3,841 matches
-
acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese și aceea că o doamnă de vază, căsătorită, nutrea o mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineața, având fața acoperită cu un văl, așa cum se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineața, având fața acoperită cu un văl, așa cum se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante. 60. Patru luni după toate acestea, pe când Pelerinul locuia într-o căsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante. 60. Patru luni după toate acestea, pe când Pelerinul locuia într-o căsuță în afara spitalului, veni la ușa lui un gardian, îl chemă și-i spuse: „Veniți puțin cu mine”. Și aruncându-l în temniță, îi zise: „De aici nu ieșiți până la noi porunci”. Era vară; întrucât nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva; el răspunse că nu, din cauza jurământului făcut șînaintea lui Figueroaț. Atunci vicarul, arătându-se bucuros, îi puse mâna pe umăr și-i spuse: „Ei bine, asta era pricina pentru care sunteți aici”. Printre multele persoane care-l urmau pe Pelerin, erau o mamă și o fiică, amândouă văduve; fiica era foarte tânără și foarte arătoasă. Ele se adânciseră mult în spirit, mai ales fiica. Deși erau de rang înalt, au mers singure pe jos până la Veronica de Jaén2 - nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
știu dacă nu cumva au și cerșit. Acest lucru a făcut mare zarvă în Alcalá. Doctorul Ciruelo, care era oarecum ocrotitorul lor, a crezut că prizonierul le-ar fi îndemnat la aceasta și, prin urmare, ceru să fie prins. Când Pelerinul îl auzi pe vicar, îl întrebă: - Doriți să vă vorbesc puțin mai pe îndelete despre aceasta? - Da, spuse el. - Ei bine, reluă întemnițatul, trebuie să știți că aceste două femei au stăruit spunându-mi că doreau să umble prin lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i viziteze pe săraci, o puteau face și în Alcalá, mergând să însoțească Sfânta Taină. Terminând, Figueroa plecă împreună cu secretarul său, care scrisese tot ceea ce s-a discutat. 62. În acel timp, Calixto era la Segovia. Când află de întemnițarea Pelerinului, sosi imediat și, deși abia se înzdrăvenise puțin după o boală grea, veni să împartă cu el temnița. Însă Pelerinul îi spuse că ar face mai bine să se înfățișeze vicarului. Acesta îl primi bine, dar îi zise că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
său, care scrisese tot ceea ce s-a discutat. 62. În acel timp, Calixto era la Segovia. Când află de întemnițarea Pelerinului, sosi imediat și, deși abia se înzdrăvenise puțin după o boală grea, veni să împartă cu el temnița. Însă Pelerinul îi spuse că ar face mai bine să se înfățișeze vicarului. Acesta îl primi bine, dar îi zise că el l-ar fi trimis în temniță și că va trebui să rămână acolo până la întoarcerea celor două femei, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bine, dar îi zise că el l-ar fi trimis în temniță și că va trebui să rămână acolo până la întoarcerea celor două femei, pentru a vedea dacă ele adeveresc spusele sale. Calixto a stat câteva zile în temniță, dar Pelerinul, văzând că aceasta dăuna sănătății lui încă șubrede, dobândi eliberarea sa prin mijlocirea unui doctor cu care era bun prieten. Se scurseră patruzeci și două de zile de la intrarea lui în temniță până la eliberare. Întorcându-se cele două femei, secretarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se îmbrace ca toți ceilalți studenți și, întrucât nu aveau studii, nu le mai era îngăduit să vorbească despre cele ale credinței pentru patru ani, timp în care să studieze mai mult, întrucât nu aveau cunoștințe în litere. Într-adevăr, Pelerinul știa mai mult decât ceilalți, dar cunoștințele lui nu aveau o temelie solidă; era, de altfel, primul lucru pe care îl spunea de fiecare dată când era cercetat. 63. Această hotărâre îl lăsă puțin nedumerit asupra a ceea ce avea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Societate 1, pentru că cei patru tovarăși ai săi se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise la Alcalá să se îmbrace ca studenții, Pelerinul răspunse: „Când ne-ați poruncit să ne vopsim hainele, am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá îmbrăcați astfel. În Salamanca, Pelerinul se spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine, reluă duhovnicul, va trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foarte binevoitor, le spuse că aveau o părere bună despre viața și comportamentul lor, că predicau ca și Apostolii 2, dar că ar dori să știe mai multe despre acestea. Apoi îi întrebă ce studii aveau. „Dintre noi toți, răspunse Pelerinul, eu sunt cel mai școlit.” Și enumeră apoi puținele studii pe care le făcuse, dar mărturisi că nu aveau o temelie solidă. 65. Locțiitorul întrebă: - Păi atunci ce predicați ? - Noi nu predicăm, răspunse Pelerinul; ne mulțumim, de pildă, să vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
studii aveau. „Dintre noi toți, răspunse Pelerinul, eu sunt cel mai școlit.” Și enumeră apoi puținele studii pe care le făcuse, dar mărturisi că nu aveau o temelie solidă. 65. Locțiitorul întrebă: - Păi atunci ce predicați ? - Noi nu predicăm, răspunse Pelerinul; ne mulțumim, de pildă, să vorbim în mod familiar despre cele ale lui Dumnezeu, după masă, cu persoanele care ne-au poftit. - Dar, reluă călugărul, ce spuneți despre cele ale lui Dumnezeu? Asta am dori să știm. - Noi, spuse Pelerinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Pelerinul; ne mulțumim, de pildă, să vorbim în mod familiar despre cele ale lui Dumnezeu, după masă, cu persoanele care ne-au poftit. - Dar, reluă călugărul, ce spuneți despre cele ale lui Dumnezeu? Asta am dori să știm. - Noi, spuse Pelerinul, vorbim când despre o virtute sau alta, lăudându-le; când despre un viciu sau altul, înfierându-le. - Voi nu sunteți învățați, spuse călugărul, și vorbiți despre virtuți și vicii; or, nu se poate vorbi despre acestea decât în două feluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se poate vorbi despre acestea decât în două feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită, este deci prin Duhul Sfânt. Și am vrea să știm ce credeți că vine de la Duhul Sfânt. Aici Pelerinul cugetă puțin, căci acest mod de a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-ale multor altora 1 care înșeală lumea, nu vreți să ne ziceți ce învățați pe alții?” 66. Pelerinul răspunse: „Părinte, nu voi mai spune nimic despre cele pe care le-am zis, decât înaintea mai marilor mei, care mă pot sili la aceasta”. Mai înainte, călugărul întrebase de ce Calixto venise îmbrăcat astfel: purta un fel de veșmânt larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
călugărul întrebase de ce Calixto venise îmbrăcat astfel: purta un fel de veșmânt larg și scurt, o pălărie mare pe cap, un toiag în mână și niște cizme până la jumătatea piciorului. Și întrucât era înalt și voinic, părea și mai pocit. Pelerinul îi povesti că fuseseră întemnițați în Alcalá, că li se ceruse să se îmbrace ca studenții și că tovarășul său, în timpul caniculei, îi dăduse anteriul unui biet cleric. Atunci călugărul murmură printre dinți, lăsând să se înțeleagă că răspunsul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi dăduse anteriul unui biet cleric. Atunci călugărul murmură printre dinți, lăsând să se înțeleagă că răspunsul nu-i era pe plac: Caritas incipit a seipsa 2. Dar să revenim la povestea noastră. Locțiitorul, neputând să mai scoată nimic de la Pelerin, reluă: „Foarte bine, rămâneți aici și vom ști noi să vă facem să vorbiți”. Atunci, toți călugării se retraseră cu o oarecare grabă. Pelerinul întrebă dacă trebuia să rămână în capelă sau în altă parte și locțiitorul îi răspunse: „În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a seipsa 2. Dar să revenim la povestea noastră. Locțiitorul, neputând să mai scoată nimic de la Pelerin, reluă: „Foarte bine, rămâneți aici și vom ști noi să vă facem să vorbiți”. Atunci, toți călugării se retraseră cu o oarecare grabă. Pelerinul întrebă dacă trebuia să rămână în capelă sau în altă parte și locțiitorul îi răspunse: „În capelă”. Călugării au închis atunci toate ușile și se pare că au luat legătura cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei zile în mănăstire fără să li se spună ceva din partea judecătorilor. Luau masa în trapeză cu călugării, iar camera lor era aproape mereu plină de călugări ce veneau să-i vadă. Pelerinul vorbea despre cele obișnuite; prin urmare, se iscă între călugări o oarecare dezbinare, mulți dintre ei arătându-se mișcați. 67. La sfârșitul acestor trei zile, veni un notar care-i duse în temniță. Nu i-au pus jos, cu răufăcătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva, celălalt trebuia să-l însoțească. Vegheară toată noaptea. A doua zi, când se află în oraș de întemnițarea lor, li se trimiseră la închisoare așternuturi și toate cele de trebuință, din belșug. Multă lume venea să-i viziteze și Pelerinul continua să le vorbească despre Dumnezeu. Licențiatul Frías veni să-i cerceteze pe fiecare în parte 2. Pelerinul îi dădu toate scrierile lui, adică Exercițiile spirituale 3, pentru a fi cercetate. Frías îi întrebă dacă mai aveau și alți tovarăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întemnițarea lor, li se trimiseră la închisoare așternuturi și toate cele de trebuință, din belșug. Multă lume venea să-i viziteze și Pelerinul continua să le vorbească despre Dumnezeu. Licențiatul Frías veni să-i cerceteze pe fiecare în parte 2. Pelerinul îi dădu toate scrierile lui, adică Exercițiile spirituale 3, pentru a fi cercetate. Frías îi întrebă dacă mai aveau și alți tovarăși; ei răspunseră că da și îi spuseră unde stăteau. Imediat plecară oameni la ordinul licențiatului și-i aduseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și-i aduseră în temniță pe Cáceres și pe Artiaga, dar nu și pe Juanico, care mai târziu se făcu călugăr. Aceștia nu au fost puși sus cu ceilalți doi, ci dedesubt, cu deținuții de rând. Nici de această dată Pelerinul nu voi să-și ia nici avocat, nici mandatar. 68. Câteva zile mai târziu, fu chemat în fața a patru judecători: trei erau doctorii Sanctisidoro, Paravinhas și Frías, iar al patrulea era licențiatul Frías1. Toți văzuseră deja Exercițiile. I-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o zi și don Francisco de Mendoza - care a fost numit mai târziu cardinal de Burgos, însoțit de licențiatul Frías. El îl întrebă în mod familiar cum se simțea în temniță și dacă îl apăsa mult faptul că era închis. Pelerinul răspunse: „Vă voi spune ceea ce i-am spus azi unei doamne care mă deplângea, văzându-mă întemnițat. I-am spus: «Prin aceasta arătați că nu doriți să fiți întemnițată din dragoste pentru Dumnezeu». Temnița vi se pare un rău așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
învăța pe alții care e diferența între un păcat ușor și unul greu, până ce nu vor mai studia încă patru ani. După citirea hotărârii, judecătorii le arătară multă dragoste, ca și cum ar fi dorit ca aceasta să fie primită de întemnițați. Pelerinul spuse că va face tot ceea ce era silit să facă prin hotărârea judecătorească, dar că nu o primea, întrucât, fără a-l osândi cu ceva, i se închidea gura încât să nu-l mai poată ajuta pe aproapele după putința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]