3,499 matches
-
ca printr-o hipnoză, cânta ore în șir la vioară fără să obosească, în timpul liceului a fost angajată în orchestra teatrului, dar uneori cânta și ca solistă, când violonistul se îmbolnăvea, după două ieșiri la rampă, fără repetiție, doar cu partitura în față și cu sala în dreapta ei, s-a trezit cu o bursă la Berna, acolo a auzit cu și mai multă putere muzica din creierul ei, dar profesoara de vioară i-a spus înainte să plece: "să nu lași
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
constructorilor de a da mai multă strălucire sonorității instrumentelor muzicale și în special celor de alamă. Un scop asemănător îl urmăresc chiar astăzi unii dirijori de cor „a cappella", când dau cântăreților un ton mai înalt decât cel scris în partitură. Variația frecvenței a putut fi constatată examinând diapazoanele din muzee și acordarea orgilor, adică măsurând lungimea de vibra-ție a coloanelor de aer din tuburile unor orgi construite în cursul secolelor și păstrate fără modificări. Acest mod de determinare a frecvenței
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cântec începe viață Și dăinuie peste munți și vai, Rătăcind mai rar pe câmpii, Unde notele se mențin în aceeași tonalitate, Păstrând linia melodica a unei ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
unei ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
stăpânește. Magistratul e garanția stabilității, târgoveții știu. Îl urăsc pentru că le-a impus disciplină și austeritate. E problema lor, eu am un război special. Voi scrie cu evenimente, sunt un autor complet. Unic; nimeni, până acum, nu a încredințat personajelor partituri reale; nu le-a pus, cu adevărat, să acționeze, să câștige, să piardă sau să moară, înainte de a le prinde în paginile cărții. Deja am povestit în dreapta și în stânga, la cafenea, în Piață, în parc, peste tot, Sublima istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar fi posibil să se ajungă Încă la un nivel moral și mai scăzut Din nefericire, când Înaintezi orbește pe tărâmurile mocirloase ale realpolitik-ului, când pragmatismul pune mâna pe baghetă și dirijează concertul fără să țină seama de ce scrie În partitură, mai mult ca sigur logica imperativă a degradării va demonstra că, În cele urmă, mai erau câteva trepte de coborât. Prin intermediul ministerului competent, cel al apărării, numit de război În vremuri mai sincere, s-au dat instrucțiuni ca forțele armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu era mai mult decât un solist de orchestră atunci când se nimerea s-o ceară programul, dar aici, În fața acestei femei, cu câinele său culcat la picioare, la această oră din noapte, Înconjurat de cărți, de caiete de muzică, de partituri, era Însuși johann sebastian bach compunând În cöthen ceea ce mai târziu avea să fie numit opus o mie doisprezece, lucrări aproape tot atâtea câte au fost cele ale creației. Pasajul dificil a fost depășit fără ca el să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Cu permisiunea dumneavoastră. Sigur că da. Mă duc să o chem, zise el și ieși. În mod evident, era o familie care iubea muzica. Lângă un pian Bechstein negru și lucios erau câteva cutii de instrumente și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva muzical - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la Paris, emigrând apoi în Statele Unite A scris muzică orchestrală și de cameră și a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea, există ceva mort, mă gândesc, în timp ce părul tău îmi intră în gură, și te strâng cu putere, pentru că în noaptea asta îmi este frică. Atingem plăcerea cu ochii închiși, singur fiecare ca un copil pedepsit. Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată, dar care se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de interpreții romanului, este, în fapt, o replică a lui Unamuno la un celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Samantha ! Aud deodată glasul lui Guy cu ecou deasupra mea. Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează pasul pe scări, așa că bag și eu viteză. Mi-am interpretat partitura - despre ce ar mai fi de vorbit ? Pantofii îmi zdrăngăne în timp ce cobor iute treptele, apucându-mă de balustradă ca să-mi mențin echilibrul. Dar chiar și așa, Guy câștigă teren. — Samantha, e o mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine știe, poate Henderson. Da, Sir Henderson, Sir Neville Henderson, nu-i așa. „Crezi că aș fi prea subiectiv pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale excepționale, emoționează, reîncarcă biografiile cehoviene cu posibile Întîmplări și reconsiderări, oferă partituri minunate unor actori, dar, vai!, repet, nu cred că au și un succes de public; ca dovadă, după cunoașterea noastră, Nina...nu a fost reprezentată În România, deși piesa e publicată Încă din 2008...(tot așa cum Mașinăria...a fost jucată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele Inundația, Împăiați-vă iubiții, Pălăria de pe noptieră, Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui spectacol - coupé cu textele autorului uitat. Amicul Candid Stoica a scris o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și, spectacolul nostru Încearcă să alterneze tonul dramatic, cu cel ironic. Autorul textului - argentinianul Salvador Amore - este jucat pentru prima oară În România, țară pe care o iubește Încă de pe vremea studenției (a absolvit Institutul de Artă Teatrală din București). Partitura este interpretată de actori din generații diferite, uniți de pasiunea pentru acest text dificil, dar provocator, În careși pun În valoare calitățile actoricești și coregrafice. E. Barba spunea un lucru exact: tradiția nu-i cea pe care o primești, ci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prin cotloanele neuronilor. N-aș vrea să îl pierd, vreau să-i caut un fir de susținere, să păstrez în armonie, balanța dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a venit o toamnă luminoasă, mi-a luat mâna și mia desenat în palmă linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ei; i-au jefuit trupul în limba lor, au inițiat-o în tainele virtuozității dăruirii, a înnobilării lipsei de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
modă de a muri, un stil neimitabil, o moarte unicat, așa cum în teatru nimeni nu e de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează altă piesă, într-o orchestră un violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola ta, cânt, cânt pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
expune cu o conciziune controlată chiar dacă ar părea crud simțămintele altora, care-l lăsau rece. Știa că trebuie să le înscrie în circuitul firesc al vieții și atât. Puțin îi păsa ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a lungul zilei, fără să știe că din fecalele lor răsărea pe lângă garduri un strat de iarbă cu însușiri miraculoase, care emana, în afară de idei politice, captate de radarele Primăriei, și note muzicale masacrate în solfegiile guriștilor din cartierul Hipodrom prin partituri numite manele care, să fim sinceri, erau adormite în codul genetic al brăilenilor de pe vremea turcilor, pentru că miroseau prea puternic a tânguire de cadâne torturate sexual. Așadar, Mioara se oprise din numărat, deja stelele Universului erau catalogate toate în subsisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]