4,543 matches
-
tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit în genunchi, doar că i s-a desprins talpa de la cizmuliță de atâta sârg... I se părea acum că popa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci, nașul Dinu o să-i fie aproape întru totul. Nu i-a spus nimeni ce-și ziceau nașul Dinu și cu unchiul Mihai după ce i-au sărutat mâna când l-au uns vodă, dar ea parcă-i aude: „E bun orfanul Stancăi, e cel mai bun - un an până ieșim din belea cu nemții și cu turcii și, dacă ies socotelile bine, vine domn unul din noi; dacă treburile ies prost, e bine să fie tot el țap ispășitor și noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le luăm ochii și mințile, ca să-și schimbe poruncile. Io Constantin Voievod nu vrea să plece la Odrii. Marele spătar Mihai îl privea pe domn și nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era Constandin prâslea, cel orfan, cel ce tăcea mereu și nu lăsa să i se citească nici un gând pe seninul frunții și în zâmbetul îngăduitor. Acum, iată groaza și nerăbdarea înfierbântându-i obrajii și făcându-l furios. Eu Mihai o să plec la Adrianopol ca să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu cel pe care l-ai citit, înălțimea ta. Părinții neam socotit a fi noi, Io Constantin Voievod, și am scris asta cu părere de rău că nu am avut răgaz să-i arătăm răposatului dragostea noastră. Noi am fost orfan de mic, crescut pe ici, pe colea. Barbu, fratele nostru, pe care înălțimea ta l-a cunoscut la Istanbul, era fala neamului nostru. Dacă nu-l răpea moartea, el ar fi ajuns domn. Noi am plâns când ne-a părăsit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Casandra, un an sau doi, nu mai mult, dar cum fetele se ridică mai repede, păreau de o seamă. Domnițele lui Șerban Vodă învățau multă carte cu dascăli renumiți și cu ele și Toma. Vezi tu, Ștefane, eu am rămas orfan de tată de mic, unchii mei, Matei și Iordache, tot așa, verii mei Toma, Casandra și Gheorghe la fel, de-aia îi simt ai mei și-i înțeleg. Poate că tu într o zi ai avut vreo supărare; înainte de culcare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu Casandra. Crezi că e puțin pentru o fată ca ea să nu poată să se mărite până la douăzeci și cinci de ani? Câtă suferință a adunat în ea și tot atâta răutate...; mă gândeam că Toma, care a crescut tot ca orfan alături de ea, o să-i poată schimba gândurile. Racoviță este și el un Cantacuzin, ce-i drept după mamă, ca și mine, și nu-l văd în stare să izbândească. Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viața are sens și că este plină de armonie. • Musulmanii cred în Ziua Judecății de Apoi, în viața de după moarte și în responsabilitatea morală a fiecărui individ. Cea mai importantă îndatorire a unui musulman este grija fața de săraci, de orfani, de văduve și de cei oprimați. • Cartea sfântă a musulmanilor, Coranul, conține exact aceleași cuvinte care au fost revelate de Dumnezeu și transmise de Arhanghelul Gavriil unui negustor din Mecca, Mahomed ibn Abdallah (Profetul), timp de douăzeci și doi de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
concesionate pentru întemeierea mănăstirilor. Și în acest caz, concesionarea era condiționată; ea îi impunea fiecărei comunități religioase obligația de a oferi ospitalitate călătorilor, de a-i ajuta pe săraci, de a-i îngriji pe bolnavi, de a-i crește pe orfani, de a înzestra fetele sărace și alte opere de binefacere. Mănăstirile serveau chiar ca adăpost în timpul invaziilor; mai multe construcții sunt adevărate fortărețe sau excelente adăposturi. În zilele noastre, condiția legală a existenței mănăstiririlor nu și-a schimbat natura. Pământurile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să te duci? Să te faci legionar? Strigase. Am strigat și eu: - În clasă s-a format o "frăție de cruce" legionară. Întrebați-l pe Dobrinescu ce părere au despre mine. A tăcut. Dobrinescu era protejatul lui, șeful clasei, un orfan care avea bursă integrală de la minister. Eram prieteni. - Ești băiat citit, a încheiat el în cele din urmă. Dobrinescu mi-a spus că ai discuții cu cei dintr-a opta, care te vizitează și că ai citit tot felul de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
apoi foarte aproape, îi auzeam respirația ușoară. - Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescută, e spre patru. Poate să crească și până la doisprezece... N-ai avut pe nimeni în familie să-ți spună? Sau ești orfan? -Nu sunt orfan! Auzi, orfan... Parcă altă treabă n-avea tata sau ceilalți din familie decât să se ocupe de ochii mei. Trăiești cum ești, dacă ești șchiop, șchiop rămâi, chior ți se spune chiorul și cu asta s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
respirația ușoară. - Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescută, e spre patru. Poate să crească și până la doisprezece... N-ai avut pe nimeni în familie să-ți spună? Sau ești orfan? -Nu sunt orfan! Auzi, orfan... Parcă altă treabă n-avea tata sau ceilalți din familie decât să se ocupe de ochii mei. Trăiești cum ești, dacă ești șchiop, șchiop rămâi, chior ți se spune chiorul și cu asta s-a terminat. Era unul care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o văd iar pe năsoasa de nevastă-sa, care ne-ar fi împiedicat să stăm de vorbă și chiar că m-aș fi plictisit... Și atunci mi-a venit în minte Dobrinescu, șeful clasei, protejatul directorului, cel cu bursă de orfan de la minister. Era cu un an mai mic decât mine, și el făcuse șapte clase primare; eram pe jumătate prieteni, la despărțire îmi spusese, auzind că o să rămân în București, să mă duc pe la el, îmi dăduse adresa, undeva în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau numai bărbați, aproape toți tineri, adică n-am văzut nici un moș printre ei. Erau bine îmbrăcați, dar tăcuți, absorbiți de clipa de față, grea pentru ei, cu gândul poate mereu înapoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vrea să mai plece și, cu tupeu, spune: “dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau. Deci, rămân”! (ehei, la umbra ei, mulți trântori huzuresc!) Copii nu mai avem, au plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare, femeie, că ți s-a spânzurat bărbatul înglodat în datorii. Libertatea este împănată cu iluzii; feliile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească despre tranziția, atât de echivocă, de la care realitatea cel mai sever conturată primește aerul fantastic, sufletul nestatornic al orfanului alergând, rătăcind, fără liniște ? Vinovată, poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai putea întâlni vocea lui de copil răgușit, ochii grăbiți. Poetul, Sia, cavalerii Speranței din care ne-am născut noi, orfanii prezentului, micii ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de cei apropiați, ne spulberă apartenența. Inofensivi, totuși, acești orfani care înlocuiesc o iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi justificat, poate, i-aș fi câștigat încrederea ? Călătoarea ridică mâna spre gâtul înalt și robust. Îl înconjoară cu degetele. Mâini palide, subțiri, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de greu. Are sufletul aspru, otrăvit, n-o pot atinge. Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca luna. Trenul e pustiu, tărâmul pe care îl străbatem e pustiu, înghețat. Zâmbesc, încerc să zâmbesc, rânjet anapoda care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a dat pe spate. Uite la Gore ce față a făcut. Măăă, Gore, vezi că te-am Încuiat? Sandule, a avut po ăsta o viață de telenovelă, să n-am parte de Încă o țuică dacă te mint, a rămas orfan, l-a adoptat unul, apoi s-a certat cu el pentru că ducea o viață de bagabont, a abandonat o universitate, nu contează care, pe urmă a vrut să fie militar dar l-au dat afară și de acolo, de la vest
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Steaua Polară e fixă . Arma fundamentală a prostului este suspiciunea. Imbecilii sunt de două feluri : unii care refuză să facă ceva și ceilalți care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce am păcătuit. 25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28. Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29. Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sunt nevinovat! 30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, și nu deosebește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-o dată. 11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc? 12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
care sunt înfășurat. $24 1. Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8. Îi pătrunde ploaia munților și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9. Aceia smulg pe orfan de la țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10. Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și-s flămînzi; 11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; 12. în cetăți se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]