7,850 matches
-
a zeului Mithra, corespunde concepției creștine care compară Biserica unei armate, deși termenul de militia Christi, din scrierile sfântului Paul din Tars, nu subînțelege neapărat și imitarea misterelor mithraice. Acestea vor căpăta o răspândire sporită la cumpăna secolelor II-III. Doctrinele orientale anterioare și contemporane creștinismului au câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca eretic. Deoarece, este sigur faptul că el nu era altceva decât ecoul disciplinei Bisericii din acea vreme. Dacă putem spune că în zonele interne ale imperiului curentul pacifist era foarte dezvoltat, situația pe limes era diferită. Chiar la frontierele orientale unde se strângeau barbarii unii creștini prestau serviciul militar; vorbim iarăși despre zonă în care se manifestase o anumită rezistență față de profesia militară din partea creștinilor dedicați vieții ascetice. Dacă Tatianus (120-180) refuza activitatea militară, opera Liber legum regionum, scrisă în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a ucide și de a folosi violența, izvorât din concepția de iubire față de dușmani și din acea răsturnare a valorilor, care nu mai vedea în utilizarea forței semnificația idolatrică specifică societății clasice. În Decretele apostolice (cf. Fap 15, 29), textul oriental prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți cercetători mult mai precis, suprimă invitația de a se abține de la animalele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi existat anumite cazuri, nu puteau fi decât sporadice și nesemnificative, incapabile să trezească atenția istoricilor creștini și păgâni, cel puțin pentru moment. Echilibrul dintre Biserica timpurie și Imperiu, instaurat de către creștini, a fost tulburat de afirmarea unor erezii orientale, rigide și intransigente, față de Imperiul roman. Orientul Mijlociu alimenta cu multă înverșunare ura față de Roma, clocotind neîntrerupt, asemenea revoltelor iudaice, care au surprins slaba cucerire morală și spirituală a Romei, împiedicând pătrunderea spiritului latin în mijlocul lor. Renumitele civilizații antice, perșii, frigienii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
document de mare valoare, atribuit lui, este Traditio apostolica care, după Doctrina Duodecim Apostolorum sive Didaché, este cea mai veche sursă de informații liturgice: este o culegere normativă a Bisericii din anii 215-220, folosită ca sursă de legislații pentru bisericile orientale. Nu a fost supusă unei aplicații rigide unitare, ci doar adaptată situațiilor sociale ale bisericilor particulare și ale variilor zone geografice ale Imperiului. Textul original al Traditio apostolica s-a pierdut dar nu și încercarea de reconstituirea a acesteia, pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Armenia, fără a preciza numele acestora și nici perioada în care au pătimit martiriul; cardinalul Baronio i-a introdus în această operă pe baza unei passio considerată demnă de crezare. Această operă din sec. XII-XIII, ignorată de hagiografiile occidentale și orientale înainte de această dată, ne spune că Acacius, un ofițer roman, probabil creștin, care a participat împreună cu împăratul Hadrian la o expediție împotriva armenilor, împreună cu vreo 10.000 de soldați, după ce a pierdut o primă confruntare, rugându-se, a asistat la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324), Iulian Apostatul (361-363) și de alți împărați creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Severus pentru Constantius I Chlorus. După moartea naturală a acestuia (306) și prin luptă a cezarului său (307), în disputa pentru tronul imperial au mai rămas Constantin, Licinius, Maxentius și Maximinus Daia, înfrânți în 312, respectiv 313. 1.1. Creștinismul oriental sub domnia lui Licinius După uciderea lui Maxentius (306-312) la Pons Milvius, pe Tibru, prezența unor semne miraculoase vor influența în manieră determinantă atitudinea religioasă a împăratului Constantin. În virtutea acestor semne, Constantin devine stăpânul unic al Occidentului, iar Licinius, cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și mulțimea de victime au transformat templele păgâne într-o grămadă de cadavre, iar banchetele care urmau au devenit adevărate orgii, dezgustând din ce în ce mai mult lumea rafinată a Orientului Mijlociu. Fără să-și dea seama, tocmai aceste excese au determinat lumea orientală, inclusiv păgână, să urască tot mai mult păgânismul și împăratul, adevăratul autor al acelei vulgarități care (...) vărsa prea des pe altare o mare cantitate de sânge, sacrificând uneori câte 100 de tauri și turme întregi de oi și capre, păsări
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape completă la sfârșitul secolului IV în timpul domniei lui Theodosius I (379-395), îndeosebi în urma victoriei sale asupra lui Eugenius la Frigidus (394), când soldații creștini au biruit asupra uzurpatorilor păgâni, simpatizanți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștin moștenea toate problemele de apărare și de supraviețuire ale imperiului păgân. Atitudinea Bisericii occidentale este prevalent antimilitaristă, cauzată de o neîncredere care cuprinsese populațiile locale, și antibarbară determinate de anumite prejudecăți păgâne și intoleranțe de natură creștină. Atitudinea Bisericii orientale a fost mult mai vivace și chiar animată de spirite patriotice, exprimate printr-o tot mai mare considerație pentru armată. În secolul V, religia creștină a fost incapabilă ori a renunțat să se califice contrapunându-se statului imperial. Biserica era aliată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mod diferit. Răspândirea creștinismului până spre sfârșitul secolului III a avut loc în medii sociale și regionale destul de variate, dependente mai mult sau mai puțin de ariile demo-geografice înrolabile. Mărturiile soldaților creștini, referitoare în cea mai mare parte la zonele orientale ale Imperiului mult mai profund creștinate ori la cele ale Africii de nord, nu sunt nicidecum întâmplătoare. Cazul legiunii a XII-a înrolată la Capadocia ne indică prezența cetățenilor creștini ori deveniți astfel după înrolare. O situație cvasiidentică întâlnim și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
german trebuia să urmărească „combaterea politicii agresive a Franței și punerea teritoriului german la adăpost de invaziile franceze”. Totodată, Germania, ca „metropolă” a germanismului, trebuia „să devină tutore al tuturor grupurilor germane din Europa”. De asemenea, dorea „revizuirea frontierei sale orientale a cărei imposibilitate e recunoscută de toată lumea” și „dreptul la colonii”. Totodată, trebuia „să lupte în primele rânduri pentru ca să fie recunoscut dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, drept care, în chestiunea alipirii Austriei la Germania, a fost violat cu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
productivismului" devastator. Nu este vorba de orice fel de stîngism, ci de curentul libertaire reformat și contra-cultural care este întruchipat de Beat Generation și de Hippies. Acestea se caracterizează prin denunțarea culturii occidentale și a modelului industrial în folosul culturilor orientale, în particular cea a Indiei; adică respingerea viziunii prometeice în scopul găsirii echilibrului și armoniei între om și mediul înconjurător. În această privință les provos din Amsterdam, pacifiști non-violenți, libertini și dorind după expresia proverbială a lui Alphonse Allais să
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
uimire, existența unei Mittel Europa. De fapt, două categorii ale vechii geopolitici au reapărut după "dezghețul" politic survenit în Est: Țările Baltice Estonia, Letonia, Lituania și Europa Centrală Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Slovenia, Croația realități a căror existență o ascunsese blocul oriental. Confruntate cu probleme grave, aceste țări revelează pe de o parte, un minimum de consens privind regulile jocului și o dezbatere politică reală privind marile proiecte și, pe de altă parte, capacitatea de a da o clasă politică alternativă. Restaurarea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
axe relevate de Rokkah funcțională și teritorială reprezintă structuri, în sensul cel mai puternic al cuvîntului. Acestea corespund dimensiunilor timp și spațiu, constituind sistemul de axe imuabil care reglează modul de percepție al fenomenelor. În cazul țărilor care reprezintă periferia orientală a Europei Occidentale, revoluția internațională a lăsat în urmă contradicții, conflicte, clivaje care au rezultat atît din modul de producție cît și din cultura non-materială. Pe de o parte, pe axa teritorială, este vorba de reconstruirea unui regim reprezentativ și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
DENZ, H. Wie Europa lebt und glaubt. Europäische Wertstudie, Düsseldorf, Patmos, 1993. Ținem să atragem atenția asupra unei lucrări publicate după terminarea manuscrisului nostru: GALLAND, O. și ROUDET, B. Les Jeunes Européens et leurs valeurs. Europe occidentale, Europe centrale et orientale, Paris, La Découverte, 2005. Emergența valorilor comune europenilor (studiu de caz 2) Cititorul curios poate să consulte, înainte de toate, marile colecții de istorie generală: L'évolution et l'humanité, Paris, Albin Michel. Histoire générale des civilisations, Paris, PUF. Histoire générale
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
un tânăr frumos, care avea visuri de cuceritor, a venit în orașul lui Gordias, a luat sabia și a tăiat nodul. Era Alexandru, regele Macedoniei, cel care îi va conduce pe greci până în India și va aduce în Europa lumea orientală. De atunci a rămas expresia A tăia nodul gordian. Alexandru Macedon era fiul regelui Filip al ll lea și al Olimpiadei, o femeie ambițioasă și doritoare de glorie. A fost crescut în spirit spartan până la 13 ani, dar după aceea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
păcii și a consolidării instituțiilor democratice parlamentare, în înlăturarea totalitarismului și tensiunilor ce au animat anii '90. Prin inițiativele sale a pus bazele cooperării multilaterale și creării Instituțiilor interguvenamentale. În perioada Războiului Rece Uniunea a rezistat presiunilor blocului occidental și oriental, menținându-se imparțială (ca în cazul consultărilor parlamentare din timpul războiului insulelor Falkland Maldive; a contactelor dintre parlamentarii israelieni și palestenieni), și făcând posibilă reunirea legiuitorilor țărilor din Est și Vest (URSS a devenit membru în 1955)125. Uniunea a
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și cu Consiliul interparlamentar NATO Ucraina, care se întrunește de două ori pe an la Bruxelles și la Kiev. Din anul 1990 Adunarea organizează Seminarii ROSE ROTH al căror scop inițial a fost dezvoltarea democrației parlamentare în Europa centrală și orientală, utilizând Adunarea ca mijloc de asistare și cooperare interparlamentară. În decursul timpului inițiativa s-a focalizat pe probleme regionale și pe facilitarea dialogului între parlamentari și forțele politice și decizionale din Balcani și Caucaz. Din 2001 Adunarea NATO a lansat
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
peretele din spate se zărește portretul so țulu i său (decedat), fost membru al Academiei Române. Istoria limbii române - aducerea acasă a lexicului înstrăinat (Publicat în revista „Elanul” nr.74/aprilie 2 008.) Interviu cu Mihai Lozbă, pe marginea lucrării Romanitatea orientală în perspectivă eminesci ană (Editura PIM, Iași 2008, 197 pagini). Ion N. Oprea: Iașii sărbătoresc anul acesta 6 00 a ni de atestare documentară. Dv., domnule profesor, în revista Elanul, dar și în cartea de față, scrieți despre „două milenii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Lozbă: Toți ținem la istoria locurilor și a țării și ne raportăm și la ceea ce știm și vrem să cunoaștem. Ceea ce am avut de comentat am făcut. Cititorii au opțiunea pe care și-o doresc. În ceea ce privește cartea de față „Romanitatea orientală...” ea reprezintă o replică, pe care puțini o mai credeau posibilă, la teoria tradițională naturalistă (limbă mamă - limbă fiică), conform căreia (1) limba română descinde direct din latina dunăreană, care ar fi evoluat de sine stătător într-un spațiu limitat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de cuvint e, c are imediat s au latinizat complet; (3) în secolul al IX lea sl avii mai cu seamă sparg unitatea teritorială din Moesia Superio r a limbii române, fenomen în urma căruia se constituie, ca dias poră , romanitatea orientală; (4) influențe slave, maghiare, tur cice etc. deteriorează zonal, începând din secolul al X lea sau chiar al XI-lea -XII-lea, puritatea latină a limbii române. Urmând această schemă ruptă de realitate, generații după generații de cercetători se străduiesc, de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]