4,527 matches
-
se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale. (Odobescu); c) perioada cvadrimembră (patru coloni: doi în protază și doi în apodoză) considerată forma perfectă a perioadei, de ex., Cine ar ști să descrie toate perfecțiunile, tot farmecul acestor trei opere, / cine ar putea să rostească tot ce spun ochiului și minții, // acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte, / acela ar fi totodată rapsodul, trubadurul și psalmistul seminției lui Nimrod. (Odobescu) Din punctul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre unitatea divină și unitatea istoriei: "Există un singur Tată, creator al omului, și un singur Fiu care face voia Tatălui, precum și o singură rasă umană în care se lucrează misterele dumnezeiești, astfel încât creatura, încorporată în Fiul, este adusă spre perfecțiune"56. În această lume, "grâul și neghina", metaforele credinciosului și păcătosului sau păgânului, cresc împreună, ceea ce radicalizează tot mai mult pozițiile omului modern și credinciosului. Acest concept al conviețuirii binelui cu răul, inspirat poate și de maniheism, îl regăsim în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de un monarh, care, întrucât posedă totul, nu are nevoie de nimic. Monarhia este singura formă de guvernare care permite atât unitatea, cât și diversitatea. Mai mult decât oricine, Dante a subliniat autonomia istoriei omenirii ca strădanie de atingere a perfecțiunii umane într-un stat creat de om. Sacramentalizarea statului creat de om și a istoriei omenirii face din gândirea lui primul exemplu de teologie seculară 77. 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire Biserica și Evul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
explic de ce. Acum vreau să vă spun doar unul singur, pe care l-am realizat după două săptămâni pariziene: n-am întâlnit absolut nici un român stabilit în Occident - indiferent de cât timp era acolo, de minunatele lui condițiile materiale, de perfecțiunea accentului în care vorbea limba țării de adopție - la care să nu întrevăd angoasa de a nu fi acasă. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Am cravata mea, sunt pionier Diana SOARE Uneori, poveștile sescriu pentru că așa visează cineva. Alteori, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Mircea Cărtărescu, în prefața la Fata din casa vagon, romanul Anei Maria Sandu, merge chiar mai departe, susținând că „romanul cel mai bun de azi e scris de poeți“. Poezia, considerată a fi cea mai sinceră dintre arte, cere întotdeauna perfecțiunea, pe când romanul tolerează paginile imperfecte. Îndrăznesc să spun că Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu, este un roman care atinge uneori sinceritatea poeziei. Fata din casa vagon este un roman despre femei și cu femei, masculinitatea fiind, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
gene, este asemănătoare, lungimea oaselor, grosimea mușchilor, forma corpului și a feței găsindu-și explicația în ceea ce numim "gunoiul genetic" al moleculei. Dintre miile de trilioane de celule ale corpului omenesc, celula nervoasă, neuronul, atinge cel mai înalt grad de perfecțiune și, prin el, omenirea a realizat toate descoperirile. World Wide Web-ul și cyberspace-ul sunt produsul celulelor neuronale ale creierului uman. Miile de trilioane de celule ale organismului uman se reînnoiesc de multe ori pe an. Între 7 și 22
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Își iubesc un viciu care li s-a Încrustat În psihicul zilnic precum un parazit, Îl apără de orice injoncțiune, atac extern - sau intern! - și coabitează astfel, Într-o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire complicată și artificioasă, am ocolit totdeauna cu un dispreț afișat profețiile „pe bandă rulantă” precum ghicitul În palmă, În cărți, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
creației de valori. Ca și În cea socială, excepție făcând, bineînțeles, egalitatea În fața legii! Dacă privim fenomenul sau procesul ratării Într-un sens mai larg, mai radical - cum o fac eu mai sus! -, ne lovim bineînțeles, printre altele, de problema „perfecțiunii”: un ideal uman din totdeauna și, ca și relația „maestru și ucenic” („cheie”, mijloc, „metodă” ce au făcut posibil uriașul val al Renașterii, după școala filosofică grecească, cu siguranță formator al Europei de azi, În modernitate, ca viziune și mentalitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uman din totdeauna și, ca și relația „maestru și ucenic” („cheie”, mijloc, „metodă” ce au făcut posibil uriașul val al Renașterii, după școala filosofică grecească, cu siguranță formator al Europei de azi, În modernitate, ca viziune și mentalitate culturală!Ă, „perfecțiunea” În „arte și meserii”, dar și În etică a fost un „ideal” În sensul existenței unui „scop” dincolo de necesitățile curente, apt să urce omul pe acele piscuri atinse „odinioară”. Dar, Încă o dată, În „modelul intuitiv” pe care l-am citat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curente, apt să urce omul pe acele piscuri atinse „odinioară”. Dar, Încă o dată, În „modelul intuitiv” pe care l-am citat mai sus - discuția, În tinerețe, cu Nichita despre ratare! -, pe mine, atunci și acum, m-a interesat mai puțin „perfecțiunea umană” În arte și morală, cât problema „individuației”, a „realizării”, În sensul nietzschenian: a găsirii acelei „trăiri-tip ce revine mereu”. A „destinului”, văzut ca o „auto-construcție”, ca o formă a libertății individuale, rară azi când, după un secol În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de unul și totul, reducând Însă și simbolizând materia și viața la vreo 12 forme sau energii. Zeii, ce se deosebeau unii de alții, cu istoriile și certurile lor, cu capriciile și privilegiile lor, forme exacerbate imitând umanul... Nu, nu perfecțiunea - atât de atrăgătoare pentru oamenii Renașterii, moștenind „prejudecățile” platonice despre triada Adevăr-Bine-Frumos și conceptul de Idee și lumea „ei” inaccesibilă - m-a preocupat, ci, cum spuneam, „ideea de realizare” individuală, ideea de „destin”. Capacitatea unui individ născut În hazardul unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pieirea. Dar aceștia uită sau nu știu că romanticul care se mărturisea, ușor auto-ironic: Eu rămân ce-am fost, romantic, a învățat zborurile celeste și setea de sinteze de la romantism. Pe de altă parte, mărturisește că ar fi putut atinge perfecțiunea artei antice (în Scrisori) după care tânjea. A deschis drumul către simbolism, a scris o poemă existențială demnă de un Camus (nu lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Desigur că uneori poate fi și contrazis, însă totdeauna se cuvine a-l accepta pentru structura sa ascuțită de gândire. Întâlnim la el disocieri de nuanțe și disgiungeri de sensuri a căror finețe rămâne, în orice caz, un stimul către perfecțiune pentru cei ce vor cu adevărat să gândească. Din prima parte, În căutarea stilului, se poate reconstitui un adevărat breviar de estetică in nuce, iar dintr-a doua parte, Oglinzi, unul de etică și de orientare în viață. Negreșit că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
purist al lui Kant, afirmă Theodor Codreanu, e de o inflexibilitate de sfinx, o banchiză monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o superficialitate sublimă în frazele sale imperativiste. În Ibsen e ceva din Kant, dar mai cu seamă ce-i lipsește lui Kant marile zguduiri ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fărâme de idei", părți dintr-un tot, care dau imaginea armonioasă a întregului. Mallarmé afirma că " Fragmentele sunt semnele nupțiale ale ideii", propoziție fundamentală a esteticii moderne, cum crede Hugo Friedrich care înțelege că fragmentul are rangul de simbol al perfecțiunii. Dacă nu atinge rigoarea lui Fénelon și La Rochefoucauld, fragmentul trebuie să fie o sinteză între suplețea poetică și gravitatea filosofică. În orizontul de gândire al unui autor de cugetări lapidare intră o problematică diversă, într-un lanț în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca la Proust, ci spațial, cum a sesizat Mihail Bahtin. Dedublarea este cea dintâi consecință a viziunii spațiale a universului. Proiecția în ceilalți este ușor discernabilă la toți eroii dostoievskieni. O proiecție complementară răsturnată". Există la Codreanu o obsesia a perfecțiunii, a geniului, care trebuie să fie nebun, a sărăciei "care-l silește să-și vândă trupul", a catharsis-ului, ce "nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele" și un critic dogmatic care "se recunoaște după acest semn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este una modernă, de care a fost obsedat unul dintre marii întemeietori ai modernității, Mallarmé. Numai Eminescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a mai avut această exigență pe care a împins-o până la ultimele consecințe ale perfecțiunii estetice. Vieru a fost veșnic nemulțumit de forma poemelor sale, lucrând multe variante, grijă pe care el a extins-o și asupra articolelor" (op. cit., p. 124). Grigore Vieru nu a fost doar poet al cetății, așa cum adesea a fost supranumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel care a alcătuit și a tipărit în anii 1895-1903 zece volume cu Proverbele românilor, nici măcar nu e pomenit în istoria manolesciană. Th. Codreanu explică această "originală" poziție prin faptul că "N. Manolescu confundă valoarea estetică (semn al canonicității) cu "perfecțiunea" formală. Pare a fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Barbu este că a concentrat vasta panoramă a deșertăciunilor din Memento mori doar în pătratul zilei unui catren, transformând o epopee într-o teoremă lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ale cărui ecouri se regăsesc în imaginea oului dogmatic barbian, dar și în pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
descoperit acolo "comoara specificului românesc", prin raportare la alteritate. Paradoxurile criticii transmoderne Fidel propriei teorii, Theodor Codreanu își construiește exegeza pe un model geometric barbian, prima parte având douăsprezece subcapitole, iar cea de a doua șapte, cifre care trimit la perfecțiunea creației. Dincolo de acest mimetism, care trădează o certă afinitate spirituală cu autorul analizat, trebuie spus că Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic este cel mai complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi se pare sunt. Ajung uneori a fi oarecum mulțumit de mine însumi, dar aceste momente de mulțumire nu sunt prea multe. E drept că fiecare om care e în atenția noastră vede în persoana iubită, în idolul ei, idealul perfecțiunii, însă adevărul e că perfecțiunea există numai în Dumnezeu și nu poate fi găsită în rândul nostru. Tindem să ne apropiem de Ziditor prin tendința noastră din orice moment de a merge spre perfecțiune. Dar iarăși observ că alunec pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
uneori a fi oarecum mulțumit de mine însumi, dar aceste momente de mulțumire nu sunt prea multe. E drept că fiecare om care e în atenția noastră vede în persoana iubită, în idolul ei, idealul perfecțiunii, însă adevărul e că perfecțiunea există numai în Dumnezeu și nu poate fi găsită în rândul nostru. Tindem să ne apropiem de Ziditor prin tendința noastră din orice moment de a merge spre perfecțiune. Dar iarăși observ că alunec pe o altă pantă decât aceea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
persoana iubită, în idolul ei, idealul perfecțiunii, însă adevărul e că perfecțiunea există numai în Dumnezeu și nu poate fi găsită în rândul nostru. Tindem să ne apropiem de Ziditor prin tendința noastră din orice moment de a merge spre perfecțiune. Dar iarăși observ că alunec pe o altă pantă decât aceea ce ar trebui. Să revin la anumite chestiuni ce nu sunt în sferele pe care le întrezăresc, ci sunt legate de noi și de pământul pe care ne mișcăm
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
respectiv de înființare a unui serviciu de informații în Germania, care să combată focarul antiromânesc. Prima condiție a înființării unui asemenea serviciu trebuia să fie neangajarea atașatului militar român în această problemă, în principal din cauza biroului contrainformativ german, „ajuns la perfecțiune”, care supraveghea îndeaproape activitatea diplomaților străini. Având în vedere reputația de a face „să dispară fără urmă” orice persoană suspectă că lucrează informativ pentru alte state, nimeni nu a mai îndrăznit să lucreze pentru vreun atașat militar acreditat la Berlin
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
minute, numerele pe românește și iarăși, după ce-i fac descîntecul matematic, mobilizați, urcăm la ospătăria gării, în urmă expresia scaunele, îți convine așa, conștiința simulînd mișcarea, în loc să vegheze respectarea ei în lucruri? textul ceferist s-a curmat, textul al optulea perfecțiunea numerologică. Ora 18,50, în acceleratul Timișoara Galați, după Onești, în loc de alambicuri arse petrochimic bălțăturile de beculețe festive, viaduct peste șine și peste parcarea de la intrarea în rafinărie, butaforie tehnicolor la poartă și mai la vale, "Carom" tot lumini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]