8,065 matches
-
Persoanei? Trebuie ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din angoasele interioare și conflictele exterioare. Ambele sunt proprii existenței. Ele nu pot fi ocolite și trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
subiectul care refuză să fie Închis În spațiul lumii. Ca suflet (psyschéĂ, persoana aspiră permanent la ieșirea din lume, undeva dincolo de aceasta Într-un „nelimitat” În care durata devine atemporală. Închiderea persoanei În lume Îi creează acesteia o stare de neliniște, de angoasă. Dar, În egală măsură, faptul de „a fi”, existența persoanei nu este posibilă decât hic et nunc, numai În lume. Dar, dacă persoana aspiră să iasă din lume, către ce aspiră ea? Omul nu poate fi singur. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intrând În lume, rămâne singură, descoperindu-se ulterior ca atare. Trebuie deci să presupunem că, la originea sa, persoana a fost Împreună cu ceva sau cu cineva. Intrând În lume, ea rămâne singură, iar această singurătate Îi dă o stare de neliniște. Din acest motiv, persoana umană caută În mod permanent ca să refacă legătura cu partea din care a fost desprinsă. Acesta este sensul neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau cu cineva. Intrând În lume, ea rămâne singură, iar această singurătate Îi dă o stare de neliniște. Din acest motiv, persoana umană caută În mod permanent ca să refacă legătura cu partea din care a fost desprinsă. Acesta este sensul neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este sensul neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția către celălalt, nevoia de „a-fi-Împreună” cu el, este dată de această tendință sau „pulsiune a completării” reciproce. Prin completarea cu celălalt, Eu Încetez de a mă mai simți singur. Dar persoana este Împlinită numai În cazul unui cuplu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt distincte, nu pot fi acceptate concomitent. Acestea sfârșesc prin a se respinge reciproc. Nu pot fi puse laolaltă Împreună. Ori una, ori alta. Dar aceasta este una dintre numeroasele cauze care Îmi pun problema existenței mele și care generează neliniștea mea interioară. Persoană și existență Persoana percepe propria sa existență ca fiind diferită și separată de viața lumii. Așa cum ea se percepe ca fiind diferită de lume și unică, ea percepe propria sa viață ca pe un dat personal, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o existență singulară și izolată sfârșesc prin a te Însingura, golindu-te interior. Ajungi ca să pierzi sensul propriei tale persoane și pe cel al existenței. Totul devine absurd, de neînțeles. Viața nu mai are nici un sens. În locul elanului vital apare neliniștea care dezorganizează persoana și existența acesteia. Iată o problemă esențială asupra căreia trebuie să insistăm. Existența ca nevroză Existența Înseamnă a-fi-În-lume. Înseamnă atât a-fi-tu-Însuți-pentru-tine, cât și a-fi-tu-Însuți-cu-și-pentru-ceilalți. A fi În lume presupune o anumită pregătire a persoanei. Nu poți fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
categorie, educația va reprezenta un sistem protector al personalității, pe când la cea de-a doua categorie de indivizi, absența educației Îi va expune influențelor negative. Ei sunt cu ușurință atrași de antimodele negative, nefiind cu nimic protejați față de influența acestora. Neliniștea persoanei Neliniștea nu este o stare firească a persoanei umane. Ea se naște și evoluează În paralel cu conștiința care reflectă lumea și În care eu mă autoreflectez. Ființa umană primordială se caracterizează prin starea de inocență. Personalitatea originară a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va reprezenta un sistem protector al personalității, pe când la cea de-a doua categorie de indivizi, absența educației Îi va expune influențelor negative. Ei sunt cu ușurință atrași de antimodele negative, nefiind cu nimic protejați față de influența acestora. Neliniștea persoanei Neliniștea nu este o stare firească a persoanei umane. Ea se naște și evoluează În paralel cu conștiința care reflectă lumea și În care eu mă autoreflectez. Ființa umană primordială se caracterizează prin starea de inocență. Personalitatea originară a omului excludea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu este o stare firească a persoanei umane. Ea se naște și evoluează În paralel cu conștiința care reflectă lumea și În care eu mă autoreflectez. Ființa umană primordială se caracterizează prin starea de inocență. Personalitatea originară a omului excludea neliniștea. Din momentul În care omul Începe să vadă și să cunoască lumea, el Începe să-și pună Întrebări. Interogația este expresia unei curiozități, dar și a unei tensiuni interioare. Știind, eu descopăr. Dar descoperind, omul vede că nu este decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El se simte inutil și se Întreabă: „Cine sunt?” și „Care este rostul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El se simte inutil și se Întreabă: „Cine sunt?” și „Care este rostul meu În lume?”. Neliniștea care tulbură echilibrul interior face ca persoana să devină pentru sine o „ființă problematică” (G. Marcelă. Una dintre multiplele cauze ale neliniștii este izolarea și lipsa de comunicare cu ceilalți. Izolarea este exterioară, ea mă Însingurează și mă golește interior
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sa viață. El se simte inutil și se Întreabă: „Cine sunt?” și „Care este rostul meu În lume?”. Neliniștea care tulbură echilibrul interior face ca persoana să devină pentru sine o „ființă problematică” (G. Marcelă. Una dintre multiplele cauze ale neliniștii este izolarea și lipsa de comunicare cu ceilalți. Izolarea este exterioară, ea mă Însingurează și mă golește interior, pentru că Eu, ca persoană, fiind În lume, nu mă Împlinesc decât prin ceilalți. Această Însingurare a izolării va genera un sentiment de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trebuie atent descoperită. Este criza morală a umanului persoanei, o Înstrăinare care merge până la pierderea propriei sale existențe. În aceste condiții, chiar dacă persoana există, existența ei nu mai are nici un sens. Existența nu mai este sursa bucuriei vitale, ci sursa neliniștii și a disperării, a chinului și a nefericirii. Din aceste considerente, neliniștea persoanei este expresia conflictului moral al existenței. Conflictul existenței Poate fi existența umană sursa unor conflicte morale care să tulbure sau să altereze persoana? Iată o problemă cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
merge până la pierderea propriei sale existențe. În aceste condiții, chiar dacă persoana există, existența ei nu mai are nici un sens. Existența nu mai este sursa bucuriei vitale, ci sursa neliniștii și a disperării, a chinului și a nefericirii. Din aceste considerente, neliniștea persoanei este expresia conflictului moral al existenței. Conflictul existenței Poate fi existența umană sursa unor conflicte morale care să tulbure sau să altereze persoana? Iată o problemă cu adevărat serioasă pentru aceasta. Dar ce este existența altceva decât o continuă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
față de sine se construiește, În primul rând, din pulsiunile egoiste ale Eului personal. Ele sunt alimentate și Întreținute de o anumită structură a Supra-Eului individului respectiv. Pulsiunile egoiste au la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei pot fi periclitate. Din acest motiv, atitudinea față de sine, ca formă de manifestare a egoismului, se construiește pe fondul unei neliniști interioare a persoanei. În cadrul acestor atitudini, menționăm următoarele: conservarea, grija, ipohondria
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei pot fi periclitate. Din acest motiv, atitudinea față de sine, ca formă de manifestare a egoismului, se construiește pe fondul unei neliniști interioare a persoanei. În cadrul acestor atitudini, menționăm următoarele: conservarea, grija, ipohondria, disperarea. Le vom analiza pe rând În continuare. Conservarea este atitudinea care are la bază egoismul propriu-zis al individului. Este o atitudine corelată unei tendințe fundamentale a oricărei ființe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bizare, cu caracter negativ, manifestate În forme mascate (jocul cu moartea, toxicomaniile, căutarea riscului și Înfruntarea pericolelor prin acte de bravură etcă. Grija este o atitudine față de sine care a fost speculată de filosofia existențialistă. Ea este o stare de neliniște interioară, care se poate manifesta uneori sub formă de crize de angoasă. În aceste momente este pusă În discuție existența persoanei, faptul acesteia de „a-fi-În-lume” ca ființă unică, singură, izolată. Această situație a persoanei o face să-și pună Întrebarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca ființă unică, singură, izolată. Această situație a persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care Închide sufletește persoana, ipohondria o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
slăbire a Eului, de o slabă maturizare a acestuia, datorită unei carențe a valorilor morale ale Supra-Eului. Disperarea este forma ultimă și cea mai severă a atitudinii de grijă față de sine a Eului unei persoane. Ea este forma de maximă neliniște, de sfâșiere sufletească și morală a individului, care-și pierde propriul său sens, o dată cu sensul vieții. Adeseori, sentimentul tragic al disperării conduce individul la suicid (ideea de suicid, suicidul ca apel, tentativa de suicid, suicidul realizată. Suicidul este forma ultimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrebărilor ce neliniștesc conștiința morală și care, În același timp, este obligată să le explice. Relația dintre conștiința morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin faptul că persoana cugetă, formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiința morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin faptul că persoana cugetă, formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o completare a conștiinței morale, ele fiind inseparabile. Ceea ce conștiința morală trezește În noi, ca o stare vag
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
totul neagă... Astfel cam tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu. Mefistofel este conștient de natura sa. El simte și știe acest lucru. La fel, Sf. Pavel din Tars trăiește, În planul vieții sale interioare, neliniștea pe care i-o dă conflictul dintre Bine și Rău, ca două tendințe care se confruntă, Între care el este permanent obligat să opteze și pentru care trebuie să lupte, sfârșind totuși prin a recunoaște următoarele: „Nu binele pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]