7,995 matches
-
credinței creștine autentice, are drept scop dobândirea Duhului Sfânt, ajungerea la maturitatea duhovnicească și, prin mila lui Dumnezeu, obținerea mântuirii personale. Pentru aceasta are nevoie de Șapte Lumini.1. Cunoașterea de sine. Smerenie și pocăință Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
într-un limb incert, inițial, al ființei, prin întâlnirea eului cu dublul, cu celălalt (cf. Diana Tivdă, Dublul în opera eminesciană, teză de doctorat, www.unibuc.ro/studies). În alte cazuri, eul face apel la celălalt eu al său „din neputința de a (se) cuprinde ca Unul sau Totul. Dublul poate fi atât vizibil cât și in-vizibilˮ. „El este vizibil sub forma imaginiiˮ din oglindă, a tabloului, a „fratelui geamăn care îl înlocuiește pe celălalt frate geamănˮ (Idem). În ciuda scindării eului
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
pe omul tău și-ți voi arăta pe Dumnezeul meu”. În fiecare epocă, oamenii lui Iisus Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției și a morții naturii noastre umane plină de neputințe, n-au încercat (și chiar dacă au făcut-o, au regretat ulterior) să prezinte în fața lui Dumnezeu „autojustificarea” ori „auto-îndreptățirea lor” lor sau „dreptul” ori „libertatea” lor. Însă mulți alți oameni, mai cu seamă din ziua de azi, trăiesc în mod
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
oprit și lupii. Nu dau semne că s-ar grăbi să atace, nici că ar dori să plece, doar mârâie la vorbele bătrânului. Bădia, mai mult decât îndârjirea lupilor, le simte rânjetul, parcă ar fi batjocoritor, parcă ar râde de neputința lui. Îi privește în ochi pe fiecare, își potrivește toporișca mai bine în mână: -Așșș! Mânca-v-aș sufletul! Păi rea socoată v-ați făcut, măi diavolilor! Dacă nu la toți, unuia tot îi crăp țeasta! Că n-o fi
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
marea de turcoază. Ca după o călătorie lungă prin toate sferele existenței versurile poetei Daniela Popescu se reîntorc la tema creștină, la rugăciune și speranță la încrederea în Dumnezeu și ocrotirea Sa. Doamne, Tu îmi cunoști prea bine așteptarea ! / Știi neputința mea, durerea mea și gândul; / Îmi știi dorința vie de-a-mi împlini chemarea, / Îmi știi și lacrima ce-acoperă cuvântul... Îti mulțumesc, Părinte, că m-ai primit și-acum, / Că mi-ai dat haina Ta atât de prețioasă; Că mi-
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
grai, Tatăl din cer în veci să te-alduiască, Să mori și să te naști în luna Mai E o minune prea dumnezeiască! Cel „mut” în țara și-n durerea ei De unde ești și unde ești eu știu, Ne iartă neputința dacă vrei Că nu te-am înțeles când erai viu! Că numele pe-ascuns ți l-am rostit, Toți răii de atunci să nu-l audă Și astăzi printre noi neliniștit Tot umblă duhul necurat de iudă... Cu sufletul de
LUCIAN BLAGA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379468_a_380797]
-
Fată frumoasă cu nume de floare plâng păsările cerul în care ai plecat macii cu lacrimi de petale sângerii întorc răcoarea primăverii În câmpuri pustii din timpul durerii. Privesc la chipul desenat pe pagina revistei cu sufletul nemângâiat În chinul neputinței de-a te putea fi ajutat plâng cerurile toate că tu cea aleasă să-i fii lui Dumnezeu mireasă n-ai așteptat o clipă o clipă doar să-ți pot mângâia făptura de praf interstelar mi-ai ars cu jarul
IN MEMORIAM VIORELA CODREANU TIRON de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379486_a_380815]
-
-n noapte-l veghează. E trist bietul condor că nu poate să zboare din nou spre înalt, pe piscul golaș el se zbate, strivindu-și aripa de negrul bazalt. Durerea-i inundă ființa, glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect! Condorul cu aripa frântă, nu știe ...sau poate știa? că cine spre cer se avântă se poate trezi pe o stea? Referință Bibliografică: Condorul cu aripa frântă / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
foc Și tot ce vrei pe masă? Că seara, când te bagi în pat, Nu plângi ca înainte... Și simți și tu că ai bărbat În brațe să te-alinte? Că nu mai drămuiești în gând O ultimă lețcaie, În neputința ta plângând Prin colțuri de odaie? Că spaima, câtă-ai îndurat, Și grija pentru pâine Din inimă ți-au tot mușcat Scurtând prea scurtul mâine? Că nouă, trup din trupul tău, Copii bătuți de soarte, De rău fugim la și
LACRIMI PENTRU MAMĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379535_a_380864]
-
toate - Spiritul ce înalță ternul cărnii lut, Singurul ce este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la fel ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu neprecupețitul ajutor dat de informatică. Da, căci și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către populație urmează calea bătătorită
NEOAMENII S-AU ÎNMULŢIT CĂ NU MAI E CHIP DE TRĂIT... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381028_a_382357]
-
din lucruri, ci din idei (natura și ordinea lui este în primul rând psiho-mentală și abia pe urmă materială), iată de ce consider că rădăcinile adevăratelor boli incurabile trebuie căutate în lăuntricitatea omului (minte, suflet, conștiință) și că vindecarea este cu neputință împotriva voinței sau fără participarea celui în cauză. O concludentă dovadă în acest sens ne este oferită de P.P.Negulescu în tratatul Destinul omenirii. Aflat în plină ascensiune și bucurându-se de-o enormă notorietate după publicarea lucrării Declinul Occidentului
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
armonia, spiritul și netezindu-se Calea spre mântuire a poporului creștin. Elita spiritual-politică identificându-se cu Icoana neamului, crează premizele identificării și ale comunității cu Elita. În comuniune cu Dumnezeu, cu crezul Bisericii lui Hristos, nu este de loc cu neputință a se ajunge la o astfel de guvernare care să imite Cerul, așa cum a fost domnia Marelui Constantin și a altora. Arta politică jucată ca un teatru seminar creștin, cum își dorea marele gânditor creștin Petre Țuțea, poate avea o
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
sau Ordonatori de credite ordinare, care pot genera Culturii, imense plăgi, religve istorice distrugătoare ale unor clipe confuze. Doar atât!... și compasiune. NOI NU TĂCEM „Cu dinții strânși de aspră suferință/ urcăm pe brânci Golgotele, cădem,/ ne ridicăm scrâșnind de neputință/ și iar ne prăvălim-dar nu tăcem.// Pe-a țării noastre darnică moșie/ târâm de-un car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de cărbune/ paharul
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
s-ar surpa în ceasul neființei/ pe toate-aceste guri câte-un Negoi,/ l-am sfărâma necruțători cu dinții/ și-ar da năvală răcnetul din noi.// Urcăm Golgote aspre de credință,/ venim spre piscuri tari, îngenunchem/ și iar ne scuturăm de neputință/ cu pumnii strânși în trup-dar nu tăcem.” (Andrei Ciurunga-Poeme Cu Umbre De Gratii.Editura Sagittarius, București, 1996) Tuturor prietenilor mei, scriitori și cititori de pretutindeni: Cele mai alese gânduri care împletesc corola Colindelor în mănunchiul Sărbătorilor creștine, să vă picure
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
grea de sine, plină de ifose. Niciodată un stat, care nu este național-creștin nu va sprijini Cultura și implicit Biserica. Statul, care poate fi ateu, liber-cugetător, social-democrat, vasal intereselor străine, stăpân propriilor interese, nu va avea aplecare spre Cultură, grație neputinței sale spirituale. Și tocmai de aceea el va percepe numai taxe, impozite, dobânzi, crize, imixtiuni, împrumuturi, contracte, ordonanțe, suspiciuni, tergiversări, legiferări, propagandă, compromisuri, trădări, lașități, liberalități, burghezii, inutilități, îngrădiri, interziceri, persecuții, prigoane, mistificări, dezinformări, subversiuni, demagogii, falsități, înșelăciuni, ascultări, supravegheri
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
am împlinit, Doar că sufletul nu poate Și se zbate rătăcit. Frământări de lumi deșarte Peste tot m-au însoțit... Timpul toate le desparte Și-acum glasul mi-e pierit. Răzvrătiri ‘nalță ființa Peste hăuri de granit, Lacrimă mi-e neputința Ce-mi pare de neoprit. Mă-nspăimânt de suferință Și de trupul tău ciuntit... De-ar mai fi timp de căință, Unde-i locul cel sfințit? Unde să-mi ridic o rugă Pentru tot ce-ai pătimit? Nu mai vreau s-
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
văd nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză... *** nu
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca și cu celelalte elemente definitorii ale vieții. Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supraviețuitor care s-a debarasat de frică și neputință (deși elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată și nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărți și cronicile pe care le-
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Citește mai mult La braț cu soareleplec la plimbareși atingem repede creasta.Încercați,fie de este de deal,munte sau doar de visare.Priveliștea îți taie respirația
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
visare.Priveliștea îți taie respirația,chiar și vântul își reduce avântulatins de măreție.Copacii se răsucesc, îmbrățișează,alungesc sau doar ating cerul.Frunzele șușotesc,câmpia mângâie pasulpastrând nemuritoare culoarea.Brațele întinse ne învârt,lumina încălzește,ramul odihnește,făr de zor,neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea,lângă, solul rodește ciuperciși sufletul liniște!... XXIII. NORI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016. Bucăți mari de nori ajung la noi, real și tangibil, de nici visarea nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în vârtejul trăirilor angoasei tulburătoare, dereglându-și profund funcțiile fundamentale ale psihicului, abandonând destinul, intrând astfel în deznădejde, în depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă de țărână, cu înălțări și frângeri, cu surâsuri și lacrimi, cu mângâieri și întristări, cu dorințe și dezamăgiri, cu bucurii și dureri, cu biruințe
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
să semene tot mai mult cu o Temniță națională: Noua societate semăna cu temnița, căci hotarele erau păzite, se vorbea o singură limbă ideologică, se executa un singur program de viață, trebuia să gândească toată lumea după directive. Oamenii, reduși la neputință în fața statului, se supuneau și se mascau. Masca era și o pervertire, dar și un mijloc de salvare... Țara pe care o părăsisem când am intrat în temniță se schimbase la față. Nu mai existau țărani, nici ca pătură socială
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
celor ce aleg Calea, Adevărul și Viața, fericind-O cu bucuria tuturor neamurilor și cu o frumusețe dumnezeiască: „Mulțumesc înaintea lui Dumnezeu, spune tracul nostru Sf. Dionisie Areopagitul, care a cunoscut-o personal pa Maica Domnului, că îmi părea cu neputință ca cineva afară de Dumnezeu să fie atâta de plin de frumusețe și de dumnezeiască putere și slavă și dar! Nimeni din oameni nu poate să înțeleagă ceea ce am înțeles eu, când am văzut cu ochii mei pe cea mai frumoasă
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
ascultau, dar ei mergeau la biserică pentru simplul motiv de a fi binecuvântați. Când oamenii nu vor să facă voia lui Dumnezeu, primul lucru ce are loc în viața lor este confuzia în învățătură, iar în final este urmată de neputința de a discerne adevărul. Pe măsură ce rugăciunile lor continuă să nu primească răspuns, ei ajung la concluzia că Dumnezeu nu le vorbește lor. Ei doresc ca viața lor să fie extraordinară. Ei doresc mulțimile; ei doresc să învie morții, să își
„ACEASTA E DRUMUL, MERGI PE EL.” de MIRON IOAN în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381217_a_382546]