4,422 matches
-
marginalizate, a celor "captivi în periurban", și cere municipalităților să-i asculte și pe aceștia, să-i implice. Orașul rămâne spațiul în care și pornind de la care pot fi regândite condițiile vieții în democrație, dar a fost nevoie de "revoltele periferiilor" pentru ca unii dintre decidenți, orășenii, să-și amintească de vechea propunere a lui Hobbes (pentru ca lumea să evite "un război al tuturor contra tuturor"): să se pună în act pactul prin care oamenii renunță la violență, dacă puterea le oferă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sublinierea importanței participării locuitorilor (dezvoltarea unei noi cetățenii), obiectivul global urmărit fiind acela de a ameliora cadrul de viață urban (arhitecții creaseră grupul Banlieues 89 și afirmaseră necesitatea investirii în urbanistică pentru a pune capăt urâțeniei și mizeriei clădirilor și periferiilor). Din 1988, politicile orașului au fost marcate de reevaluarea promisiunilor Statului-Providență și de accentul pus pe promovarea drepturilor omului 2. Dezvoltarea socială urbană cerea: teritorializarea acțiunilor, con-tractualizarea, implicarea locuitorilor, o nouă solidaritate pentru combaterea excluderii etc. Astfel, în 1988 a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și produce. Orașul consumă energie, materii prime, capătă putere, produce bunuri, activități, liant social, dar produce și dioxid de carbon, deșeuri, violență, frică... Orașul se autoproduce în permanență, (se) transformă, capătă noi forme. El este periclitat de cartierele defavorizate, de periferiile explozive, dar poate fi însănătoșit de "marile bulevarde", de străzile curate, de obiectele publice utile și estetice (nu "buticuri"). Orașul reacționează la mutațiile mediului, își pregătește viitorul așa cum poate, învățând sau nu din ce i s-a întâmplat, din urmele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
2005 au arătat ce răsunet inter-național pot avea acestea asupra imaginii unei aglomerații urbane, deci asupra capacității sale de a atrage investiții. Și este vorba de tulburări rămase, totuși, geografic restrânse. O flacără a violenței la intersecția unei comune din periferie, contagiunea în alte câteva locuri au putut acredita ideea că Parisul era în flăcări. Aprinderea mediatică a arătat limitele strategiilor municipale în acest sens, care s-au mulțumit să ducă populațiile indezirabile în comunele vecine. Orașul este un spațiu care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
deja relevate de Revoluția din 1848. Străpungerea marilor căi strategice, grija de a facilita circulația în oraș ar fi corespuns și intenției de a face revoluțiile imposibile și de a determina populația muncitoare din centrul orașului să se ducă la periferiile Parisului. Astfel, am putea să interpretăm 3 Comuna din 1871 ca o recucerire a centrului orașului de către aceia pe care Haussmann îi alungase la periferie. Evident că această intenție nu a fost niciodată proclamată oficial, însă Haussmann însuși, o persoană
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
revoluțiile imposibile și de a determina populația muncitoare din centrul orașului să se ducă la periferiile Parisului. Astfel, am putea să interpretăm 3 Comuna din 1871 ca o recucerire a centrului orașului de către aceia pe care Haussmann îi alungase la periferie. Evident că această intenție nu a fost niciodată proclamată oficial, însă Haussmann însuși, o persoană autoritară, nu a ascuns în "memoriile" sale beneficiul strategic pe care-l aduceau aceste mari artere pentru combaterea răzvrătirilor. Modernizarea este cu atât mai interesantă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aveau încredere în locatarii necăjiți care ar fi urmat să le ia locul, iar muncitorii preferau chiriile mici în defavoarea confortului locuinței. "Astfel, în loc să se instaleze în apartamentele pe care le lăsau micii burghezi, aceștia (muncitorii) vor merge să locuiască la periferie, unde locuințele erau ieftine, pe măsura salariilor lor mici. Habitatul muncitorilor va rămâne un sector liber sau, mai degrabă, abandonat de către stat"1. Segregarea spațială rezulta dintr-un demers al orașului care disocia reflecția și acțiunea asupra spațiului urban de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a susținut dezvoltarea urbanismului în jurul capitalei 2. Fără discuție, lucrările lui au fost folositoare pentru progresul igienei și al salubrității publice, dar populația muncitorească din camerele sărăcăcioase aflate în imobilele de pe micile străduțe învecinate cu locul de muncă sau la periferia orașului nu a profitat de aceste măsuri de salubrizare, decretate, în principiu, pentru ea. După cum precizează Bernard Marchand în a sa istorie a Parisului: "Marea întrebare privind disimetria est-vest, pusă cu claritate de monarhia din Iulie, a rămas fără răspuns
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai degrabă decât să se vegheze asupra costurilor mici, fără preocuparea de a aduce bunăstarea unui număr cât mai mare de oameni. Este nimerit "să fie mai bine racordate diferitele cartiere ale orașului, să scadă chiriile, să se construiască la periferie, să se salveze centrul orașului, toate în același timp"3. Desigur, în discursurile lor, acești planificatori au adoptat formula care consta în naturalizarea formelor raporturilor sociale și a utilităților colective pe care le-au promovat ca răspunsuri adaptate exigențelor situației
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
controlului funciar au ruinat marile proiecte de amenajare sau, ca în cazul Parisului, au contribuit la abandonarea lor. Statul a lăsat pe seama municipalității sarcina de a trata problema dezvoltării urbane. Cea mai mare parte a creșterii s-a realizat la periferie, unde erau dominante problemele generate de parcelările defectuoase și de implantările anarhice și periculoase ale întreprinderilor industriale. Annie Fourcaut rezuma astfel situația: "În regiunea pariziană erau 16 000 de loturi care găzduiau 350 000 de locuitori la începutul perioadei interbelice
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
împărțire în parcele, fără nici un fel de amenajări, a terenurilor provenite din deprecierea ruralului a permis parizienilor, și mai ales imigranților, provincialilor sau străinilor aflați în trecere prin Paris, să locuiască în pavilioane construite de către ei, în proprietate privată, în periferia medie"1. În ciuda câtorva acte legislative, "periferiile au fost construite la întâmplare, după interesele industriașilor, ale celor care au împărțit loturile, ale speculanților funciari și ale antreprenorilor de clădiri"2. Curentul municipalist, în fața neintervenției statului în materie de amenajare și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
amenajări, a terenurilor provenite din deprecierea ruralului a permis parizienilor, și mai ales imigranților, provincialilor sau străinilor aflați în trecere prin Paris, să locuiască în pavilioane construite de către ei, în proprietate privată, în periferia medie"1. În ciuda câtorva acte legislative, "periferiile au fost construite la întâmplare, după interesele industriașilor, ale celor care au împărțit loturile, ale speculanților funciari și ale antreprenorilor de clădiri"2. Curentul municipalist, în fața neintervenției statului în materie de amenajare și echipare a comunelor, a încercat să gestioneze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie prin încăperile înguste și suprapopulate, ci din cauza zgomotului și a mirosurilor grele care domină în exteriorul locuinței: latrine și haznale, acareturi care ocupă curțile și beciurile, omniprezentele animale"1. Exil pentru unii, periferia a fost, pentru alții, la începutul secolului al XX-lea, ocazia de "a prinde loc", de a prinde rădăcini undeva, șansa de a trăi într-un anumit fel în oraș. Trebuie să subliniem, în sfârșit, că la finele secolului al
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Dar fortificațiile orașelor au fost dărâmate după Primul Război Mondial, iar populația din această zonă neagră a fost iar evacuată, pentru a permite Parisului să construiască terenuri de sport și spații verzi. În numele igienei, separarea fizică a centrelor orașului de periferii a fost considerată o necesitate pentru evitarea riscurilor contagiunii. "Trebuie să înțelegem sublinia Alain Cottereau că în spatele proiectului explicit de salubritate era dorința de a "asana" o zonă ocupată de un lumpenproletariat mizerabil. Se spera că, amenajând spațiile verzi și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spațiile de locuit ale acestora, se lupta împotriva comunismului muncitorilor"1. În anii 1930, această zonă devenise o miză a urbanismului (construcția locuințelor sociale, a centrului universitar etc.)2. Faptul că muncitorii cărora li se cerea să se întoarcă la periferia Parisului pe timpul haussmanizării nu aveau nici o tragere de inimă să o facă se explică și prin acest atașament față de centrul orașului și față de "orașul deschis". Mulți dintre ei au preferat să se înghesuie în cocioabele din centru decât să se
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
haussmanizării nu aveau nici o tragere de inimă să o facă se explică și prin acest atașament față de centrul orașului și față de "orașul deschis". Mulți dintre ei au preferat să se înghesuie în cocioabele din centru decât să se ducă în periferie. Această populație a secolului al XIX-lea rezumă Michelle Perrot are foarte puternicul sentiment că spațiul public îi aparține. Tot ceea ce cere este să-l poată utiliza după bunul plac, nediferențiat, acceptând dezordinea; dezordinea îi deranjează mult pe igieniști, pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au întruchipat "antiparcelarea". Henri Sellier, primarul socialist al localității Suresnes și consilier general pe problema locuințelor, a intenționat să demonstreze că Serviciul Locuințelor Ieftine, al cărui președinte era, putea să construiască "complexe de locuințe potrivite pentru asigurarea descongestionării Parisului și periferiei sale, precum și pentru a arăta că putem asigura clasei muncitorilor locuințe ce oferă confort material și condiții de igienă"15. Din păcate, în perioada interbelică, sectorul locuințelor sociale, în general, și al orașelor-grădină, în special, nu s-a dezvoltat în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu exista nici o posibilitate de racordare la vreo rețea tehnică etc."16. Acestea au fost așadar problemele create de parcelările defectuoase via propensiunea statului spre încrederea în piață pentru a rezolva problemele locuinței familiilor precare -, care vor transforma radical peisajul periferiei pariziene. Această formă de urbanizare s-a derulat și în ansamblul marilor aglomerații teritoriale din provincie, în proporții mai mici însă și, în general, cu mai puține probleme 17. Nu au existat programe ample de construire a locuințelor în perioada
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
crea o nouă categorie de locuințe sprijinite de stat, și anume "locuințele cu chirie moderată" (HLM). În ceea ce privește legea "Sarraut", promulgată tot în 1928, aceasta viza să regleze definitiv scandalul parcelărilor. Nemulțumirea legată de parcelările defectuoase devenise un punct nevralgic al periferiilor pentru proprietarii de locuințe pe parcele, înșelați de angajamentele fictive, în definitiv nerespectate. În această epocă, la marginea Parisului, 400 000 de asemenea parcelări defectuoase însemnau un trai în condiții mizere. Deziluzia produsă celor care visaseră la o mică proprietate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în zonă a partidului comunist, și nu numai printre persoanele aparținând clasei muncitoare, ci și printre altele, care aflau în ziarele comuniste ecourile privind consecințele condițiilor de existență cu care se confruntau. Problema parcelărilor defectuoase a contribuit eficient la constituirea "periferiei roșii" în jurul Parisului. Legea "Sarraut" angaja participarea statului cu până la 50 % din finanțarea lucrărilor necesare amenajării loturilor, restul fiind preluat de sindicatele celor cu parcele, sindicate devenite obligatorii și abilitate să perceapă taxe pe loturi. Această lege este remarcabilă pentru că
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rata dobânzii de 4 %), conflictele cu primăria înmulțindu-se. Dacă parcelele au fost până la urmă amenajate, "concluzia esențială notează Annie Fourcaut a fost că legea Sarraut i-a făcut pe proprietarii loturilor să plătească ei singuri toate costurile pentru amenajarea periferiei"24. Cercetarea monografică întreprinsă de Annie Fourcaut în zona Champ des oiseaux ansamblu construit între 1930 și 1935 la Bagneux explică în manieră sintetică diferitele aspecte ale experienței franceze în ceea ce privește politica de ajutor pentru locuințe în perioada interbelică. Proiectul de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
muncitoare""25. Acest proiect s-a lovit de rezistența unei municipalități radicale, reprezentative pentru populația rurală și comercială a vechiului Bagneux. Interesele acestor pături sociale de altădată s-au dovedit ireconciliabile cu proiectul "modernist" de a găzdui clasa muncitoare la periferia orașului. Această opoziție este semnificativă pentru piedicile puse inițiativei private în materie de construcții, dar indică în același timp și faptul că municipalitatea nu putea decât să întârzie, nu să interzică ridicarea unor locuințe ieftine pe teritoriul său. Construirea locuințelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
promovare a marilor ansambluri. În anii 1960, presa populariza noțiunea, ce desemna grupuri de imobile constituite din câteva mii de locuințe care aparțineau, în majoritate, sectorului HLM (al locuințelor cu chirie moderată) sau al locuințelor sub-venționate. Implantate în general la periferia marilor orașe, aceste clădiri sunt emblematice pentru urbanismul modern. Marile ansambluri s-au impus ca soluția cea mai bine adaptată urgenței și profunzimii crizei de locuințe care afecta țara după cel de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă, chiar
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
construiască masiv locuințe populare, veghind în același timp ca prin chiriile percepute să nu se ajungă la revendicări salariale majore, care ar fi putut influența costurile de producție ale întreprinderilor. Din 1954 până în 1974, construcția masivă de mari ansambluri la periferia orașelor s-a impus, așadar, ca fiind cea mai bună soluție a crizei locuințelor. Alegerea de a construi mari ansambluri părea, așadar, să decurgă din constrângerile pe termen scurt. La începutul anilor 1950, Franța are încă o "economie de război
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a rolului nevralgic al metropolelor de echilibru. Construirea masivă a marilor ansambluri la periferia "marilor orașe", spune Marcel Cornu, a angajat mari operațiuni de urbanism, care au marcat trecerea la forma urbană nouă pe care o reprezenta metropola. Politica de stat a marilor ansambluri a inaugurat, potrivit acestuia, politica de stat a metropolelor de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]