3,686 matches
-
lăsîndu-se și apoi luînd-o pe ulei și crăpînd În cîțiva ani. Sinuciderea e frecventă printre foștii trăgători. De ce se lasă un junky de marfă din propria voință? Nu știi niciodată răspunsul la Întrebarea asta. Nici o Înșiruire conștientă a dezavantajelor și ororilor mărfii nu-ți dă impulsul emoțional să te lași. Decizia de a te lăsa de marfă e o decizie celulară și, o dată ce te-ai hotărît să te lași, nu te poți Întoarce la marfă statornic, tot așa cum Înainte nu puteai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sind nicht Gäste, sondern Sieger“.(„Noi nu suntem oaspeți, ci învingători“ (germ.).) De aici înainte suntem sub potcoava lor. Doi ani va ține acest chin și acest întuneric. Vorba strămoșească: „Ne-a călcat vrăjmașul“, atunci am înțeles-o în toată oroarea ei. Când le auzeam tropotul pe stradă, când zăream pe unul din ei, parcă simțeam o durere fizică și parcă, într-adevăr, ne călcau trupul nostru deodată cu pământul țării. Precum învățasem din copilărie, Dumnezeu a fă cut pe om
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Petre Carp, care, după ce m-a ascultat, a izbucnit în râs și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici nu se gândesc germanii la dvs., deși au dreptul să răspundă la ororile care s au petrecut în câmpurile noastre de concentrare“. Eu, indignată: „Nu e vorba de noi, cele mai tinere, dar, de se vor atinge de mama, facem un scandal european ca al lui Miss Cavel“. „Da! Telegrafiați la Londra, la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
La 27 decembrie Luigi a sosit de la Florica, aducându-ne primele știri și un coș cu proviziuni. Ne venea mai mult să le sărutăm decât să le mâncăm. Scrisoarea bietului Gheorghiu era atingătoare și impresionantă: ne descria invazia în toată oroarea ei. Simplicitatea și sinceritatea lui erau vădite, toate amănuntele trăite. Nu am arătat-o mamei, căci ar fi suferit prea mult; ea credea că tot s-a petrecut cu bine, că toate sunt la locul lor. Avea vreme să afle
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Reuss la Buftea, unde a stat trei săptămâni, trăind în belșug cu ofițerii germani, de acolo în Austria, unde s-a găzduit în castelul lui Turnund Taxis, pe urmă în Elveția și... [la] Paris, unde a sosit ca victima ororilor germanilor. Din nefericire, Berthelot, Saint Aulaire, Robert de Flers 106 o precedaseră. Chiar regina jurase la Iași că nu o mai vede. Nu scrisei lui Czernin și lui Bussche, dar direct și oficial lui Mackensen, invocând toate motivele refuzului nostru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Câteodată mă îngrozeam de mine însămi și mă acuzam de barbarie, dar, aducându-mi aminte de vorbele unui ofițer francez către Ionel, îmi dădeam seama că nu eram o excepție: „Nu aș vrea să mor, zicea el, înainte de a comite orori, în capul regimentului meu de cavalerie, pe teritoriul german“. Era un om fin, dar avea înaintea ochilor viziunea regiunilor devastate din Franța, peste care părea că a trecut un cataclism geologic. Atunci ne miram, acum înțelegeam: că la trecerea unei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în inima ei cu noi și îi era urât să rămână singură în casă, până la parastasul de 9 zile. Mi-era și milă de ea s-o văd așa de izolată, certată cu familia fratelui său, de[spre] care spunea orori, înstrăinată de a noastră. Pe de altă parte, eram mai aproape de Ionel, nu numai de mormânt, dar de sufletul lui, care-mi părea că plutește în întreaga casă și că-l simt lângă mine. Dormeam în camera cea mare de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sosirea lui. A doua zi, trecând din nou prin Râmnic, am văzut cu groază în fața tribunalului cadavrele gardiștilor scoși din pușcărie și împușcați în dimineața aceea chiar; era un maldăr. Lumea îi privea cu milă, se închina și comenta cu oroare. Aflând chiar că în fiecare județ același măcel se făcu și că, fără nici un fel de judecată, se împușcau oamenii care își făceau pedepse în temniță, legal judecați deja, precum și membri din familiile lor, ridicați din case după alegerea jandarmilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui, de talentul lui oratoric. Noi toți i-am uitat defectele și nu i-am mai regretat decât calitățile. Sfârșitul vieții i-ar fi fost trist, persecutat cum ar fi fost și scos din activitatea care îl îmbărbăta. Cu toată oroarea ce inspira, s-a dus într-o apoteoză. Am văzut pe d-na Iorga care, foarte demnă în marea ei durere, se gândea și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ambianță oarecum magică. Moașa se pricepea la vrăji și era suspectată de a fi vrăjitoare, dar, datorită spiritului ortodox mult mai îngăduitor și mult mai puțin sever decât era în părțile occidentale europene în spațiul nostru nu s-au semnalat ororile inchizitoriale. Avem o informație unică, și aceea insuficient de sigură, despre o "vrăjitoare" arsă pe rug, la Cluj, târziu totuși, în 1891, într-un loc unde în anii noștri se află pasarela care trece la gara Cluj peste linia ferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a participat la numeroase congrese internaționale, a inițiat acțiunea antipelagroasă, foarte necesară în acea perioadă. Această operă, importantă prin prioritățile ei și prin imediata ei aplicabilitate practică, a fost prea puțin cunoscută dincolo de lumea limitată a specialiștilor. Jules Nițulescu avea oroare de publicitate, se simțea la locul lui printre studenți și tineri pe care în prefera în anturajul său, cu care era deschis, cărora le făcea mărturisiri și le comunica ideile, îndoielile, meditațiile sale. Cine nu-l cunoștea destul, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sale au avut un mare ecou în știința timpului: modificarea tiroidei la alienați, citologia lichidului cefalorahidian în tifosul exantematic și, cu deosebire, modificările medulare în poliomielită au fost lucrări care l-au consacrat. Ca și alți cantacuziniști, cultiva calitatea, având oroare de inflația de lucrări care creează valută științifică falsă. De aceea, cu relativ puținele lui publicații, s-a impus ca o autoritate universală în limfogranulomatoză, poliomielită, rabia experimentală, aparatul reticular Golgi. Toate acestea constituie contribuții la elucidarea a ceea ce denumim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
azi tot atât de greu de acceptat pe cat a fost la momentul publicării Principelui. La o lectură a Principelui, este greu să nu împărtășești emoțiile indignării generațiilor anterioare de cititori. Cititorul de azi, la fel ca cel de dinainte, reacționează cu aceeași oroare la descrierea lui Machiavelli (în capitolul 8) a faptei tânărului Liverotto din Fermo (Oliverotto Euffreducci), care și-a înșelat și ucis blândul unchi pentru a pune stăpânire pe cetatea Fermo. În mod similar, cititorii din trecut și cei din prezent
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
construcțiilor religioase. Exemplele cele mai evidente sunt În Orientul apropiat și, de ce nu, la Sarmizegetusa noastră. Dar, pentru natură, ele sunt corpuri străine și deci poluante, iar ea Încearcă a le absorbi și neutraliza. Aș putea spune că natura are oroare de vid, colonizând orice bucățică de spațiu. Chiar și pe ghețurile Antarcticii se dezvoltă alge. Pentru a ilustra acțiunea naturii, dau două exemple. Primul e al templului de la Borobudur din Java. Construit În secolul VIII, dar abandonat și uitat după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dăunătoare, ci și pentru a-l îndruma în efortul său de integrare în viața socială. Reprezentanții "educației libere" au o înțelegere falsă și asupra scopului educației. Acesta nu le apare ca avînd un caracter social-obiectiv; adepți ai individualismului, ei au oroare de ideea de integrare în societate, de orice scop care se raportează la societate. În realitate, copilul are nevoie de o îndrumare spre ceea ce se consideră ca fiind valori autentice ale societății în care trăiește. Evident, "socializarea" nu înseamnă o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
8, exportase legitim materiale pentru prelucrarea în scopuri militare în timpul războiului Iran-Irak (Leigh 1993). Această practică a continuat cu sprijinul secret al guvernului, după un embargo asupra vânzărilor de arme pentru oricare dintre părțile combatante, fapt care a dus, spre oroarea Departamentului de Comerț și Industrie (DCI), la perspectivele unei razii vamale. A rezultat un conflict între DCI și Biroul Afacerilor Externe care, cunoscând situația, și-a manifestat împotrivirea de a mai semna licențe de export. Ca secretar de stat pentru
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în 1992, acasă în patul lui, a trăit în București bine merci, ca un om obișnuit și nimeni nu a încercat să-i facă vreun rău. Aceasta datorită orientării profund creșinești a acestor deținuți-martiri care au reușit să supraviețuiască tuturor ororilor și schingiuirilor, datorită credinței lor în Dumnezeu. Ei au spus că „noi oamenii nu suntem îndreptățiți să-i judecăm și să-i pedepsim pe cei care ne-au torturat, doar Dumnezeu poate face asta!” Pe de altă parte, statul român
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
locuitorilor din Peninsula Balcanică aflați încă sub dominație otomană directă, nu putea fi atins. Atracția oferită de ideea națională era mult prea puternică. Pe lîngă aceasta, liderii din Grecia și din principatele autonome se folosiseră de foarte multe ori de orori reale sau inventate comise de turci pentru a-și întări poziția. Conceptul de "jug otoman" a devenit parte integrantă a mitologiei și a propagandei naționale oficiale. Permanentul accent pus pe această temă avea drept scop influențarea populației aflate sub administrație
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
guvernelor străine, așteptîndu-se ca acesta să le fie acordat gratis și fără implicații politice. Atunci cînd o putere europeană încerca să obțină rambursarea cheltuielilor bănești sau o recompensă pentru pierderile ei de vieți omenești, guvernele balcanice reacționau de obicei cu oroare și indignare. Firește, Rusia a fost statul cel mai afectat de aceste împrejurări. Repetatele ei războaie cu Imperiul Otoman fuseseră principalul instrument de asigurare a drepturilor de autonomie din Balcani. Aceste eforturi costau enorm, sume care, ținînd cont de cîștigurile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lor pro pagandistic, golurile celei mai sterpe epoci, Îmi vine să cred, din cultura românească, cea de după războiul de reîntregire. Abstinența de la orice băutură a lui Emanoil Bucuța Își avea basmul ei, ea explicându-se, mai Întâi, printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al comunismului pentru care este deja târziu, dar, într-un fel, niciodată nu ar fi prea târziu ar semăna cu un puzzle care, piesă cu piesă, detaliu cu detaliu, ar contura imaginea de ansamblu a suferinței, a rezistenței și a ororii. "Sunt lucruri pentru care omul nu este făcut" spunea Tudor Greceanu în dialogul înregistrat nu cu mult timp înainte de sfârșitul său. Când am descoperit figura acestui om excepțional, prima dată în memoriile lui Ion Pantazi, Am trecut prin iad, apoi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
porți și tu o dată, de două ori - a zis soția - și gata. Jignești omul. Oricum, Gomoiu e profesor, a terminat o facultate, ți-a dat-o ca să-ți facă o plăcere.“ Afară era un frig de înlemneai. Șapca era o oroare, însă urechile lui Vasile B. se simțeau bine. Vasile B. se simțea prost, dar o mică parte din el se simțea bine. Colegii și-o probau, cu șapca pe cap nu mai știai care e unul și altul, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23 August și premiul în cărți de la sfârșitul anului - un tip de depersonalizare cazonă, m-am ales cu o oroare de damfuri biologice niciodată temperată. Mama mirosea frumos, prietenele mamei, care mă strângeau uneori în brațe, miroseau divin, mai ales doamna Stănescu, despre care se vorbea că trăia cu farmacistul din colț, până și unguroaica de la infirmerie, în ciuda damfului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
văd ce reacții stârnesc. S-a întâmplat să fiu privit și ca unul care se poartă necuviincios. Care face în stradă o treabă pe care oamenii bine educați o fac pe ascuns, având grijă să nu stârnească stânjeneală ori chiar oroare în jur. Când am fost la Veneția, orașul era plin de inși care cântau. Nu cerșeau cu vioara, ci cântau singuri ori în triouri și cvartete concerte de Vivaldi, Albinoni și Mozart, iar trecătorii făceau roată și-i ascultau respectuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
părea un copil. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de oroare... În sfârșit, reușesc să fug și să mă pierd în imensitatea bisericii. Pentru a fi sigur că nu voi putea fi găsit, mă strecor sub masa pe care ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]