KorAP: Find »[drukola/base=oaspete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...308 >

7,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că moartea nu vine chiar așa, din senin. Ci trebuie să obții o dispensă pentru asta. Înțelegi!? Mașa clătină din cap că Înțelege. Dar, de fapt, nu Înțelegea nimic. În capul său era un adevărat haos. Tot ce-i spune oaspetele Îi luneca printre degete. Frazele păreau bine Închegate, dar cuvintele parcă nu aveau consistență. Sau dacă aveau, atunci această consistență ar fi trebui căutată Într-o altă lume, ce se călăuzea, probabil, după alte legi, necunoscute Mașei.. - Nu prea Înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
păreau bine Închegate, dar cuvintele parcă nu aveau consistență. Sau dacă aveau, atunci această consistență ar fi trebui căutată Într-o altă lume, ce se călăuzea, probabil, după alte legi, necunoscute Mașei.. - Nu prea Înțelegi, nu? o trase de limbă oaspetele. - Nu prea, mărturisi cu sinceritate Mașa. - Pur și simplu, În lumea noastră nu se poate muri oricum. Ca să mori, trebuie să treci printr-o adevărată aventură. Printr-un adevărat infern. Dezlegarea nu-i chiar așa de simplu de obținut. Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
picat, iei totul de la Început. Uneori, drept pedeapsă, ești trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta? Cum se putea trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
există nici zei, nici Dumnezei. Nimeni nu mai crede În nimic, adăugă el cu o oarecare tristețe În glas. - Și nu vine odată potopul peste voi!? exclamă femeia, privindu-l cu un fel de dușmănie. - Uite că nu vine! replică oaspetele... - La noi Însă, vremea parcă s-a Întors cu fundu-n jos. Toate merg anapoda. Vara-i frig, și iarna cald. Auzi numai de cutremure, inundații și pogromuri. Nu știu de ce ne pedepsește Dumnezeu! - Dacă umblați și voi cu fofârlica, una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă oaspetele, mujicii noștri beau vârtos spirt medicinal și trăiau o sută de ani, fără să se plângă de vreo boală. Obiceiurile astea, din păcate, s-au pierdut. Zic din păcate, pentru că azi omul nu mai e ce-a fost ieri. Lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că lumea se uită la tine ca la o ciudățenie... - Dar, dacă nu sunteți om, atunci ce sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
săriți gardul, să bateți mingea, să bateți câmpii sau... - Mărturisesc că-mi place să bat câmpii. Când sosește toamna, s-o iau pe arătură... - Sau s-o faceți pe deșteptul, luând totul În răspăr. - Ia uite unde stătea filosoful, chicoti oaspetele. Te uiți la ea și zici că-i femeie simplă, numai iată că femeia simplă te bagă-n hăul existențial... Bravo, Mașa, o Încurajă el În glumă. Cine știe ce Platon se ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o clipită. Da, am să servesc, sigur că da. Băutura nu e un lucru tocmai rău. E ca un balsam pentru rănile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră În camera unde se afla oaspetele ei venit din alte galaxii. Extraterestrul Își terminase Între timp de băut cel de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că poate gîndi doar o bucată de carne, nu-i așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu vă puneți Însă Întrebarea, continuă oaspetele aproape fără să ia În seamă cuvintele femeii, la ce meditează această bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la sfârșit, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
același timp și ca bărbat, și ca femeie, ceea ce, dacă o luăm așa, nu e chiar foarte neplăcut. - Și cum vă Înmulțiți? Întrebă Mașa, cu sfială În glas. Nu cumva prin ouă? chicoti ea, fiind foarte curioasă cum va reacționa oaspetele. Ar fi vrut ca el să râdă. Oaspetele Însă părea să nu sesizeze ironia. - Adică de ce nu? răspunse el destul de serios. - Și clociți cu schimbul? Ca rândunele sau porumbeii? - Da, clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ceea ce, dacă o luăm așa, nu e chiar foarte neplăcut. - Și cum vă Înmulțiți? Întrebă Mașa, cu sfială În glas. Nu cumva prin ouă? chicoti ea, fiind foarte curioasă cum va reacționa oaspetele. Ar fi vrut ca el să râdă. Oaspetele Însă părea să nu sesizeze ironia. - Adică de ce nu? răspunse el destul de serios. - Și clociți cu schimbul? Ca rândunele sau porumbeii? - Da, clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
foarte curioasă cum va reacționa oaspetele. Ar fi vrut ca el să râdă. Oaspetele Însă părea să nu sesizeze ironia. - Adică de ce nu? răspunse el destul de serios. - Și clociți cu schimbul? Ca rândunele sau porumbeii? - Da, clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În decursul unei zile Întregi, practic clocește un singur individ, care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa, privindu-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În decursul unei zile Întregi, practic clocește un singur individ, care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa, privindu-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele. Nu ne Înmulțim prin ouă. - Dar cum? Întrebă din nou gazda. - Oarecum independent... - Cum adică independent? făcu ea. - Independent, Își Întări spusele Extraterestrul. Adică dacă eu vreau să mă Înmulțesc și să mă multiplic, n-am decât să mă divid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]