei sunt robul, vibrat spre un mărgean. / Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă 77. ("Înecatul") - reprezintă o condiție obligatorie a actului de creație: " Primul lucru, pe care trebuie să-l facă, cel care vrea să fie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se ridică spre deplinătatea dumnezeiască, se face Dumnezeu, fiindcă această unire a celor două firi, dumnezeiască și omenească, a fost hotărâtă În sfatul cel veșnic al Lui Dumnezeu fiindcă unirea este scopul ultim pentru care lumea a fost făcută din neant. Dacă În aparițiile de după Înviere prezența lui Hristos este vizibilă și personală, În schimb Întâlnirea lui Hristos În Euharistie rămâne tainică, interioară. Hristos, prezent real, rămâne fără Înfățișare sau, mai bine zis, Înfățișarea Sa este aceea a unor lucruri care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
fundamentală de viață: e paradoxul liric pe care ni-l propune Marin Sorescu. S-ar zice că umorul lui grav și-a ales ca loc de predilecție un promontoriu extrem, dincolo de care nu mai e cu putință decât saltul în neant." Nici că se poate o mai fericită caracterizare a poeziei soresciene a anilor ’"! La Ioan Alexandru sunt vizibile două mișcări contrare: una este a voinței aprige de modernitate, cealaltă - a instinctului vetrei strămoșești: În versurile lui oarecum nestrunjite sau mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mediului înconjurător, contribuind la editarea unor ghiduri geografice și la scrierea unor articole despre ocrotirea naturii și echilibrul biologic în unele ținuturi ale Moldovei. A făcut parte dintre acei puțini oameni care, pe patul de suferință, se împacă cu eternul neant și nu se cutremură de el. Cum am putea spune altfel, când în ultimele luni ale vieții făcea haz de momentul trecerii în neființă, cu foștii colegi care îl vizitau. Din analiza îndelungatei activități la catedră a profesorului Eugen Ancuța
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
solid argumentate și documentate. Istoria va veni, cu certitudine, din urmă, cu toate corectivele sale. Un proiect poate fi oricând amendat și îmbunătățit. Un proiect inexistent face loc doar vidului și sterilității totale. Doar ideile ne scot, în esență, din neant și subistorie. După cinci decenii de totalitarism, într-o nouă fază istorică, avem nevoie nu numai de un nou model politico-social, dar și cultural. De fapt, între cele două structuri există o foarte strânsă interdependență. Cum ar putea exista o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
român sub ceaușism. în acest punct funcționa dilema crucială cea mai tragică și șantajul cel mai odios al regimului. Câți autori sau scriitori de vocație acceptă, în definitiv și pentru totdeauna, tăcerea totală, sinuciderea creatoare și culturală, intrarea voluntară în neant, în plină forță de creație, atunci când au, efectiv, ceva de spus? Extrem, extrem de puțini, să recunoaștem onest. Dacă se poate deci vorbi de un proces al comunismului în domeniul cultural, acest odios șantaj poate constitui unul din capetele sale esențiale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dar nu rezolvă de fapt mai nimic. Cum poți să fii român? întrebarea înseamnă că, în realitate, nu poți să fii nimic, în nici o ipoteză. Că ești damnat în eternitate să nu exiști în nici un fel. Că România este echivalentul neantului pur, absolut etc. etc. Să mi se dea voie să nu accept acest punct de vedere. Pentru simplul motiv că el nu este decât expresia, în primul rând, a unui teribil complex de inferioritate al unui metec intelectual debarcat la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nu e adevărat, mă-nțelegi tu, dragul meu?! Nu e adevărat..." 145). Fluturele de noapte care este în majoritatea credințelor simbol al învierii, al ieșirii din mormânt și care îi anunță una dintre plecări, reprezintă sufletul captiv între viață și neant 146. Cuplul Christina/Simina, fetița - păpușă de o frumusețe perfectă, "încât părea artificială (s.n.)... dinții prea strălucitori, părul prea negru, buzele prea roșii"147 este un al doilea indiciu al acestei lumi factice. "Coruperea" acestei fetițe de 10-11 ani, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca o licență. La fel trebuie să privim și extensia hegeliană a acestui termen. În al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a construit în legătură cu Tao este aceea de "non-acțiune" sau de "activitate nelucrătoare". Ea, spune Anton Dumitriu 308, seamănă cu "mișcătorul nemișcat" al lui Aristotel și cu ideea lui Hegel că Ființa pură sau absolut nedeterminată este totuna cu non-Ființa sau neantul pur. Ființa pură intră în mișcare și devenire pentru că în ea se găsește o "neliniște în sine" care o face să aibă o "activitate în repaos". Așadar, Tao este nedeterminatul absolut, nemișcatul absolut, care totuși se mișcă, provocând devenirea lumii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
forțe se actualizează, cealaltă trece în potență, rămânând în secundar. Ele nu se pot actualiza în același timp. Dar, lucru foarte important, care iese din cadrele logicii clasice a noncontradicției, acestea nu pot nici să se actualizeze total, aruncând în neant, în nonexistență forța opusă. Caracterul sistemic al realității provine, pentru Lupasco, din faptul că nu este posibilă o actualizare totală sau o potențializare totală a unei forțe, oricare ar fi aceasta..."479. În interiorul acestei relații, există o situație când ambele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență faptul că întregul realității universului apare atât ca existență cât și ca non-existență. Această antinomie (ENE) apare limpede exprimată la Hegel, mergând chiar până la echivalența dintre ființă și neant, atunci când cele două concepte sunt gândite în puritatea lor. Mihai Drăgănescu susține 618 că acest paradox devine explicabil în interiorul modelului său ontologic și el indică o existență ontologică mai profundă decât universul. În felul acesta, nu mai este o simplă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu rareori întâlnim, la Voiculescu, ipostaze ale imaginii trupului de lumină, străbătut de iradierea creșterii interioare. În lumea exteriorității trupul e o "cetate a timpului", "pătimașul trup" sau carnea-capcană (în poemul Vraja) supuse deșertăciunii, fragilă imagine a trecerii și a neantului. Din perspectiva sufletului însă, ieșirea "din vama trupului" e însuși posibilul deschis de imaginea interiorului năzuind spre frumusețe: "Și-n râvna lui spre frumusețe, lutul/ Îți modelează marile splendori"6. Splendoarea nu e darul gratuit al transcendenței, care s-ar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar nici lucruri ce ar putea fi reflectate. Nimic al invizibilului care nu e inaparentul în sine, ci neființa fără chip, exilul non-manifestării, liniștea înghețată a stingerii. E o putere care trage înapoi în voluptatea tristă a dispariției, regresia în neantul unui târziu definitiv: "Și acest suflet care se înclină/ fără punți și ochii ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se eclipsează, nici timp, voință, patimi ori regret. Lucrurile dispar sub nivelul conștiinței care nu mai ia act de ele, laolaltă cu orice experiență care ar da seama de pulsul lor în existență. Ceea ce pare să fie dispersia ultimă în neantul în care originea nu mai e cu putință este de fapt retragerea în lumina celor nespuse, reașezarea într-o altă structură, în substratul în care lucrurile nu pot fi spuse, ci își rostesc ele însele nespusul, prezintă imaginea întoarsă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
paradoxale? Pentru a da, se pune cu necesitate un obiect al donației, ceva care să nu fie nimic. Dar sufletul nu dă nimic, el se dă pe sine ca nimic, ca nimic pentru sine, se dăruiește evacuându-se din sine. Neant al ființei, el poate primi Ființa la sine, se oferă imaginii în care se săvârșește pentru a se putea desăvârși. Intră în orizontul transcendental al unei potențe imaginale. Poate acum să fie, în harul singur atins. Căci harul e imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum ochiul în care coboară văzul lui Dumnezeu. Exilul vizibilului (Andrei Zanca) Cum apare ființa imaginii din neantul unui posibil imprevizibil, acolo unde ea nu e decât premanifestarea unui semnificabil neajuns la vedere? Căci despre inaparentul ființării este vorba, unde onto-fenomenul e încă învăluit în trupul poetal al inevidenței și al transparenței. Transpare el imaginal în felul de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oglindindu-se diferit în Același. Iar ceea ce crește în lumină - ca lumină - este dincolo de evident, creând distanța care unește esența de propria-i manifestare; esența care iese din golul nevederii, într-un crescendo al manifestării. Inevidentul nu rămâne gol, dat neantului sterp, ci crește pe măsura ieșirii, se face după chipul și asemănarea luminii. Vine de dincolo, în golul plin, în forma ființei. Golul transparent (Friedrich Michael) Dispariția - cum am remarcat și în alte cazuri - nu e opusul apariției, căci ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și mai tare cu profuziunea lui, iar energia emanată de el i s-ar fi transmis în întregime, stimulându-l la un reînnoit asalt. Propriu-zis, torentul de adversitate nu curgea pe lângă, ci prin el, absorbit de pielea lui avidă de neant și transformat în frison dement, incapabil să se oprească în fața voiei ei răspicat exprimate ca dinaintea unui altar. Lovea obstacolul ca pentru a-i smulge reacțiunea propulsoare și a se lansa cu frenezie dincolo de el. Pentru Rică, problema existenței umane
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Atâta pagubă! Toate lucrurile profunde au două tăișuri. Un motiv în plus să ne meșterim aripi. Suporturi, vă desfid! Vom naviga prin marele vortex al devenirii într-o arcă submersibilă de piele și oase. Ferea, că vine dirijabilul băutor de neant! La setea de noi a întunecatului orizont vom răspunde, la rându-ne, cu o sete propulsoare în traversul, sau chiar contra, curentului. Adevărata arhitectură e hidraulică, arhimedică. Cum nimeni nu găsi de cuviință să comenteze sibilinica profeție a lui Rudi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a pacientului de sub fascinația malefică a depărtării. Dar ce te faci cu cei ce gustă numai deliciile dării în vileag a tertipului, vitalizați parcă de nemângâierea din indiferența crudă a elementelor? Cum să-i rabzi pe băutorii ăștia înveterați de neant, ce-și declară plăcerea o afacere strict privată și denunță efectul placebo - literal, "așa cum vă place" - ca pe-o găinărie umanitară de proporții? În ochii lor prea puțin încrezători în finalități, scopul nu scuză mijloacele, iar refuzul provocator al leacului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]