3,345 matches
-
face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul, se ajunge la o caricaturizare a viciilor feminine, chiar dacă inițial se încerca dezvinovățirea lor. 407 Târgoveața rămâne, în cele din urmă, neputincioasă, victimă a ideologiei patriarhale, dar ne dă impresia de libertate, de independență în gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care le aducea. Este incapabilă de a convinge nu prin ceea ce spune și încearcă să demonstreze, ci prin felul în care spune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care le aducea. Este incapabilă de a convinge nu prin ceea ce spune și încearcă să demonstreze, ci prin felul în care spune, și aici ea apare „ca o victimă a ideologiei patriarhale a secolului al XIV-lea, indiferent de felul în care noi o percepem”408. Multe din ideile pe care le înfățișează intră în conflict unele cu altele și încercarea ei de a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aleagă între frumusețe și virtute, preferă ultima variantă.422 Cavalerul ilustrează în povestirea nevestei din Bath „un surogat al bărbaților în general, care trebuie să învețe mai multe despre femei”423. Povestea târgoveței reamintește despre exploatarea feminină într-o societate patriarhală. Violul nu șochează, nu se vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine din cadrul poemului, care se dăruie cu pasiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine fericită, după ce a fost nemilos încercată de soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
145. 765 Ibidem, p. 132. (trad. n.) 208 adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate, răbdare, înțelepciune și cumpătare. Încercând să-l schimbe pe Melibeus, să-l facă să conștientizeze decăderea morală la care s-ar supune acceptând violența, personajul feminin sfârșește prin a se oferi pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intențiile sale, căci știe că nu va cuceri niciodată inima femeii iubite, s-ar mulțumi măcar cu trupul ei, în ciuda opoziției Dorigenei, utilizând înșelăciunea. Soțul își permite să o schimbe ca pe o marfă, iar concluzia povestirii este că lumea patriarhală are cutumele ei ce nu pot fi deturnate. Femeia acceptă în cadrul căsniciei suveranitatea soțului, de aceea ascultă porunca acestuia cu docilitate.839 Pe de altă parte, personajul feminin ni se înfățișează oarecum superficial, incapabil de a lua singur o decizie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury, pp. 251-252. 842 Ibidem, p. 253. 843 Ibidem, p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer, cât și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
participă, metaforic, la acest viol, pentru că nu-i acordă interes fetei și determină personajul feminin agresat să accepte ce i se întâmplă, mai mult chiar, să declare că i-a plăcut 931. Fata oferă, prin tot ceea ce face, o definiție patriarhală femeii medievale: simplu obiect sexual, văzut ca o proprietate masculină. Violul se putea interpreta, în contextul epocii, mai mult ca un furt, ca o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă, liberă pe deciziile și pe propriul trup, să cunoască lumea, să se emancipeze de toate cutumele perimate, aceea a donnei demonicata. Într-o societate încă patriarhală și strâns legată de mediul eclesial, acest nou prototip nu putea apărea decât înfiorător prin libertinajul afișat, prin erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
medievale. Pentru Dante, natura însemna păcat; pentru Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea care restricționează prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare.1053 În această societate patriarhală cei doi scriitori atrag atenția asupra nebănuitelor valențe ale principiului feminin, se convertesc în veritabili filogini, chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne-nsurați, / Ne-nsurați, / Nelogodiți." Apoi, cu această găleată merg la șase sau la nouă fântâni pentru a lua apă, cântând cântecul de nuntă.395 Apa antropomorfică este în permanentă concordanță cu celelalte elemente primordiale, participând direct la suferința comunității patriarhale care caută tămăduire în forțele taine ale acestora; de exemplu, pentru a-și regăsi împăcarea cu lumea satului, femeile descântă "de judecată", cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile specifice codului animal care reprezentau soarelui au fost: vulturul, șoimul, leul, cerbul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că Sfântul Soare n-a mai putut-o ajunge, și el și azi îmblă după dânsa, și ar ajunge-o când e plină, că vin aproape; dară ea cum vede că se apropie se pișcă."214 Aștrii tutelari ai vieții patriarhale, soarele și luna, în variantă antropomorfă, de obicei, restituie ordinea cosmică primordială. III.3. CATEGORII TOPOMORFE III.3.1. SPAȚIUL A-TEMPORAL: SĂRBĂTOAREA Dimensiunea existențială a spațiului, la țăranul român, este un dat obiectiv, inclus în firescul zilelor, având sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va fi binele său, și își revarsă bunătatea asupra lui. Cel mai important merit al său este un soț bun. Pentru că ea este el.“ în Franța, ierarhia sexelor era clară: bărbatul se afla pe prima poziție, interpretând rolul de imagine patriarhală a familiei, fiind în același timp și administratorul bunurilor familie. În această categorie întrau soția, copiii, bunurile latifundiare și imobiliare și servitorii. Urmând această ordine, familia era privită ca fiind piatra de temelie a societății, iar capul familiei era reprezentarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o cunoască de-antregul. În vremurile acestea de tristă văduvie a scrisului sincer și loial închinat satelor, când totul este plătit și pus în slujba anumitor credinți și ideologii politice, ce nu fac altceva decât să tulbure și să otrăvească viața patriarhală, inițiativa d-sale, susținută fără nici o subvenție de la nimeni, luptând cu multe greutăți și adversități omenești, este de mare curaj, aș putea zice eroică chiar. De aceea noi care cunoaștem această stare de lucruri și știm cât e de greu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
iar sinteza („solidarizarea”) lor poate să ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere „realității metafizice” rolul primordial, în contextul spiritual al căutării „valorilor transcendente” (Despre noua spiritualitate, 1929). „Atmosferei” religioase a educației, apropiată ca sens de „hieratismul lumii patriarhale”, îi opune, cu o exagerare voită, mecanicismul modern (Știință și spirit metafizic, 1935, Religia în școala primară, intitulat apoi Inițierea religioasă a copilului, 1936-1939). Întrucât religiosul și etnicul constituie căile prin care „personalitatea” poate să comunice cu totalitatea („realitatea generală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
conținut etic al vieții sale; el este un „meșter“, care sub aparențele ușurinței ne lasă să întrevedem legea severă a artei sale. 2. O noapte furtunoasă - cea dintâi comedie politică 2.1. Dumitrache Titircă - „exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal“ Începem opera dramaturgică a lui Caragiale cu prima sa comedie, O noapte furtunoasă sau Numărul 9, pentru că ea reprezintă momentul de primă afirmare a scriitorului cu o operă cu adevărat originală. Această piesă de debut a dramaturgului, citită la 12
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine fixate și de la care nu se abate. Așa cum notează criticul Mircea Tomuș, el este un exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal, care acoperă o întreagă epocă în istoria nu numai a țărilor române, dar a acestei părți sud-estice a Europei... (Tomuș, Mircea: Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5) Acest „curent“ s-a dezvoltat în mod natural
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al soțului. Deși divorțată, Zița își poate poetiza iubirile cu schimburi prelungite de priviri, bilețele, versuri și urmăriri nocturne. Deosebirile de vârstă și de situație sunt însoțite de altele care angajează întreaga lor atitudine. Veta a rămas la stadiul negustoriei patriarhale. De altfel, Veta nu e tratată caricatural. Nu cunoaște limbajul neologistic și nu are veleități mondene. Comediile de la Union o plictisesc și stilul declarației lui Rică o face să râdă. Adulterul ei se consumă simplu, cu oftaturi, jurăminte și romanțe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]