8,290 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE PENTRU LUCEAFĂR În boltă de ochi albaștri Te-aștept pe-a gândului scară, Să răsari pe culmi de aștri, În Luceafărul de seară! Chipul tău arzând de patimi, Cu iubire mă-nfioară, Când îți frângi razele-n lacrimi Ce curg din soartă amară. De-ai putea să mi-o îndulcești, Când spre Pământ privești grăbit, Te-aștept cu dor să poposești, Lângă Pădurea de Argint. Nu vreau să-mi
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
forma urmelor ninse ale unei onirice Siberii a îngerilor (Melodioasa inexistență). Viața a erodat, de multe ori chiar aneantizând, tot ceea ce dorea să evadeze din materie. Rămâne inalterabilă doar tensiunea întru alt soare , amintirea acelui timp "brillant" nesupus furiei lumii (Patimă) . Mircea Brăilița pare că intonează imnic pasaje dintr-un reamintit cod al poeziei, cu vorbe vechi (Mai mare lux) scoase din starea de ascundere și înfățișate limpede, câteodată în culori. Elevări florale, din perimetrul mutabil al diafanului, însoțesc ceremonialul "recunoașterii
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Acasa > Impact > Istorisire > GLASUL TĂCUT AL IUBIRII Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glasul tăcut al iubirii Motto: Tăcerea e ca mierea, poezia-i durerea, că-nghite lacrima și căntă patima! Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia, dar eu îmi rup deja cuvintele argintii din stele și ți le aștern pe poteca ce duce spre văntul de primăvară, să te-nvăluie-n mireasma florilor de mai; ramurile înflorite ale liliacului din colțul
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
spre văntul de primăvară, să te-nvăluie-n mireasma florilor de mai; ramurile înflorite ale liliacului din colțul casei să-ți încolăcească dorul, de e prea mare. Te voi aștepta pe cărări de lună, din versuri îți voi smulge și dor și patimă, le voi presăra pe-aleea-nstelată, acolo unde sunt iubiri ce niciodată nu mor. Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă și suflarea mea pe suflarea ta să picteze aura iubirii noastre, să te-nfrupți din dulceața tăcerii. Poezia mea e-a dragostei durere
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
tac, inima-ți tresaltă și suflarea mea pe suflarea ta să picteze aura iubirii noastre, să te-nfrupți din dulceața tăcerii. Poezia mea e-a dragostei durere, înghite lacrima atărnată pe ochi ca o liană mustind măreția răsăritului și căntă patima ce mistuie misterul întunericului. În palma amintirilor se scriu pe veci valuri alergănd să prindă o fărămă de mal, puterea apei sfarmă pietrele și jeturi de dureri se cambrează peste frumusețea tăcută a pămăntului și seceră bine inima mea. Autor
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
ar deranja ? Dacă devii geloasă înseamnă că mă iubești. - Răutate! Nu te mai vreau. Dute-n Dumnezeul tău. Fiind, ca mai întotdeauna, singuri în birou Lary o luă în brațe pe Mary, care o făcea pe bosumflată, și o sărută cu patimă, mai, mai să o întindă pe birou. Mary l-a răsplătit șăgalnic cu o palmă zdravănă. Asta-i dragostea între zei! - Mai trebuie să facem și treabă. Să-ți pregătesc un sandvici pentru drum? Oare cât faci până “acasă” ? - O
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM SCRIS ATÂT CÂT AM CREZUT CĂ-I BINE Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-am făcut o patimă, din rime, Nici n-am dorit un titlu de mărire, N-aș avut în suflet mulțumire, Decât acolo jos, printre mulțime. Acolo sunt cuvintele mai drepte, Pământul mai aproape de picior, Sunt lucruri înțelese mai ușor Și oameni, cu iubire, să
AM SCRIS ATÂT CÂT AM CREZUT CĂ-I BINE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370323_a_371652]
-
Predică Magistrală ! Pe Sila, îl duse Pavel, Episcop Hirotonit, La corinteni, unde MESIA, Minuni prin el, A Săvârșit ! Silvan, lui Petru și Pavel, fu Ucenic și ajutor Iar ei, în Tesalonik l-au pus Episcop-Slujitor ! Pentru c-a Vestit Credința, Patimi multe-a suferit Dar Sus în Ceruri MESIA, Cununa i-A Conferit ! Crescent, a fost trimis de Pavel, întâi în Galatia Pentru-a creștina păgânii și apoi, în Galia ! A fost și-n Țări îndepărtate ; s-a-ntors apoi în Răsărit Episcop
F.AP.SILA, SILVAN, CRESCENT, EPENET ȘI ANDRONIC.(DIN CEI 70 DE AP.). de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370340_a_371669]
-
m-am simțit pe deplin liber. Abia peste ani, când viața m-a tăvălit prin diverse încercări și mi-a oferit din nou libertatea de a visa, mi-a forțat destinul, întinzându-mi o capcană. Și am căzut în ea. Patima desenului s-a aprins din nou, cu mai multă forță. Iar de aici invitația unor prieteni de a scrie despre artă și avalanșa de alte provocări din spațiul public, pe care structura mea internă călită în matricea formatoare de ingineri
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
o formă a clipei eterne ascunsă în rezerva cuvintelor nerostite sentimental locul unde visele ard esența realului jertfa dimineților inclusă în ceremonia luminii undă neliniștită a vieții veșnic în suferința culorilor neândeajuns de bogate pentru intensitatea trăirilor ce zbat în patima lui vocație a suferinței din care răsar nestemate sentimentale cu care cei fericiți își vindecă uneori aparențele muritor ce ramâne în timp prin vibrațiile ecoului său de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: o formă a clipei / Anghel Zamfir Dan
O FORMĂ A CLIPEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370368_a_371697]
-
Devotament > DE CE VREI TU? Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tu știi destul de bine că ochii tăi sunt ape Ce curg la mine-n suflet și-mi izvorăsc fiori, Ca patima din trup din ei să se adape, De ce te uiți la mine, tu vrei să mă omori? * De ce te uiți, ce satisfacție ți-aduce Când vezi că-n ochi tăi sufletu-mi se îneacă, De ce te uiți cu ochii de
DE CE VREI TU? de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370395_a_371724]
-
MARIA” în Capela SIXTINĂ. În carte am reliefat confesiunea mea de credință ca truditor neostenit al condeiului în slujba minunatei muzici populare: ”Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge Vibrând nisipul călător din tine... Aș strangula cuvântul care doare Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge Eu ți-aș așterne inima cărări Și
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
toate domeniile, dar cu atât mai mult în slujirea sacerdotală. Sfântul insistă asupra tăriei sufletești de nezdruncinat, în stare să suporte insulta, persecuțiile, supărările, ironiile, plângerile nemotivate. Virtutea constă, de fapt, în capacitatea de a nu se mânia. Vârtejul acestei patimi - și totodată păcat de moarte - atrage după sine aroganța, orgoliile personale, acuzațiile fără temei, ura și răzbunările, insultele și provocările obraznice care aduc foarte multe tulburări sufletești celor în cauză cât și celor din jur. Prin aceasta se vede influența
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
de bătălie militare, cu armele ostășești. Sfaturile acestea, ca de altfel și tot restul lucrării, cu foarte mici excepții, se dovedesc a fi foarte ziditoare și preotului de azi, confruntat cu ereziile mai vechi și mai noi, cu păcatele și patimile mai vechi și mai noi, cu ateismul, cu secularizarea, cu sectele ce ne invadează și cu fenomenul neognostic sincretist new age. Acestea toate trebuie foarte bine cunoscute pentru a putea fi combătute cu mult succes. Drept armă folositoare și temelie
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
decât a monahului (cap. 30, p. 171). Este necesară păstrarea cumpenei între cele două tendințe extreme: sărăcia și bogăția, luxul și simplitatea. Sfântul Ioan Gură de Aur ne avertizează tot în termeni dialectici de a ne feri de cele două patimi opuse ce ne pot stăpâni în relația cu credincioșii: lingușirea servilă și neroada aroganță. El a cunoscut deopotrivă starea monahicească și pustnicia, de aceea este îndreptățit a face comparația sihastrului cu preotul de mir ce are a se îngriji și
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
căci fiertura de orz și culcușul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei și a oboselii ...” „ ... Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduși decât să conducă ...” „ ... Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi ...” „... Când cineva depășește măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite ... Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația transformă pe om și, prin această transformare, crează natura... „ „ ... Chiar când ești singur nu vorbi și nu face nimic rău, învață
DINCOLO DE PORŢILE ÎNTUNERICULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370485_a_371814]
-
el știe. Cert este că oricum ai atinge această minune a naturii, cu o simplă privire, o adiere de palmă, sau cu însăși îmbrățișarea ce îți închide brațele în jurul dorinței, forma aceasta, ea știe de unde venită , e toată încântare de patimi, dorință și năzuință, a tot ce i mai căutat și dorit într-o viață. Când a coborât pe pământ, grădinile au început să înflorească, pomii au prins rod și în prima dimineață soarele a venit să o privească și a
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
imediat în ispitele ei voluptoase. Mai întăi s-au privit, și au dat mâna conectându -se indecent și atunci senzorii lor s-au anihilat reciproc abandonându - se într-o îmbrățișare prelungă. Dezechilibrul mișcărilor i-au contopit într -o înlănțuire de patimi, atingeri și pătrunderi nevinovate din care într-un târziu s- a născut iubirea, semnul dragostei dintre un bărbat fermecat și o femeie aparte. Mult timp după aceea totul a fost lapte și miere , până când pe pământ și- a făcut apariția
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
ce ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul iubirii găsit pe un ram Ce n-aș da să văd iar cum te răsfeți Mângâiată de patimi Rătăcită în nămeți De petale aprinse de trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să dispari de pe acest pământ Până când iar ne vom regăsi alergând prin povești Rătăcind
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să dispari de pe acest pământ Până când iar ne vom regăsi alergând prin povești Rătăcind prin livezile unde mai ești Dorință și patimă în zori Fruct necules în zile de sărbători Ce lungă e depărtarea impusă între noi Câte anotimpuri mai pierdem Așteptând să mai trecă din ploi Vedem cum ne pleacă din patimi și din puteri Cum ne lasă dorința ce-o
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
povești Rătăcind prin livezile unde mai ești Dorință și patimă în zori Fruct necules în zile de sărbători Ce lungă e depărtarea impusă între noi Câte anotimpuri mai pierdem Așteptând să mai trecă din ploi Vedem cum ne pleacă din patimi și din puteri Cum ne lasă dorința ce-o aveam până ieri Citim și mai scriem din când în când O poveste cu ce a fost Și azi nu mai este Cu ce ar fi fost dacă n-am fi
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DRAGOSTE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dragoste, pup ochi închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
șerpi, chipuri hidoase, păsări răpitoare, animale sălbatice, demoni cu chip de om, etc. Necuratul știe să exploateze la maxim slăbiciunile omenești, deșertăciunile după care aleargă, glorie, putere și aur. Toate fiind pentru om ca un blestem. Cei atinși de aceste patimi înșelătore își vor vinde sufletul, mai de vreme sau mai târziu, lui Satan, cel care le garantează împlinirea lor. Înfruntarea dintre bine și rău atinge apogeul în capitolul al II-lea - sub semnul ,,Blestemului’’. Aici căpitanul Preda înfruntă pe Scaraoschi
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
unor eprubete sterile, autoarea lor nu este contaminată de frământările generaționiste ci urmărește cu fidelitate graiul simțirii aparent fără preocupări estetice. Rostirea poetică este directă; nu se lasă strivită în contorsiuni stilistice, nu apelează la durități de limbaj, nu ascunde patimi revanșarde și ambiții elitiste: «... las departe tristeți adunate / Mă umplu fiori de o dulce dorință / De viață, ce simplu trăită-mi dă Pace / Cu liniște-mi dăruie-ntreaga ființă». Este un crez al vieții care îmbracă un crez poetic.” Daniel
RÂNDURI: SCRIITORUL DANIEL DRĂGAN DESPRE... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369439_a_370768]