3,368 matches
-
limbii turce (1994-1995), iar în 1995 a fost admis la Facultatea de Teologie Islamică "19 Mayis" din orașul Samsun (Turcia) pe care a absolvit-o în anul 2000. În perioada 2001-2003, a urmat studii aprofundate de Master în specializare Misiune Pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității "Valahia" din Târgoviște, obținând titlul de Master cu teza de disertație: ""Ethosul Juridic Islamic și Creștin din Dobrogea"". Din anul 2004 este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității
Murat Iusuf () [Corola-website/Science/306390_a_307719]
-
dialog. Chiar invitația adresată Papei ar putea fi, în opinia PS Botean, "doar o unealtă a disimulării, reminiscență a epocii Ceaușescu, avansată pentru impresionarea Occidentului". Episcopul John Michael Botean a devenit cunoscut în întreaga Americă în martie 2003 prin Scrisoarea Pastorală pentru Postul Mare adresată enoriașilor eparhiei sale, în care le explică acestora de ce războiul împotriva Irakului nu este compatibil cu "teoria catolică despre un război drept", și, prin urmare, participarea directă la această acțiune militară este un păcat grav. Acest
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Sfintei Paraschiva. Tripticul închis poartă pe fețele exterioare ale celor două aripi ce acoperă panoul central portretele celor mai cunoscuți sfinți, atât de prezenți în mentalitatea populară românească, ale căror sărbători marchează, de altfel, esențial calendarul vieții țărănești, agricole și pastorale: Sfântul Gheorghe (23 aprilie) și Sfântul Dumitru (26 octombrie). De intervenție are nevoie acoperișul, șindrila prezintă cârpeli, iar turnul nu este stabil și se miscă puternic de fiecare dată când sunt trase clopotele. De o intervenție este nevoie și la
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
Lavrei Troița Serghieva, fiind hirotesit ca arhimandrit la 25 decembrie 1986, de sărbătoarea Nașterii Domnului. În anul 1988, arhimandritul Onufrie a absolvit cursurile Academiei Teologice din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral al Sfântului Iov, egumenul Mănăstirii Lavra Pochaev"". Odată cu absolvirea Academiei Teologice din Moscova, este transferat la 20 iulie 1988 ca locțiitor al starețului Mănăstirii Lavra Poceaev (din Ucraina de Vest), slujind acolo până în noiembrie 1990. Prin hotărârea Sf. Sinod al
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
cooperării frățești și continuării dialogului atât pe plan local, între cele două mitropolii existente în Republica Moldova, cât și între cele două patriarhii ortodoxe surori care trebuie să ajute ortodoxia din acest stat independent să-și dezvolte activitatea sa misionară și pastorală într-o vreme a secularizării și a proliferării sectelor. De-a lungul timpului, mitropolitul Onufrie Berezovski a fost distins cu următoarele ordine:
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
zidar la Fabrica “Novator” din Kirovohrad (1975-1980). În paralel, în anul 1976, a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Leningrad. A fost hirotonit ca diacon necăsătorit la 2 martie 1980 și ca preot la 7 aprilie 1981. Și-a desfășurat activitatea pastorală în Eparhia Asiei Mijlocii până în anul 1987. Este tuns în monahism la data de 29 decembrie 1989, cu numele de Pantelimon și slujește ca preot-paroh în Eparhia de Sumi. Apoi, între anii 1990-1991, lucrează pe postul de secretar al Administrației
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
de alimente și mirodenii (precum alte bucătării latine - franceză sau italiană). Este mai degrabă sobră și extrem de ecologică, la fel ca și agricultura, zootehnia și pomicultura, din rodul cărora se obțin principalele derivate alimentare. Nucleul tradiției culinare îl reprezintă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o instalează în munți, în timpul verii, pe perioada pășunatului turmelor de oi. În aceste microfabrici de produse lactate, principalul actor este baciul sau vătaful, singur responsabil de întregul procesu de preparare a laptelui. Proprietarii de oi
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
acompaniament orchestral. În acest caz, distingem o particularitate folcloristică: în Maramureș, virtuozitatea interpretărilor instrumentale a atins uneori performanțe fără precedent, prin contopirea notelor muzicale cu tonalitatea cuvintelor, într-o simbioză perfectă. Din gama instrumentelor muzicale se remarcă, alături de cele eminamente pastorale (trâmbița, cavalul și fluierul), vioara sau „cetera” cu patru coarde, acordate în cvintale uzuale. Aceasta este însoțită, de cele mai multe ori, de „zongoră”, o chitară obișnuită, cu două, trei sau patru coarde (acordate în re-la sau la-do-la-mi). De curând, acestora li
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu, cercetările sistematice ale lui Adrian Fochi în această zonă aveau să pună în evidență un lucru frapant: comunitatea de păstori
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
fiecărei generații, în mod succesiv. Stăruința lui Nicolae Iorga de a coborî obârșia Mioriței în secolul al XVIII-lea nu a entuziasmat. Utilizând "metoda istorică", de invocare a izvoarelor scrise, Nicolae Iorga a fost preocupat să demonstreze existența unor conflicte pastorale (evocate în unele documente ale vremii) și să sugereze că „Miorița ar fi fost creată în secolul din care provin aceste descrieri”. Nici Duiliu Zamfirescu și nici Nicolae Iorga nu au greșit pledând pentru o creație relativ modernă a versiunii
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații precreștine; iar prin riturile pastorale invocate aluziv, rădăcinile sale pot fi regăsite în preistorie.
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
de oi, urcă (primăvara) pe vârful unui munte, în scopul de a-și amenaja stâna de vară. De remarcat aspectul luxuriant al vegetației alpine („la iarba până-n jerunte”). Aceasta este o formulă menită să sesizeze (sau să sugereze) debutul anului pastoral, respectiv momentul imediat următor "Măsurișului" / "Ruptului Sterpelor", când are loc însâmbrirea proprietarilor de oi. Privită în ansamblu, pe toată desfășurarea epicului, versiunea-colind a Mioriței oferă o imagine panoramică a întregului an pastoral - de la urcarea oilor la munte (primăvara) și până în
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
menită să sesizeze (sau să sugereze) debutul anului pastoral, respectiv momentul imediat următor "Măsurișului" / "Ruptului Sterpelor", când are loc însâmbrirea proprietarilor de oi. Privită în ansamblu, pe toată desfășurarea epicului, versiunea-colind a Mioriței oferă o imagine panoramică a întregului an pastoral - de la urcarea oilor la munte (primăvara) și până în momentul coborârii «la țară», toamna, în septembrie, de Ziua Crucii. În versiunea-baladă (zonele de șes din Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), acest incipit este alterat, deoarece din noua perspectivă imaginea anului pastoral
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
pastoral - de la urcarea oilor la munte (primăvara) și până în momentul coborârii «la țară», toamna, în septembrie, de Ziua Crucii. În versiunea-baladă (zonele de șes din Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), acest incipit este alterat, deoarece din noua perspectivă imaginea anului pastoral este doar parțială, remarcându-se doar retragerea oilor de pe munte, spre câmpie, spre Dunăre, pentru iernat, pe vremea marilor procesiuni de transhumanță post-medievale. Astfel, sintagmele de genul „Pă plăiuțul dealului”, vor deveni „Pe-un picior de plai / Pe-o gură
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
pe-un picior de plai”, coborând „la vale”. Comentariul lui Vasile Alecsandri(1850) nu numai că a rămas memorabil, dar și-a pus amprenta, timp de mai bine de o jumătate de secol, asupra exegezelor mioritice construite pe tema transhumanței pastorale, deturnând discuțiile și interpretările într-o zonă neîntemeietoare. Analizând „coborârea oilor la vale”, Vasile Alecsandri notează: „Strofa aceasta ne arată un tablou viu ale emigrațiilor (pribegirile) turmelor, ce se coboară în fiecare an, din vârfurile Carpaților și trec prin Moldova
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
fatalistă a ciobanului din balada populară română Miorița reprezintă poziția poporului român față de viață. Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Există mai multe ipoteze asupra creatorului baladei "Miorița", și anume că ea este opera colectivă a poporului, o creație individuală, sau o creație succesivă. Creație colectivă succesivă, "Miorița" a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
atitudine „cu totul neînțeleasă, nenaturală”, în special dacă ne gândim că ciobanii „sunt foarte îndrăzneți și bătăioși” Pornind de la aceste premise, A. Densușianu reia teza lui Alecu Russo și afirmă că, într-adevăr, Miorița trebuie să fi fost o epopee pastorală autohtonă, ivită în mișcarea de transhumanță, însă ceea ce s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o nuanță
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
1970) și Constantin Noica (1976). Sociologul H.H. Stahl (1938) consideră drept sterile interpretările filosofice și literare, afirmând că, în definitiv, urcarea ciobanilor la munte se explică prin împrejurări istorice și economice, nu prin tânjirea după spațiul ondulat al plaiului, ocupația pastorală nefiind efectul unui dor metafizic Dramaturgului Victor Eftimiu (1942) nu propune nici sensuri noi, nici interpretări originale, ci epurarea acestei creații folclorice. „...faimoasa baladă a Mioriței, pe care unii o socotesc cea mai frumoasă poezie românească și pe care eu
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în stare să producă minuni atât de originale” (Vasile Alecsandri). Această baladă a dat naștere unor teorii filosofice în care poziția
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
chiar de Alecu Russo, descoperitorul baladei, care îi invocă pe Virgilius și Ovidiu. „Pe lângă acești doi creatori de poezie antică s-a adăugit "un al treilea poet", păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În aceiași termeni s-a exprimat, în anul 1879 și Mihai Eminescu, vorbind despre „păstorul rătăcit pe Carpați”, analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest păstor
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
un „suspin al brazilor și al izvoarelor de pe Carpați”. În 1883 (decembrie), Mihai Eminescu scrie poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) - un veritabil „testament” inspirat din varianta Alecsandri a Mioriței. Aron Densușianu (1837-1900), prin studiul "Epopeea noastră pastorală" (1895), susține, la fel ca și Alecu Russo, că Miorița ar fi "o epopee pastorală autohtonă". La cealaltă extremă se situează Duiliu Zamfirescu (1858-1922). În data de 16 mai 1909, în aula Academiei Române susține un celebru discurs, în care afirmă
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) - un veritabil „testament” inspirat din varianta Alecsandri a Mioriței. Aron Densușianu (1837-1900), prin studiul "Epopeea noastră pastorală" (1895), susține, la fel ca și Alecu Russo, că Miorița ar fi "o epopee pastorală autohtonă". La cealaltă extremă se situează Duiliu Zamfirescu (1858-1922). În data de 16 mai 1909, în aula Academiei Române susține un celebru discurs, în care afirmă că „Miorița lui Alecsandri, ca născocire populară, este o imposibilitate” (Discursul "Poporanismul în literatură", apud
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară în 1922-1923 sub semnătura lui Ovid Densușianu (1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care reinterpretează întreg scenariul mioritic dintr-o perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
cântecul bătrânesc publicat de Vasile Alecsandri. Proporțiile mitului au crescut în vremea din urmă până într-atât, încât s-au făcut comparări cu Divina Comedia și mulți îl socotesc ca moment inițial al oricărei culturi autohtone. Aici e simbolizată existența pastorală a poporului român și chiar unitatea lui în mijlocul real al țării reprezentat de lanțul carpatic”.(G. Călinescu, op. cit., p. 58.) La un an după apariția "Istoriei"... lui G. Călinescu, dramaturgul Victor Eftimiu (1889-1972) contestă valoarea Mioriței și propune să fie
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]