3,713 matches
-
personajelor fără să se rupă firul narațiunii, există și alte posibilități în afara folosirii DIL. Să analizăm următoarele două fragmente de Zola: Mes-Bottes... se apucă să-l facă ticălos pe nea Colombe (Gervaise). În timp ce vorbeau, peste umerii lui Blanche el îl pândea pe bancher, ca să vadă dacă ăsta se ținea după Nana (Nana). Cele două expresii pe care le-am subliniat sunt incluse de narator în "povestirea" fără ambreiori, cu toate că aparțin, fără îndoială, vocabularului clasei de mijloc din care personajele fac parte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
noi. Nu mai putea mânca. O urmăream tot timpul. Chiar dacă se enerva și țipa la mine și mi se făcea frică că iar mă bate, nu plecam. Seara stătea liniștită în camera ei să adormim noi. Adormea Timeea. Eu o pândeam. După ce credea că dormim amândouă, închidea ușile și se retrăgea în bucătărie. Plângea. Spunea că nu mai poate de durere. Intram peste ea. Ne priveam în ochi. Îmi zicea: „ Nu cred că mai pot duce atâta durere. Nu mai pot
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cădeau dinții bucăți. Zile întregi eu și fata stăteam închise în dormitor fără să facem nici cel mai mic zgomot. Ne era atât de milă de ea. Timeea zicea să facem liniște, poate așa nu va mai avea dureri. O pândeam amândouă. Câteodată țipa la mine. Îmi venea și mie să țip. Fata mă mângâia și mă ruga să o iert că e bolnavă și din cauza durerilor se descarcă pe mine. Noaptea devenisem umbra ei. Mă trimitea să mă odihnesc. Nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
zile până se liniștește, apoi o iau acasă, nu o duc la oncologie. A stat internată până pe 20 august. Altă săptămână groaznică. Drumuri la spitale, întrebări, lacrimi, amărăciune. Fata mi se îmbolnăvise, mama mă ura când mă vedea. Uneori o pândeam și îi lăsam pe asistente ce trebuia să-i las ca să nu mă vadă. Am dus-o pe Timeea o dată și mi s-a rupt sufletul cum se uita la fată. Când ne-am întâlnit privirile am avut impresia că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
sui-generis de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Prezentul e un receptacol de trecut și de viitor, care coboară din sfera abstracțiilor și dobândesc evidență materială: „De-o parte-un leu, de alta un tigru sângerat, / Ce se pândesc cu ochiul aprins și tulburat“, ca în poezia Primele obuzuri a lui V. Alecsandri, pe care, în copilărie, o recitam entuziast. Același Alecsandri, descriind Iașii în 1844 („nu este oraș în lume alcătuit de mai multe contrasturi“) și vorbind despre
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Egipt am chemat pe fiul meu. Dar cu cât îi chemam, cu atât fugeau dinaintea mea" (11: 1-2). Mânia provocată de nerecunoștința continuă izbucnește. Pedeapsa va fi teribilă: "De aceea voi fi pentru ei ca un leu și-i voi pândi, pe cale, ca o panteră și mă voi azvârli asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și le voi sfâșia învelișul cel tare al inimii lor; leii să-i mănânce și animalele sălbatice să-i sfârtece" (13: 7-9). Cultul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din viața mulțimii, crede că aceasta ar putea să fie soluția care să-i asigure perenitatea. Inovațiile din literatura modernă nu i se par decât reiterări ale unor procedee vechi, repetare inversă a istoriei, de aceea ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
latențele și lava de pamfletar, pentru prestigiul dat de el poemului în proză, pentru disjuncțiile sale categorice dintre progresul tehnic și literatură, pentru intuirea și neconfundarea cu altceva a specificului artei (...), pentru alarma atât de convingătoare asupra nefastelor consecințe ce pândesc excesele de formă, (...) socot că pe Baudelaire nu-l poate urî decât cine nu iubește intelectul, inteligența și frumusețea (...)", "Planetă la Paradisele artificiale" (1967), în Duelul cu crinii, Editura Cartea Românească, București, 1972, p. 439. 188 "Futurismul a trădat viața
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
compensăm ceea ce soarta sau societatea nu i-au dat. Deși am scris despre „funcționar”, nu mi-l pot imagina pe Bacovia cu cotiere. De asemenea, deși era pregătit să devină avocat, nu mi-l pot imagina prin sala pașilor pierduți, pîndind clienți. Bacovia folosește despre Eminescu vorbe măritoare. Recurge (fapt ce, cînd admirăm ceva sau pe cineva, ni se întîmplă tuturor), la formule de împrumut: „Ecce homo”, prin care îi evocă suferința și „Era odată un prinț vestit...”, prin care îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl regăsim din nou în The Burning of Louvain (Incendierea orășelului Louvain, n. trad.) când, după dorința de a-i vedea pe ostatici "lângă copiii și soțiile lor", cade pradă disperării din cauza unei subiectivități incapabile să anticipeze nenorocirea care îi pândește: Credeai că e doar un coșmar, crud și barbar. Și apoi îți aminteai că Împăratul german ne-a spus ce este: Războiul lui Sfânt" (With the Allies, 95). Un război sfânt ar trebui să fie, prin definiție, izbăvitor, nu coșmarul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stepei și a mărturiilor europene moderne care păstrează nostalgia timpurilor primare, barbarii asiatici sunt violenți și hoți, își fură caii și femeile, se omoară pentru cauze minore, privite din perspectiva timpului. Sunt într-o continuă căutare a hranei: foamea îi pândește la fiecare pas iar sărăcia lucie și mizeria îi însoțește pretutindeni. Sângeroși în mod gratuit, drumul lor e presărat cu jafuri, distrugeri, omoruri și violuri. În psihologia acestor barbari asiatici sălășluiesc două însușiri diametral opuse: una de stă pân, atunci când
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și pridvor, Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De când luptară-n codru și poteri și haiduc. În drumul lor spre zare Îmbătrâniră plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Caliopi. Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară. Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină Zări subțire-o fată În largă crinolină. Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
legată de timpul aflat În eternă trecere. Aspirând prin iubire la eternitate, tânăra pereche va rămâne neschimbată doar „În ștersele portrete” din galeria cu tablouri de familie de „pe perete”. Ceea ce, paradoxal, se păstrează vii sunt gesturile fulgurante: „Nerăbdător, bunicul pândise de la scară / Berlina eleganată prin lanuri de secară..." „...și din berlină / Sări subțire-o fata În larga crinolină”... „Privind cu ea sub lună... / Bunicul meu desigur i-a recitat...” „Ea-1 asculta tăcută...” Aceleași gesturi, sunt repetate de o nouă pereche
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de când era flăcău, măritată Între timp cu George Bulbuc, cel care dorea să se căsătorească cu Ana. Ajuns În curtea lui George Bulbuc, Într-o noapte, Încredințat fiind de Florica de faptul că acesta era plecat la pădure, Ion este pândit de George și omorât cu sapa. Averea lui Ion a trecut astfel În posesia bisericii, spre marea supărare și revoltă a lui Vasile Baciu. Se spune că „Ion” de Rebreanu este „romanul satului transilvănean” pentru că universul acestuia se raportează la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
drumul să se Învârtească singure, țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele, Își pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite...” În continuare naratorul Înregistrează grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-și admiră odraslele și al copiilor, care pândesc poalele fetelor. Scena este semnificativă și pentru realitatea adânc diferențiată a satului. Astfel, Într-un grup stă primarul Ștefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată, și câțiva bătrâni fruntași. Pe alături, ca un câine la ușa bucătăriei, trage cu urechea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Stănică Rațiu e și el cu ochii În patru. Moș Costache Își revine, pentru puțină vreme, datorită unei Îngrijiri mai atente, la intervenția lui Felix, dar urmează un alt atac și rămâne paralizat. Aglae se reîntoarce și reia supravegherea, dar, pândind un moment când bătrânul rămăsese singur, Stănică Rațiu Îi ia banii ascunși sub salteaua patului de suferință și se face nevăzut. Pierderea banilor i-a provocat bătrânului un puternic șoc și așa și-a dat duhul. Moartea lui moș Costache
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare”, provocându-i un „infinit sentiment de tristețe”. Eroul este Întâmpinat de o fată care Îl aștepta „parcă ascunsă de mult pândindu-l”, iar baba, ca miticul Cerber, trăiește În afara timpului. Toate acestea nu sunt semne ale unei schimbări existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează trecerea Într-un alt plan nici când pătrunde În bordei. Nici când este pus În fața probelor de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lumii, un spațiu visceral, unde totul nu este altceva, decât o „veșnică mistuire”, o luptă necontenită unde „peștele mare Înghite peștele mic”. Iona, aflat În interiorul peștelui uriaș, comentează În spiritul poeziei lui Marin Sorescu. Apa devine un simbol al existenței, pândită de un șir nesfâșit de capcane: „Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, Înotăm printre ele atât de repede, Încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să Înghițim una, bineînțeles, pe cea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
eu am observat că pe sub peretele cabinei se poate trece dincolo, unde se îmbrăcau femeile, un om în toată firea n-ar fi putut trece pe-acolo, dar eu am reușit și m-am ascuns după o perdea, la dușuri, pândind astfel vreo cincizeci de femei, iar când m-am strecurat înapoi era să fiu prins, dar pentru că eram plin de săpun, le-am alunecat printre mâini, și atunci Feri m-a întrebat dac-am văzut și blonde sau roșcovane, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
teama de soțul ei i-ar înțelege-o, dar nu și modul în care îl va folosi, ca pe un biet cobai, în laboratorul ei literar. Ea se uită la el, parcă brusc trezită, dar, după obiceiul ei, tace. Probabil pândește halca aburind de sânge din emoția lui, din trupul lui imperfect, ca să își hrănească cu ea cartea următoare. Barem serviciile secrete din toată lumea, inclusiv băieții pe care îi știe el, își țin ascunse turnătoriile, dar scriitorii ăștia detracați mai obțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
și în dicționarul din 1888, în care era și Eminescu? Toate realizările dumitale și în special manualele școlare, care apăreau ediție după ediție, au stârnit invidie și atacuri calomnioase din partea celor ce nu făceau nimic pentru îmbunătățirea învățământului, ci doar pândeau pe la colțuri, gata să atace orice nouă apariție. Între toți aceștia, fruntea o deținea calomniatorul I.Pop Florantin. La o vreme, sătul de atacurile nedrepte ale acestui domn, i-ai răspuns în ziarul „Fulgerul” din Iași: „Iași 1888, iunie 24
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
capra iese și se duce în treaba ei. Iar iezii închid ușa după dânsa și trag zăvorul. Dar vorba veche: Păreții au urechi și fereștile ochi". Un dușman de lup ș-apoi știți care? chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea capra cu dânșii." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (b) "Am ieșit puțin la soare, / Zise melcul surâzând... / În căsuța-mi de sidef / Nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și-i zise: Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori și am văzut
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aduci sălăți din Grădina Ursului, dar i-or da ele odată pe nas... Rămâi aici în astă-noapte, ca să văd ce-i de făcut." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Atunci fiul împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea și ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineață, se întoarse trist la tată-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopții, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ținea pe picioare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
La dânsul nu se prea gândise. Și, doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie! Ha! Nu era? Orișicum, să mai aștepte puțin, să vază, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva?" (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă) (h) " Hai și-mi cară din povară / Și sunt gata să-ți plătesc. / Cum n-aș merge! Dar pe lege / Jur că nu pot să muncesc!..." (Elena Farago, Bondarul leneș) (i) "Mulți
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]