3,276 matches
-
om care a trăit atât de simplu și de modest. Ambasadorul Franței, însoțit de principalii ofițeri ai legației; generalul Gémeau, comandantul trupelor garnizoanei, membri ai Academiei franceze și mai multe personaje considerabile ale Romei au asistat la funeraliile ilustrului economist. Onorurile militare i-au fost acordate cu titlul de reprezentant al poporului. Corpul său odihnește în biserica Saint-Louis- des-Français. Frédéric Bastiat era membru corespondent al Institutului Francez (secția de economie politică) și al Societății Georgofililor din Florența. Șase ani fuseseră de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spontană a pieței, sunt de regulă auto-ruinătoare, pentru simplul motiv că aceia care dețin puterea de a redistribui proprietatea o folosesc în propriul avantaj, convertind astfel inegalitatea de putere politică în alte feluri de inegalitate, fie că este vorba de onoruri, avere sau altceva. Aceasta a fost cu siguranță experiența națiunilor în mod oficial comuniste și aceasta este calea adoptată în prezent de alte națiuni, cum ar fi Venezuela, în care puterea totală este acumulată de un singur om, Hugo Chavez
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
domnia? de vreme ce ca un domn sunt la casa mea, nu-mi trebuește să fiu". Cutare comedie e vrednică de imaginația lui Lorenzo de Medici. Un pretendent la tron pică în mâinile Brîncoveanului, care are gustul de a da împricinatului savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este aceea în care Brâncoveanu, iritat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spunând "să fie bine", contele Curcano-Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, născută Țapa, princesa Bostano Crastavetzki, născută Pitringello-Barabulla, toți aceștia paraziți mondeni, Ioniță Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale Raul Grigorașcu insultat grav de dumnezeu mami și palme cafinè central. Amenințat moarte. Viața onorul nesigure. Rugăm anchetaț urgent faptu." O metodă adiacentă este stenografierea dialogului de judecătorie (metoda Courteline după H. Monnier și Les Tribunaux Comiques de Jules Moinaux): "Leanca: Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după cum consemnează legendă în șapte rânduri de pe revers (fig. 136av). Pe avers (fig. 136rv) este prezentat chipul omagiatului în profil jumătate dreapta (stânga privitorului), având în partea de sus inscripția semicirculara PROFESOR CONSTANTIN DISSESCU. NICOLAE TITULESCU Splendoarea, măreția, luxul și onorurile ar părea să fie aspecte care caracterizează întreaga viață a profesorului, juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voința fermă, luptător, rezistent și muncitor
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
înțelegea să facă politica țării și nu a unui anumit partid. Marea lecție oferită confraților, contemporani sau de mai târziu, este aceea a libertății depline de opinie, a demnității intelectuale, dincolo de orice interese de grup sau particulare, de avantaje și onoruri"220. Împreună cu Slavici și Caragiale, intrat în redacție încă din 1878, Eminescu alcătuiește un "triumvirat" infailibil în spațiul presei politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După moartea lui Costache Epureanu, conducerea partidului conservator trece
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bulgarul Mihălescu, cu patru clase primare, administrând o țară de oameni și punând prefect pe un Chirițopol, care a fost slugă, fecior în casă; când vedem alte patru clase primare, pe vestita vivandieră a regimentului de muschetari din Moldova, pe onor. Costinescu, redijând una din cele mai răspîndite foi, "Pseudo-românul", când vedem nulitatea și ignoranța servind ca titlu de recomandație pentru înaintare pe scara socială nu ne convingem că suntem arhibarbari?"436. "Se știe că copiii rahitici cari au nevoie de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1874), Fata lui chir Troancă (1874), Gulgudachi (tipărită în 1876 în „Revista literară și științifică” și în „Revista contimporană”, unde apăruseră inițial și celelalte) aduc în scenă mic burghezi surprinși într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
cartea lui Iob: «Nu erau calde hainele tale, atunci când pământul a fost învăluit de vântul austral?» (cf. Iob 37,17). Ca și cum ar spune: Dacă virtutea este ferventă în tine, să nu atribui aceasta ție însuți, ci Duhului Sfânt. Iar pentru că onorurile, bogățiile și splendoarea hainelor, de obicei, fac să răsară mândria, ca formă de dispreț, sărăcia și hainele mizerabile generează umilința; cu cât vă veți însuși mai puțin din bunurile acestei lumi, cu atât veți apărea mai umili și mai mici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine. Bucurându-se în Cristos de umilință și de sărăcie radicală, să nu se exalte pentru a părea că sunt mai buni decât alții. Mai mult, să nu aspire la privilegii sau onoruri, în detrimentul cuiva, și să nu predice fără un consimțământ favorabil sau fără îngăduire, nici să nu se amestece în treburile altora. Atunci când Francisc, noul soldat al lui Dumnezeu, a stabilit cu desăvârșire toate aceste lucruri pentru el și pentru urmașii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noastre, mai bine și într-o manieră mai sfântă decât cea a predicatorilor. De aceea, multe persoane, bărbați și femei, doritori să imite cele două ordine, au îmbrățișat forma lor de viață. Clerici nobili și foarte culți, părăsind pozițiile lor, onoruri, bogății și averile părinților, din dragoste față de Dumnezeu, li s-au alăturat lor. După aceea, femeile, unele fecioare, altele căsătorite sau văduve, altele prostituate, nobile și de condiție modestă deopotrivă, supunându-se direcțiunii lor și acceptându-le forma de viață
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trupul sfânt mult s-a bucurat. A murit și face multe minuni, deoarece el a fost răbdător și a suferit. El a fost umil, Domnul l-a înălțat. El însuși a întemeiat Ordinul acestor frați minori, care lasă pământuri și onoruri. E) Cronica ritmică austriacă Opera, în versuri latine rimate, a fost scrisă în jurul anului 1270 de un autor necunoscut refugiat în Austria din Ungaria. A se observa accentuările de tip popular, ale trăsăturilor exterioare caracteristice fraților. Fragment din ANONYMI Chronicon
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cum i se spunea: «Du-te și dezleagă-l!». Trupul neînsuflețit a fost transportat în orașul nou, în biserica fraților, pe care chiar fratele Iacob o construise și ceruse să fie consacrată, și a fost înmormântat în ea cu toate onorurile. Însă în anul 1238, moaștele sale și cele ale fratelui englez Simon, primul lector la Magdeburg și cel de-al treilea ministru [provincial], deoarece frații s-au stabilit în orașul vechi unde locuiesc și acum, au fost și ele transferate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
anul Domnului 1231, fratele Giordano, custode al Turingiei, reîntorcându-se în Saxonia, l-a trimis pe fratele Ioan din Penna împreună cu fratele Adeodato la Paris, la fratele [Ioan], englez, și la fratele Bartolomeu, lector, pentru a-i aduce, cu toate onorurile, în Saxonia. 61. În anul Domnului 1232, în capitulul general celebrat la Roma, fratele Ioan Parenti a fost exonerat de funcția de ministru general și a fost înlocuit cu fratele Elia. În același capitul, a fost exonerat și fratele englez
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vicarul Angliei, atunci când Agnello a plecat la capitulul general. În funcția de vicar, totuși, îl avea ca ajutor pe fratele Richard din Ingworth. Însă, în cele din urmă, neștiind să gestioneze un oficiu atât de mare și complăcându-se în onoruri, smintindu-se, a părăsit în mod mizerabil Ordinul. 13. Merită să amintim că în al doilea an de oficiu al fratelui Petru din Tewkesbury, al cincilea ministru al Angliei, adică în cel de-al treizeci și doilea an de la sosirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a lui Lemmens. Pentru fragment, cf. B. BUGHETTI, Analecta de S. Francisco Assisiensi saeculo XIV ante medium collecta (și Cod. Florentino C. 9. 2878), AFH 20 [1927], 108, tot art. 79-108 [în cod. f. 199rv]. Modul în care Francisc refuza onorurile De asemenea [fratele Leonard], a relatat că odată, la Sfânta Maria [a Îngerilor], Sfântul Francisc l-a chemat pe fratele Masseu de Marignano și i-a spus: «Să mergem să vestim cuvântul lui Dumnezeu». «Să mergem», a răspuns, și s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
II, 131-2, unde se face trimitere la epitetul pater, comun lui Augustus și lui Jupiter: primul, tată al oamenilor, al doilea, tată al zeilor, Bernini interpretează și versurile citate ca și cum s-ar referi la Augustus: "Dar toți sunt celebrați cu onoruri de muritori / în timp ce Augustus are numele în comun cu marele Jupiter". Fără îndoială, interpretarea aceasta este greșită: Jupiter are în comun epitetul Maximus nu cu Augustus (chiar dacă acest epitet de augustus i se potrivește și lui Jupiter), ci cu Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii noastre. Maximus i-a adus lui Celsus onorurile funerare care i se cuveneau; dacă el restituie astfel toate datoriile prietenilor dispăruți, Maximus poate să-l includă și pe Ovidiu în numărul acestor morți. Epist. ex Pontus II, III este foarte importantă pentru subiectul tratat de noi; aceasta însă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au avut curajul să vorbeacă? Pentru a alimenta spun ei înaltele simțăminte ale celor mari este nevoie de libertate, pentru că ea știe să dea speranță și să înflăcăreze impulsul rivalității reciproce și a ambiției pentru primul loc. Mai mult, grație onorurilor publice care sunt puse la bătaie în democrații, superioritatea spirituală a oratorilor, prin antrenament, se ascute întotdeauna și se cizelează și, împreună cu chestiunile despre care tratează, firesc strălucește liberă. Noi însă, oamenii de azi (adăuga), parcă am fi fost crescuți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
viața membrilor familiei regale. Spre exemplu, pe 11 mai 1921, în țară s-au organizat Te-Deum-uri „cu ocazia revenirii în țară a Principelui Carol împreună cu Principesa Elena”. Momentele erau marcate prin oficierea „unui Serviciu Divin, la Biserica Sfântul Nicolae, cu onoruri militare obișnuite”. Obligația prezenței revenea în special prefectului județului și membrilor administrației orășenești. Conform uzanțelor protocolare, pe lângă ceremonialul obișnuit - un Te-Deum la biserica Catedrală, urmat de un program în sala Ateneului -, primăria trebuia să trimită la Palatul Regal din București
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și de o adeverință „de bună purtare” din partea poliției locale. Pentru pitorescul oferit de cererea Sofiei L. spicuim următoarele: „(...) voind a deschide un stabiliment de prostituție în strada Fabricelor no. 36, ce este un loc convenabil pentru asemenea branșă, cu onor și respect vă rog domnule primar să binevoiți a-mi da autorizația cuvenită, cu începere de la Sfântul Dumitru anul curent”. În general, aceste cereri primeau aprobările necesare, având în vedere, în special, taxele ce urmau să fie vărsate la bugetul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
primejdioasă care, fiind acoperită de o apă, cauzează un naufragiu neprevăzut” (cap.3). Sfântul Cassian descrie monahilor modul în care acest păcat îi poate stăpâni făcându-i să se mândrească fie cu calități fizice, fie cu noblețea originară, fie cu onorurile pierdute la intrarea în monahism. El recomandă monahului să se ferească de a prefera lauda oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea a XII-a, în 33 de capitole, analizează și combate duhul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oglindindu-le în producția istoriografică supravegheată de acesta" (Shafir: 2002, 28). Cel mai bun exemplu în acest sens este articolul "Idealuri" publicat de Corneliu Vadim Tudor, nesemnat, în jurnalul Săptămâna în toamna anului 1980. Partidul, scrie acesta, ""știe, bunăoară, că onorurile cele mai înalte trebuie să le primească cei ce săvârșesc faptele patrioticești, după cum spunea cronicarul, nu vizitatorii avizi de câștig, dascălii de tarantelă democratică, înveșmântați în tartanul lor rău mirositor, irozii străini intereselor acestei nații, cei care zornăie din pintenii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
i pozi? ia lui Iorga? �ntreba? i mai �nt�i care este interesul Rom�niei. Dup? aceea pute? i pune �ntreb? ri �n leg? tur? cu multe alte lucruri; dar nu uită? i s? reveni? i la interesul Rom�niei . Chiar ? i onorurile ? i decoră? iile, chiar ? i titlurile onorifice care? i fuseser? acordate, toate p? reau s? respecte acela? i model: cadrul Sistemului Alian? ei Franceze, Mica Antant? ? i solidaritatea pan-latin? a lui Iorga. Iorga a devenit Doctor Honoris Causa al Universit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]