4,789 matches
-
al pădurilor noastre. Cerbul (Cervus elaphus), mamifer rumegător de talie mare, una din cele mai frumoase podoabe cinegetice ale munților și pădurilor țării noastre. Ținuta sa majestuoasă, coroana coarnelor sale impunătoare îl recomandă ca pe un rege al pădurilor. Este ocrotit de legile țării, se vânează numai în anumite perioade ale anului și numai cu permise speciale acordate numai unor granguri din conducerea statului sau parveniților ce învârt finanțele țării și numai cu ocazia unor vânători organizate în scop de protocol
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
colaborator și sfătuitor. Profesorul diriginte rămâne pentru toată viața în memoria afectivă a foștilor săi elevi, ca un reper în viață, ca o persoană de referință dacă el, dirigintele, a descoperit calea spre sufletele acestora, dacă i-a îndrumat și ocrotit cu dragoste, ca pe proprii copii. Mulți dintre foștii mei elevi mă considerau apropiat ca pe părintele lor. La una dintre reuniunile absolvenților din seria 1975, în momentele consacrate confesiunilor, am aflat că în limbajul lor familiar eram numit tata
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și un băiețel, care le au sporit grijile și le-au luminat și îmbogățit viața. Întreaga lor strădanie se concentra asupra micuților care creșteau și se dezvoltau ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi ocrotea, îi îngrijea și iubea cu dăruire totală, le satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu ezita să-i mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
penumbra acestui trecut, Iașul a luat în ochii mei, încă de demult, aproape o înfățișare umană; a încetat de a mai fi un cadru, un mediu, un oraș, pentru a deveni o ființă vie, care m-a iubit, m-a ocrotit și m-a ținut aproape de sânul său, care mi-a inspirat și influențat mai toate elanurile și care a determinat cele mai de seamă acte ale mele. În felul acesta am înțeles că singura formă care putea conveni în totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate piedicile pe care le-a întâmpinat orașul acesta în dezvoltarea sa, tot ce a fost pentru el cauză de întârziere, de discontinuitate, de decadență, de suferință, de umilință, n-a putut deci fi decât opera geniului său rău. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
condamnată fără ieșire, nu are sens, ar vrea să spună Andromaca, să pîngărești și memoria ei. Ceea ce este sfînt În trecut trebuie să rămînă astfel, indiferent de vicisitudinile care ne amenință. Nu ne putem revolta Împotriva mormintelor că nu ne ocrotesc de ceea ce nu izbutim să ne apărăm singuri. „Și va mai fi ce se cuvine”, sînt tentat să repet după Duiliu Zamfirescu. În realitate, e mult mai greu să ții calm o balanță care cîntărește propriul tău destin. Simt cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ușor exercițiu intelectual descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o pierdem ne bucurăm că a existat odată și o luăm de la capăt. - Dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți. - Ai putea trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
român. Sloganurile exprimă în forma cea mai simplă și elocventa valoarea cheie a organizației. Iată de ce toți elevii colegiului nostru știu că "Faptă hotărăște valoarea noastră morală!", motto-ul școlii. Alături de acest enunț, în cadrul proiectului Eco-școala, a mai apărut unul "Ocrotim ca să trăim" care exprimă angajamentul elevilor noștri pentru păstrarea unui mediu curat și sănătos. Comunicarea este deosebit de importantă pentru dezvoltarea culturii unei școli. La Colegiul Național "Cuza Vodă" există atât căi moderne de comunicare (site-ul școlii http://lcvhusi.licee
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
camera asta decât după teză, n-am să deschid cartea asta decât după doctorat“. Vreau să știi că asta e dorința mea cea mai fierbinte și că am să îndur cu mai mult calm totul, până și moartea, știindu-te ocrotită de dragostea cuiva, sau de prietenie, de stimă, de respect: căsătorită. Draga mea, acceptă asta cu blândețe; nu-i o imixtiune în viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta n-ar fi chiar așa de grav ; m-am făcut filozoafă, ridic din umeri și zic: „Asta e“. Poate într una din zilele astea am să mă mut; dar se pare că pot beneficia de legea nouă care îi ocrotește pe funcționari. Draga mea, ce înduioșătoare sunt cărțile tale poștale. Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cei doi acoliți ai lui Coadă de Topor, care-mi dăduseră ordin s-o șterg de aici în două zile, nu și-au mai arătat (deocamdată!) botul. În al doilea rând, noua lege a naționalizării proprietăților urbane pare să mă ocrotească, permițându-mi să locuiesc în casă în calitate de funcționar „în câmpul muncii“, până la noi ordine sau până la evacuarea întregului apartament, sau casă, sau imobil. Ceea ce nu mă împiedică să trăiesc într-o continuă spaimă, tresărind la fiecare sonerie, aranjând, pentru prima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
regional de poliție Iași, la 2 iulie 1940 trimitea la București o dare de seamă privind acțiunea de evacuare din Basarabia, în care preciza că evreii au avut o atitudine criminală față de țară și popor care i-a hrănit și ocrotit 22 de ani. De asemenea, în nota informativă nr.381 din 4 iulie 1940, comandantul Corpului de jandarmi Iași spune despre atitudinea dușmănoasă pe care evreii au avut-o față de armata română și față de românii care s-au refugiat din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
început și acțiunea teroristă a comuniștilor și evreilor basarabeni, după cum s-a arătat în rapoartele noastre radio, telegrafice și telefonice de a 28 iunie 1940. Evreii au avut o atitudine criminală față de țară și popor care i-a hrănit și ocrotit 22 de ani. Din faptele 334 raportate de personalul polițienesc refugiat și din cele relatate de civili reiese că evreii, când au auzit de cedarea Basarabiei, dând jos masca ipocriziei, arătând adevăratele sentimente față de poporul român au dat mâna cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege! Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului? Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: Când va muri? Când îi va pieri numele?" Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge! Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viața; niște oameni porniți la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să reușești. Dar eu nu de asta te-am căutat, vine seara și trebuie să mântuim treburile. Ai adăpat oile și vițeii? − Nu, mamă, mă duc acum; Lasă, nu te mai duce, vezi -ți de treaba ta; Gheorghiță se simți ocrotit de dragostea maicăsi, că îl scutea de treburile ce-i reveneau în gospodărie, ca să-și continuie ce-și pusese în gând. Simți o caldă recunoștință, spunându-și în mintea lui că mamă-sa avea încredere în ceea ce plănuia el să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au așezat pe făgașul obișnuit. Viața și-a continuat cursul ei, Săndel creștea și s-a dovedit mai vioi și mai ager decât fratele Vasilică, mai mare ca el cu doi ani. Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o împrejurare, și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și despre boierul Jac Marcopol pe care mama lui Zoița, Vasilica îl alăptase și-l îngrijise după ce mama lui dreaptă l-a părăsit în curtea administrației iar boierului, fiindu-i milă a prins drag de copil, l -a înfiat și ocrotit cât de mult s-a putut. Apoi Marița plecă spre casă, mulțumită tare de peștele frumos ce-l căpătase. * Când ajunse acasă, fiu-său Gheorghe o întrebă direct de ce taică-su are atâtea julituri pe mâini și pe picioare; − Spune
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tot pe acolo se va afla până la mijlocul lui august 1916, când, după tratative dificile am intrat în război alături de puterile Antantei. În familia noastră se simțea lipsa tatei cu forța lui de muncă, în timp ce mama avea de îngrijit și ocrotit cinci copii mici, dintre care eu, cel mic, eram foarte dificil, cu o stare de sănătate șubredă și cu vădite semne de întrebare. Mama tremura la gândul că mă va pierde și de aceea era tot mai grijulie cu mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noi, costume românești ce veneau de la străbunii noștri și o primire ce mi-au făcut gazdele mele și chiar satul întreg!... Ce se întâmplase? Băiețelul acela blond, sfios și cu priviri agere, inteligente, povestise tuturor că-l ajutasem și-l ocrotisem. Familia, rudele apropiate, învățătorii și preotul satului și cât mai mulți prieteni și apropiați știau că: „Un domn de la Moldova l-a ajutat mult pe Nicu al lor”, astfel că, în momentul sosirii mele la Cârțișoara tocmai când hora satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
doi ani... Comandantul și-a dat arama pe față de multe ori, cu intenția clară de a scăpa de mine, expunându-mă în diferite momente. Am executat ordinele primite și nu de puține ori am constatat că Cineva, acolo Sus, mă ocrotea, mă apăra! După misiuni pe termen scurt, reveneam la batalion și plutonul meu primise porecla de „pluton călăreț”. La începutul lui iunie 1942, abia venit dintr-o misiune, pe când ne aflam la popota ofițerilor, înainte de a servi masa, se citesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ani cât am fost militar vorbeam ostașilor mei despre importanța unor mișcări rapide pe câmpul de luptă, în luptă ca fracțiunile de secundă. Poate că nu asta m-a salvat, ci mai ales faptul că „Cineva de Sus” m-a ocrotit, m-a apărat, dar fiecare om cu soarta lui, cu ce îi este scris! Starea sănătății mele e din ce în ce mai bună. În jurul datei de 1 mai sunt îmbarcat într-un lung tren sanitar cu destinația Oradea. În gara Buzău staționăm ceva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am scindat colectivul școlii în care eram director. În situația de atunci chiar și o învinuire de crimă mi s-ar fi putut înscena! În relatările mele autobiografice amintisem de faptul că în 1942 am avut o atitudine de omenie, ocrotind grupul de evrei din țară, pe care l-am primit în garnizoana în care mă aflam - lucru relatat și în rememorarea de față. Din ocrotitor al evreilor sortiți exterminării, se spunea în documentele ce mă acuzau, că am persecutat evreii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În timpul celui de-al II-lea război mondial, mama mea, poloneză (orfană?) a cunoscut un francez. Ea era foarte frumoasă, el era foarte inteligent și dintr-o familie nobilă. Se iubeau mult și erau o pereche minunată; au fost și ocrotiți de soartă, toate problemele care frământau pământul în acei ani zbuciumați ocolindu-i și pe ei și pe părinții tatălui meu. Fiind bogați s-au retras în Elveția unde au petrecut ani minunați, și eu, copilă fiind, alături de ei eram
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]