6,112 matches
-
are o durată mai mare (Între patru și douăsprezece ore). Cu ajutorul acestei metode se pot determina calitățile de care dispun candidații pentru un post, punându‑se În evidență: capacitatea de comunicare, de organizare, de a lua decizii, precum și inițiativa, flexibilitatea, originalitatea etc. Metoda are rezultate bune În activitățile de perfecționare profesională. Referințele Ca metodă larg folosită, referințele se utilizează fie concomitent, fie după aplicarea celorlalte metode de selecție. Se are În vedere că informațiile oferite de anumite persoane pot constitui surse
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
un nivel de dezvoltare intelectuală generală peste medie. 4. Aptitudini speciale Facilități de exprimare scrisă și orală; Capacitate de redactare În scris a rapoartelor; Gândire practică; Capacitate de integrare socială mare, sociabilitate; Spirit analitic; Capacitate de sinteză superioară; Creativitate și originalitate În rezolvarea de probleme practice de natură economică și bancară; Calități artistice - utile În publicitate. 5. Interese Interese intelectuale multilaterale; Interese practice În domeniul artistic; Interese practice care vizează sfera cunoașterii mecanismelor sociale. 6. Dispoziții Plăcerea de a interacționa cu
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
de ~ 40 compartimentele ~ 19 Înființarea unei ~ 44 mediul intern și extern al ~ 28 obiectivele/scopurile ~ 12, 28, 37 planificarea ~ 12 programe de extindere sau dezvoltare rapidă a ~ 49 strategia (globală) a ~ 12, 49 strategia generală a ~ 22 Organizațional factori ~ 30 Originalitate 64 P Patron 57 Pensionare ~ anticipată 27 ~ forțată 27 Perfecționare ~ pregătirii 23 ~ profesională 64 Performanță 35, 52, 62, 63, 151 ~ firmei 89, 120 ~ pe post 60 creșterea ~ 147 criterii de ~ 30 estimarea ~ viitoare 64 imposibilitatea atingerii ~ 70 nivelul ~ 15 previziunea
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
clasica lucrare a lui Harry Austryn Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, 2 vol., Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1956. Combinarea lor a fost și continuă să fie obiect de dispută pentru specialiști cum este Peter Brown, care accentuează originalitatea creștinismului ca tertium genus, precum și dependența lui de moștenirea romană. Problema este prea vastă pentru a putea fi abordată În acest context. 233. Celor care ar putea să obiecteze că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism idei cum ar fi aceea că Saklas este Dumnezeul din Vechiul Testament, că este tatăl lui Adam și al Evei, că se Împreunează cu propria lui fiică și că Isus este Șarpele și Pomul Cunoașterii. Istoria neamului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-au autopângărit, fiind În ipostaza unor „purificatori” degenerați), Țurcanu a experimentat forme inovatoare de tortură fișate În dosarul macabru dispărut odată cu executarea autorului lor. Comparând fenomenul Pitești cu alte metode de reeducare, Banu Rădulescu 7 arată În ce constă originalitatea malefică a experimentului românesc: victimele erau alese cu precădere dintre studenți, aceștia trăiau În aceeași celulă cu torționarul, care, de preferință, trebuia să fie cel mai bun camarad al victimei, schingiuirea era reluată contrapunctic și după reeducare, iar pentru a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
necesitatea de intimitate (privacy) este foarte puternică. Sunt valorizate competiția și independența individului față de grup: independența de acțiune orientată spre rezolvarea problemelor, de gândire și decizie, asumarea răspunderii individuale, exprimarea punctului de vedere, detașarea individului de grup prin unicitate și originalitate. Individul este interesat de satisfacerea nevoilor personale, de autorealizare; primează scopurile personale în fața scopurilor de grup. Inegalitatea dintre membrii grupului este acceptată. În culturile colectiviste accentul cade asupra grupului, asupra colectivului noi. Sistemul relațiilor sociale este relativ rigid: are o
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interpersonale, pe când în culturile orientale rolul decisiv al limbii apare în conservarea relațiilor de grup, în confirmarea poziției sociale prealocate pe care o are fiecare membru al societății, în reiterarea tradiției în relațiile ingroup și intergrup. În timp ce culturile occidentale valorizează originalitatea, sinceritatea ca expresie a propriilor opinii, argumentativitatea și asertivitatea, culturile orientale valorizează conformismul, șablonul, proverbul, subordonarea opiniei individuale viziunii de viață a grupului. Dacă în culturile occidentale cuvântul primează în raport cu elementele nonverbale, care ocupă un loc secundar, în culturile orientale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
implicare; informație; inocență; interes; internet; intuiție; inventat; invenții; inventivitate; înălțare; îndrăzneală; înființare; însuflețire; învățare; jucării; lirică; Mona Lisa; literar; literatură; lucru manual; lucruri; din lut; maestru; măreață; măreț; miracol; monument; muncitor; natura; necesară; nevoie; nimic; nobilă; noi; oameni; omul; originală; originalitate; păr ondulat; peisaj; personală; pîine; poet; poetic; poezii; posteritate; poveste; practic; proiect; prostie; putere; puțin; reală; realizat; religie; revelație; rezultat final; ridiche; robot; rochie; scop; scriere; scriitor; stăruință; stil; student; sublim; succes; suflet; sufletul unui om; supranaturală; știință; teatru; telefon
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fusta; galben; haina; ieftin; important; incitant; ingenuu; invenție; îmbrăcăminte; înalt; încălțăminte; încredere; înnoit; însemnat; învăța; loc; look; lucruri; luminat; machiaj; mai bun; matinal; miros specific; mister; mișto; mîndru; modă; nou-născut; nedesfăcut; neexploatat; neînceput; neîncercat; neobișnuit; nesigur; neștiut; neuzat; nevoie; obținere; originalitate; originar; orizont; pagină albă; pantof; parfum; perspective; plastic; plăcere; prompt; prost; pur; puritate; puternic; renăscut; revoluționar; rochiță; roua; sat; sărbători; scos din cutie; scos; scurtă; special; specialitate; strălucire; super; superb; surprinzător; șansă; știință; știre; știri; teamă; tehnologie; trai; trecător; tunsoare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
simțurile umane, capabile de a percepe concretul. Chiar dacă, datorită algoritmilor genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea de autoorganizare și de autoreproducere, „inteligența” lor este considerată sterilă și mimetică, lipsită de originalitate creatoare, de conștiință de sine, de dorință sau de intenționalitate. Redusă la rangul de obiect și privată de trăsăturile subiectivității, mașina computațională este descrisă în termeni strict operaționali, în ciuda tuturor metaforelor vitalismului și ale cognitivismului. Mai mult chiar, logica mașinilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
idealism este echivalat, la antipod, atât cu desființarea unității individului, cât și cu eradicarea înrădăcinării corporale a ființei. Astfel, în cadrul acestui discurs, identitatea tehnologică preia trăsăturile fragmentării, instabilității și deschiderii, în timp ce caracteristici, anterior formulate în legătură cu identitatea umană, precum integritatea ori originalitatea sunt defundamentate și devaluate. O identitate situată temporal și spațial, în mod contingent și procesual, este construită și negociată la limita dintre ficțiune și fapt. De pildă, în viața online, identitatea, fracturată și plurală, este surprinsă în conjuncturi ale antagonismului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
anomalie genetică, tumoare, creștere întârziată, malformație, accident vascular cerebral, sechele în urma unei boli infecțioase etc.). Felul în care descriem și tratăm tulburările mintale în medicina tradițională chineză decurge din principiile sale generale și nu seamănă deloc cu metodologia occidentală. Această originalitate este marcată prin patru elemente: • concepția globalizantă care recunoaște o legătură permanentă atât între fizic și psihic, cât și între mediu și individ; • descrierea fenomenelor afective și intelectuale în termeni de produși energetici; • preponderența acordată echilibrului emoțional; • absența oricărui tratament
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
existențe, ca un mod de existență dependent, anticipează demersul omolog pe care Îl va parcurge Descartes În Meditațiile metafizice, nu numai În ceea ce privește deducția din cogito, dar și aceea a ideii ce o avem despre Dumnezeu. Se poate observa așadar, că originalitatea absolută În enunțarea acestui principiu metafizic nu Îi poate aparține cu totul lui Descartes. Cu toate acestea, deși a fost prezent În istoria filosofiei, fie și sporadic, filosofii de dinaintea lui l-au folosit În moduri diferite și În scopuri diferite
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în spiritul muncii creatoare, rolul școlii în creșterea iubirii de neam, problema idealului pedagogic, dezvoltarea personalității prin mijlocirea „comunității pedagogice” (Stoian, 1976; Bârsănescu, 1984). Personalitatea este idealul educației, susține C. Narly, este „maximum de desăvârșire, într-o ființă umană, a originalității sale specifice, în cadrul principiului social, principiu prin care înțelegem armonia productivă cu mediul” (Narly, 1980). Personalitatea trebuie nu numai să se conexeze mediului social („să realizeze maximum de socializare”) și profesional („profesia ne apare ca fiind în stare să realizeze
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
afirmare ale fiecărui individ sunt mai mari: „Prin profesie, societatea își atinge maximumul de promovare, principiul social își găsește maximumul de realizare”, iar „fiecare individ în parte își află maximumul de afirmare de sine”. Sinteza concepției lui Narly: „Maximum de originalitate specifică în cadrul principiului social”. A fi „educat pentru umanitate” înseamnă deci a fi asistat cu competență pentru a-ți însuși „principiul social”, principiul „armoniei productive față de mediul social”, realizat în societatea modernă prin profesie. Iar „profesiei ca cerință socială îi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
umanitate” înseamnă deci a fi asistat cu competență pentru a-ți însuși „principiul social”, principiul „armoniei productive față de mediul social”, realizat în societatea modernă prin profesie. Iar „profesiei ca cerință socială îi corespunde în individ vocația, formă de manifestare a originalității specifice a individului”. Lucrarea în care C. Narly a dezvoltat în mod explicit concepția sa despre rolul educației sociale este Pedagogia socială și personalitatea, publicată în anii tinereții. Această broșură de 72 de pagini este - după știința noastră - prima lucrare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
unei construcții („idealul educativ”) fără soluții practice. Ion Gh. Stanciu surprinde această atitudine ezitantă: „Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe originalitatea specifică, precum și pe ideea unei reforme în noi înșine”. I.C. Petrescu (1892-1967) a lucrat ca profesor de pedagogie socială la Universitatea din București (1934-1947), ilustrând cu succes nucleul școlii de pedagogie de la București, formată în jurul lui G.G. Antonescu, conducătorul său
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fie principala preocupare a educatorului, în „construirea” personalității inteligența trebuind să fie pusă în „serviciul idealurilor naționale”. „Afirmarea unui punct de vedere românesc... capabil să creeze o cultură a sa proprie”, crede C. Fedeleș, constituie o fază de maturitate, de originalitate și afirmare sigură și hotărâtă în lumea unei gândiri filosofice. Seminarul Pedagogic Universitar, afirma profesorul Fedeleș, și-a propus să formeze și sufletul tinerimii „care va răspunde de viitorul națiunii”. Două forțe morale, două centre de conștiință: Personalitatea și Națiunea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și educația cuprinzând treptat diferite grupuri social-profesionale, luând forme diverse (Școli pentru tineret, echipe de cercetare și acțiune, grupuri de inițiativă, cămine culturale, cooperative), integrându-i pe toți într-o idee comună: dragostea de țară, datoria unui „serviciu” către națiune. Originalitatea acestei concepții s-a convertit în obiectivele educativ-formative urmărite, complementare efortului de instruire și acțiunilor practice realizate. A fost primul experiment de educație socială în formă instituționalizată, experiment extins la scara întregii țări. Bibliografietc "Bibliografie" Bădina, Ovidiu, Neamțu, Octavian, 1967
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea cărții profetului Daniel stă în schimbarea limbii în care a fost redactată: după ce începe în ebraică, odată cu versetul 4 din capitolul 2 trece la aramaică, pentru ca în cele din urmă să se întoarcă la ebraică, motivul acestui bilingvism rămânând un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc vorbește despre noi, cu referire la poporul pe care-l disprețuiește și în care se cuprinde. Se recunoaște, deci, perfect în ceilalți, pe care îi contestă sau îi abjură. Iată-l spunând: „Noi românii suntem niște ratați. Asta e originalitatea noastră și pe drept cuvânt îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” 22 februarie 1991 Ă 582). Vorbind despre „sărmanii ardeleni”, despre care spune că nu-i poate, totuși, disprețui și despre regățenii caracterizați de un englez
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dezamăgire: „Sunt într-o situație foarte delicată. Nimic nu scapă rațiunii. Neputința mea de a lua o hotărâre explică de ce toată viața am meditat îndelung la sinucidere fără să o și fac. Noi românii suntem toți niște ratați. Asta e originalitatea noastră și pe drept cuvânt îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” (22 februarie 1991 Ă 582). Or, poziția aceasta, a detestării străinilor, este înainte de toate poziția lui Cioran, care nu-i implică deloc pe români. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al țării sale. Iată: „Am moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie, nimicnicieă aceste cuvinte extraordinare... dar nu, nu sunt cuvinte, sunt realitățile sângelui nostru, ale sângelui meu” (III, 35-36). Așadar, tot ce este, Cioran situează sub semnul eredității, al sigiliului pe care țara l-a pus asupra lui. Dacă, totuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]