14,286 matches
-
șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit un plic în care erau două scrisori care fuseseră scrise de către fiul meu unui alt bărbat. Doctorului Kindermann. Bineînțeles că am recunoscut scrisul fiului meu și, deși nu le-am citit, am știut că sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în această investigație și că și dumneavoastră v-ați gândit deja la acest lucru. Am văzut-o schițând un zâmbet și am continuat: — După cum vedeți, nu vă subestimez, Frau Lange. Ea încuviință din cap. — Ce credeți, ar putea fi un pic cam strâmtorat cu banii? am întrebat-o. — Nu. Ca director al consiliului de administrație de la editura Lange, câștigă un salariu substanțial. De asemenea, are venituri dintr-un cont mare pe care i l-a lăsat tatăl lui. Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâinile, după care am luat dosarul pe care mi-l dăduse și m-am îndreptat către ușă. Am luat-o înapoi de-a lungul coridorului prăfuit și apoi prin hol. O voce lătră spre mine: Ia mai zăbovești dumneata un pic acolo. Trebe să deschid ușa la tine. Lui Frau Lange nu-i place dacă nu-i conduce chiar io însămi pe musafiri. Am crăpat ușa în timp ce tuciuria se legăna agale spre mine din celălalt capăt al holului. — Nu te deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
intre în peisaj afecțiunea - nu cu femeia asta. Era mai probabil să te atașezi de un crocodil. Ne-am uitat unul la altul o clipă, după care i-am zis: — Doamna fumează întotdeauna atât de mult? Negresa se gândi un pic, cântărind dacă era sau nu vorba de o întrebare-capcană. În cele din urmă hotărî că nu era: — Are mereu o țigară în gură și ăsta îi adevăru’. — Păi, atunci asta trebuie să fie explicația. Cu atâta fum de țigară în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era cea mai ieftină pe care o aveau și, învârtindu-mă pe loc prin ea, nu m-am putut împiedica să nu mă întreb dacă, pentru vreo cincizeci de mărci în plus pe zi, n-aș fi meritat ceva un pic mai mare, de exemplu un coș de rufe. Dar clinica era ocupată. Camera mea era tot ce aveau disponibil, mi-a zis sora medicală care m-a condus sus. Era drăguță. Ca o negustoreasă baltică de pește, dar fără conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți doar descurca, dar e și mai bine când ai un pic mai mult de atât. 4 Luni, 5 septembrie — Doctorul mi-a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă simt grozav. Bruno mă privi cu neliniște: — Ești sigur? Nu m-am simțit nicicând mai bine. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
până atunci, te duci acasă și aștepți să te sun. Am ieșit de sub apărătoarea din sticlă de dimensiunea unui avion care e Stația Zoo și am traversat Hardenbergplatz către intrarea principală a Grădinii Zoologice din Berlin, care e doar un pic mai la sud față de Planetariu. Mi-am cumpărat un bilet care includea și accesul la Acvariu și un ghid care să facă mai plauzibilă calitatea mea de turist, după care m-am dus întâi la Cușca Elefanților. Un bărbat ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o legătură cu asta, zise ea pe un ton care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune mare lucru, dar Kindermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un brandy excelent care trebuia savurat nițel. Dar eram obosit și atunci când ea și monstrul marin mi s-au alăturat pe sofa am simțit că era timpul să plec. Pe vremea aia locuiam într-un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură de băț de toate teatrele și restaurantele mai bune în care nu mergeam niciodată. Era o stradă liniștită și frumoasă, cu portaluri albe și atlanți care susțineau fațade elaborate pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dom și cu alte două turnuri mai mici deasupra zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de forță. Clădirea un pic mai mică în care se afla Tribunalul Central berlinez avea și un aspect mai plăcut. Fațada ei din gresie, în stil neobaroc, avea un „ceva“ mai subtil și mai inteligent decât rivala sa. Nu se putea spune care dintre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sala de autopsie, adăugă: — Însă presupun că îi va spune cineva destul de curând. Patologul, un tip tânăr cu o mustață mare, se oprise din autopsierea cadavrului fetei ca să fumeze. Sângele de pe mâna lui înmănușată pătase hârtia țigării și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el vădit supărat. Încă una? Patologul suflă fumul cu încetineală și se strâmbă: — În această etapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strânse la spate, pe care-l ținea drept ca un băț, Heydrich privi pe fereastră câteva clipe fără să se adreseze vreunuia dintre noi. La un moment dat, zise: Haideți, domnilor, e o zi foarte frumoasă, să ne plimbăm un pic. Deschizând glasvandul, ne conduse în grădină și am băgat de seamă ce tălpi mari avea și cât de crăcănate îi erau picioarele, ca și cum ar fi călărit mult, iar dacă decorația lui de argint, Călărețul, avea vreo legătură cu realitatea, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care a avut timp să mediteze la ce făcuse, iar remușcarea l-a împins să se spânzure. — Așa s-ar părea, am spus, destul de convins. Dar dacă nu vă supărați, domnule general Heydrich, aș vrea să mă mai uit un pic pe aici. De unul singur. Doar așa, ca să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu unul sau două lucruri. — În regulă. Numai să nu-ți ia prea mult, bine? După ce Heydrich, Nebe și poliția au plecat din apartament, m-am uitat mai îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la pudoare. Foarte convenabil. Așa că ofițerul care l-a arestat la secția de poliție Grolmanstrasse, un anume inspector pe nume Willi Oehme, hotărăște să tragă câteva cărți ca să vadă dacă nu poate să facă 21 de puncte. A stat un pic la taifas cu tânărul Josef, care e nițel slab de minte și, ajutat de vorba sa dulce și de boxul său gros, Willi reușește să-l convingă pe Josef să semneze o declarație privind recunoașterea faptei. Domnilor, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și e posibil să fi fost prea rece pentru binele ei. Stătea în fața ușii mele de la intrare și mă măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și e posibil să fi fost prea rece pentru binele ei. Stătea în fața ușii mele de la intrare și mă măsura cu un soi de impertinență, ca și cum încerca să-mi stabilească priceperea, sau lipsa acesteia, ca amant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ești atât de al naibii de cosmopolit. Isuse, pariez că l-ai citit până și pe Goethe. Becker râse. Părea să fi uitat cu desăvârșire de Poliza. — Un singur lucru despre Evona, zise el. N-o să vorbească decât dacă ne relaxăm un pic, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Beți ceva, luați lucrurile încet. Purtați-vă ca și cum nu ne-am grăbi. În clipa în care începem să ne purtăm ca doi oficiali țepeni, va trage obloanele și va începe să lustruiască oglinzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acest gând și își aprinse o țigară. — O să-i spun, i-am zis, întrebându-mă dacă o s-o fac și întrebându-mă dacă ei chiar îi păsa dacă o voi face sau nu. Iar tu, Emil, n-ai vrea un pic de companie? Poate că ați vrea amândoi câte un masaj, ce ziceți? Eram cât pe ce să spun pe șleau scopul real al vizitei noastre, dar am descoperit că Becker bătea deja din palme și chicotea. — Chiar așa, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client. I-am făcut un masaj și când l-am întrebat dacă voia să-i ofer mai mult, el m-a întrebat dacă poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client. I-am făcut un masaj și când l-am întrebat dacă voia să-i ofer mai mult, el m-a întrebat dacă poate să mă lege și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajuns cu bine acasă într-un taxi, înțelegeți ce vreau să zic? Din câte știu eu, pur și simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eu sunt șoferul. — Ai folosit-o vreodată seara? Nu răspunse nimic. Am ridicat din umeri și am zis: — Mă rog, cred că pot să-l întreb oricând pe angajatorul tău. — Nu e voie, dar uneori, da, o folosesc. Fac un pic de treabă pe cont propriu. Mă privi în față: Dar nu am folosit-o niciodată ca să omor pe cineva în ea, dacă într-acolo bateți. Întâmplător nu, dar mersi pentru idee. Am stat în biroul lui Arthur Nebe și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru avertisment. — Te rog să mă ții la curent în legătură cu suspectul tău, zise el. Ai putea să te gândești să-ți lași vreo doi oameni să-i facă numărul cu polițistul bun și polițistul rău. Nimic prea brutal, doar un pic din presiunea psihologică de modă veche. Știi tu ce vreau să zic. Că veni vorba, cum te împaci cu echipa ta? Merge treaba, vă înțelegeți? Nu tu resentimente sau ceva de genul ăsta? Aș fi putut să mă așez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-se cum fotograful poliției își potrivește luminile și trepiedul. — A, Kommissare, zise el, zărindu-mă și ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]