3,339 matches
-
negative ale familiei poate duce la tensiuni și la crime. Morala, etica în astfel de crime este una severă și necruțătoare. Morala, etica, care este un concept al sociologiei care își are locul în norma societății. Puritatea femeii în societățile patriarhale se consideră a fi onoarea, orgoliul bărbatului. Astfel că purității, care îi este atribuită femeii, i se acordă foarte multă importanță. Câteva motive pentru care femeile sunt sacrificate pe principiul moralității: Toate acestea sunt elemente contrare moralei, eticii. De notat
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
a acestui fenomen dar acesta s-a izbit de așa-zisa morală care trebuia apărată cu orice preț, devenind o credință fără fundament pentru majoritatea celor care nu înțelegeau pe deplin acest fenomen. Se pune și astăzi accent pe structura patriarhală din interiorul unei familii care are o structură bine definită: bărbații sunt capii familiei, iar femeile, păstrătoare ale onoarei pe care soții lor sau rudele de parte bărbătească au datoria să o protejeze. Această responsabilitate îngrădește comportamentul femeilor în public
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
două concepte, aparent diferite, dar care se intersectează într-un anumit punct; este vorba despre „crima de onoare” și un alt tip de crimă pe care ei o numesc „crimă tradițională”. Crimele înfăptuite în numele tradiției reprezintă o întruchipare a relațiilor patriarhale din viața indivizilor. Deși majoritatea studiilor folosesc termenul „crime de onoare”, se crede că termenul „crime tradiționale” se referă mai explicit la relația dintre aceste crime și cadrul socio-cultural în care ele iau loc. Făptașii crimelor tradiționale se bazează în
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
au determinat să comită crime. "Trebuie să scoatem la lumină aceste crime și să învățăm femeile care sunt drepturile lor", spunea Ayten. "Legile au fost schimbate, dar cultura nu se va schimba peste noapte." Crimele de onoare reflectă tradițiile tribale patriarhale. Tradiția patriarhatului îl derogă pe bărbat ca fiind singurul protector al femeii, astfel că el trebuie să aibă control deplin asupra ei. Dacă aceasta protecție este încălcată, el își pierde onoarea pentru că ori a dat greș în a o proteja
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
al său ce i-a urmat calea, Mu'awiya al II-lea<br> II - Marwanizii, nume preluat de la "Marwan" ce îi desemnează pe descenenții acestuia, sunt reprezentați de toți caifii ce au urmat în dinastia umayyadă. Odată cu Mu'awiya califatul patriarhal a luat sfârșit și s-a instalat o nouă formă de guvernare, monarhia ereditară, ce va schimba cu totul statusul monarhului. Califul devine conștient de puterea sa de conducător a imperiului și este hotărât să facă cunoscute aptitudinile și importanța
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
amenințării de a fi tăiată pentru a acoperi datoriile unei familii de boieri nevrednici, care irosiseră agoniseala mai multor generații. Autorul pune în opoziție tradiționalismul și cumpătarea lumii satului românesc cu lăcomia civilizației capitaliste orientată numai către profit. Tulburarea liniștii patriarhale de către mașinile „nemțești” produce o răzvrătire nu numai a oamenilor locului, ci și a naturii. Moșia Necșeni și pădurea Borzei din zona Vasluiului au fost stăpânite de generații întregi de boierii din familia Mavrocosti. Ei erau străini de aceste meleaguri
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
hrană, au favorizat se pare dezvoltarea patriarhatului, având drept consecință dominația asupra femeilor (Gimbutas, 1982). Aceste schimbări socio-economice erau dublate în lumea teologică de apariția zeilor masculini - Ares și Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați unei culturi militare, îi vor favoriza pe credincioșii lor în lupta pentru dominație teritorială. Ascensiunea religiilor patriarhale a restricționat rolul femeilor la ceea ce deservea mai bine o societate patriarhală. O serie de feministe contemporane
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
de apariția zeilor masculini - Ares și Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați unei culturi militare, îi vor favoriza pe credincioșii lor în lupta pentru dominație teritorială. Ascensiunea religiilor patriarhale a restricționat rolul femeilor la ceea ce deservea mai bine o societate patriarhală. O serie de feministe contemporane, revizuind conceptul străvechi de matriarhat, îl înțeleg atât ca sistem social cât și ca purtător al religiei care celebrează relația umanității cu lumea
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați unei culturi militare, îi vor favoriza pe credincioșii lor în lupta pentru dominație teritorială. Ascensiunea religiilor patriarhale a restricționat rolul femeilor la ceea ce deservea mai bine o societate patriarhală. O serie de feministe contemporane, revizuind conceptul străvechi de matriarhat, îl înțeleg atât ca sistem social cât și ca purtător al religiei care celebrează relația umanității cu lumea naturală, lansând ipoteza că povestea Edenului și a ‚Epocii de Aur‘ din
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
interesul superior al copilului implica ideea de custodie comună și doar în cazuri speciale, justificate de condițiile speciale ale speței, instanța poate decide să acorde custodie unică asupra minorului unuia dintre cei doi părinți. Mai ales în statele așa-zis "patriarhale" se manifestă o pregnantă tendință de a acorda custodia asupra copiilor de vârste mici către părintele de sex feminin:
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
a Terramării - ci mai ales pentru a le reinterpreta. Sharada Bhanu consideră că Le Guin vede această reinterpretare ca pe o prezentare mult mai echilibrată a lumii din Terramare, care a fost prezentată în primele trei cărți dintr-o perspectivă patriarhală implicită.
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
care a restaurat vechea catedrală din Aquileia, a atacat și jefuit Grado, și, cu toate că ulterior, la intervenția statului venețian, Statul papal a reconfirmat demnitatea patriarhuluii de Grado, acest oraș nu și-a mai revenit, deși a continuat să fie sediu patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
înfrânt din nou de către venețieni, patriarhul Ludovico Trevisan a consimțit să renunțe la domeniul său temporal în schimbul unei rente anuale de 5.000 de ducați primiți din "Zecca" venețiană. Din acel moment, venețienii au devenit singurii care să dețină titlul patriarhal, iar teritoriul a fost încorporat în Republica Veneția sub numele de "Patria del Friuli", guvernată de către un "Proveditor General" sau un "Luogotenente" cu reședința la Udine. Titlul patriarhal de Aquileia a fost în mod oficial suprimat în 1751, astăzi existând
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
venețiană. Din acel moment, venețienii au devenit singurii care să dețină titlul patriarhal, iar teritoriul a fost încorporat în Republica Veneția sub numele de "Patria del Friuli", guvernată de către un "Proveditor General" sau un "Luogotenente" cu reședința la Udine. Titlul patriarhal de Aquileia a fost în mod oficial suprimat în 1751, astăzi existând numai ca Mitropolie Ortodoxă, având sediul în Orașul Mediolanum. Numele actual al fostului patriarhat, este Mitropolia de Milano și Aquileia.
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
Papal a coroanei imperiale și a sceptrului care fuseseră purtate de către țarii Simeon I, Petru I și Samuil. În privința aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea deschisă, menținând speranțele lui Inocențiu al III-lea; de asemenea, solicita papei recunoașterea titlului patriarhal pentru conducătorul Bisericii bulgare. Nedorind să ducă până acolo concesiile, papa Inocențiu l-a trimis in Bulgaria pe cardinalul Leon cu misiunea de a-l numi pe arhiepiscopul Vasile de Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
al III-lea că este dornic să îmbrățișeze ritul catolic. Între timp, nutrind speranța unei alianțe cu Caloian, împăratul Alexios al III-lea Angelos trimitea un mesaj prin care reunoștea titlul imperial al acestuia și promite, de asemenea, și recunoașterea patriarhală pentru Vasile de Tărnovo. Imediat după aceea, în contextul desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
în colaborare cu Carol Popp de Szathmáry, o pictură ce reprezintă Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
pe care Poarta o tratase foarte bine. Sultanul și-a vărsat furia asupra liderului spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe care îl suspecta că îi sprijină pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie 1821 și a spânzurat în costumul patriarhal de poarte Sfântul Petru a catedralei. După trei zile, corpul său a fost coborât din spânzurătoare și, după ce a fost târât pe străzi, a fost aruncat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe care îl suspecta că îi sprijină pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie 1821 și a spânzurat în costumul patriarhal de poarte Sfântul Petru a catedralei. După trei zile, corpul său a fost coborât din spânzurătoare și, după ce a fost târât pe străzi, a fost aruncat în Bosfor. Rusia avea cea mai favorabilă poziție față de greci. Imperiul Rus era singura
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
importante a unui teren sau a unei ferme moștenite din multe țări europene este nevoie de acordul altor moștenitori (dacă există) care au un tip de drept de preemțiune. Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. La moștenire veneau numai fiii, iar mai târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de părinții săi, iar dacă și aceștia erau predecedați, de
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
și câmpii, dar și deșert. Parte muntoasă cuprinde platoul Leroghi numit de samburu "Ldonyo" (Muntele) aflat între 1600 și 2400 m deasupra nivelului mării. Zonz joasă ("Lpurkel") este toridă și secetoasă, având ca principală vegetație acacia. Samburu este o societate patriarhală. Supremația bătrânilor este susținută de credința în puterea blestemelor lor. La vârsta de 5 ani băieți trec printr-o ceremonie de inițiere în urma cărea se alătură „clasei războinicilor” "moran" (il-murran). Statutul de moran implică două etape cea de junior și
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
liber într-un contract sexual și prin acest contract, ele consimt să se plaseze în poziție subordonată față de soț și să renunțe la a fi parte a contractului social. “Construcția diferenței sexuale ca diferență politică este centrală societății civile. Dreptul patriarhal al bărbaților asupra femeilor este înfățișat ca reflectând ordinea naturală” (Pateman, 1988:17). Este important, din perspectiva teoriilor feministe, faptul că nerecunoașterea capacității contractuale a femeilor a condus la drepturi aproape absolute ale bărbaților asupra femeilor. Această ordine nu poate
Contract sexual () [Corola-website/Science/325263_a_326592]
-
în favoarea ideei că subiectul este construit, iar subiectul „femeie” este construit politic ca alteritate (vezi de Beauvoir și G. Rubin). Tradițional, rolul femeii a fost conceput ca pasiv din punct de vedere politic. Categoriile de feminitateși masculinitate au fost concepute patriarhal iar feminismul își propune să le configureze post-patriarhal. În canonului gândirii de tradiție europeană trupul, reproducerea, îngrijirea copiilor și alte responsabilități pentru familie sunt percepute ca feminine, iar femeile fie nu pot, fie pot deveni actori politici, însă doar în măsura în care
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
Experiențele femeilor, ca de altfel tot ceea ce ține de femeiesc și feminin sunt văzute ca deviații sau excepții de la norma universal masculină. ul este universal prezent în societățile și culturile contemporane, fiind un element esențial și complementar structurilor de putere patriarhală. Dacă patriarhatul arată cine deține de fapt puterea, androcentrismul indică modul în care această putere este transmisă psihologic dar și cultural. La nivelul cunoașterii, până în anii ’70, aproape toate teoriile au fost construite plecând de la experiențele bărbaților care erau considerate
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
de abordare au mai avut Adienne Rich și Virginia Held. Termenul “matern” nu se referă strict la femei-mame, ci la orice persoană implicată în practici materne, indiferent de sexul acesteia. Instituția maternității în forma ei tradițională, este viciată de către organizarea patriarhală (A. Rich). Pentru a dezvolta practici materne morale, este necesară dezvoltarea virtuților materne (S. Ruddick). Aceste virtuți sunt: ocrotirea (necesară însăși supraviețuirii copiilor), umilința (evitarea excesului de dominare, a aroganței, dar și a servilismului), optimismul (ca atitudine constructivă care evită
Etici materne () [Corola-website/Science/325280_a_326609]