3,471 matches
-
nimeni nu a avut pretenția să le nege, Veșmântul Îi Îngăduie purtătorului să se deplaseze În siguranță. Constă din sectoare metalice, care sugerează scafandrul, cavalerul medieval și balanța de farmacie, nu fără a lansa scânteieri rotative, care Îl enervează pe pieton. Emite clinchete discontinue, care țin locul unui claxon plăcut. Două școli pornesc de la baroneasa de Servus, care Își dă (conform unei persoane perspicace) cel mai de soi consimțământ pentru a doua. Prima e a străzii Florida; cealaltă, cu o țâfnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să spună odată ajunsă la destinație. Într-o inconștiență totală, purtată pe aripile dragostei, Fran își croi drum prin traficul de după-amiază, evitând turiștii, zâmbindu-le șoferilor de camion, oprindu-se pentru a acorda prioritate copiilor la o trecere de pietoni. Doar așa se putea abține să nu înceapă să cânte. Oamenii puteau fi scutiți măcar de lălăielile ei afone. Când ajunse la Express, Fran zâmbea larg, ca o smintită. Era atât de ușor. Avea să-i spună că-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. ― Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o perioadă de patru ani (2010-20l3). Între obiectivele mai importante se situează amenajarea părții sudice a străzii Paris și a cartierului Anatole France, o mare parcare subterană, reamenajări de stații de autobuz, restructurarea Halle Brassens, cre- area unei pasarele pen-tru pietoni și bicicliști peste apa Corrèze, ame- najarea peisagistică a Pieței 14 Juillet, construirea unui pod rutier între cele două existente deja la distanțe nu prea mari: Cardinal și Bouvie. În încheierea acestui foarte conden- sat capitol, nu pot să nu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
stropi de sânge și bucăți de creier. Dar n-au fost destule probe care să ne ducă la infractor. Se vedea treaba că ne aflăm în fața unui omor cu scop de jaf, fapta fiind comisă pe timp de noapte , circulația pietonilor era mai rară nu a putut observa nimeni când s-a comis și cine putea fi autorul. Între timp se adunase multă lume și printre ei și trecători care mergeau spre port. Dar iată că slt. Pandrea Dumitru care era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
era teamă că va fi acolo. M-a sunat. I-am salvat nu mărul cu trei semne de exclamare, ca să știu să nu îi răspund. Doamne, de ce naiba să mă mai sune? L-am văzut apoi la o trecere de pietoni, în centru, în zona în care stăteam înainte, de-i duceam întreținerea neveste-sii. El era pe partea cealaltă, eu eram pe bicicletă. Mi s-a făcut rău fizic, instant, și am tăiat-o de-acolo. După două luni jumate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să termine, căci șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre noi. Metalul urlă sfâșietor, cioburi de sticlă sar pe bord. Ziua de mâine e un pieton cu voal negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa pe claxonul puternic al Packard-ului, duelîndu-se cu toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt răstimp pe acest băiețaș, Își continuă patrularea și, cu vîrful puștii, Îi făcu semn să plece. — Nakajima...! Jim se alătură mulțimii de pietoni care treceau prin punctul de control. După cum bănuise, urmăritorul lui dispăruse printre cerșetoriși hamali care trîndăveau În partea franceză a gardului de sîrmă ghimpată. Nu pentru prima dată cînd Jim Își dădea seama că japonezii, oficial dușmanii săi, Îi ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu mai erau atît de aglomerate, dar cîteva sute de chinezi și europeni stăteau la coadă ca să treacă de paznicii japonezi. Un Buick proprietate elvețiană și un camion pe motorină al guvernului francez de la Vichy treceau printre porți. De obicei, pietonii europeni s-ar fi așezat În fruntea cozii, dar acum Își așteptau rîndul printre hamali de ricșe, și țărani care Împingeau cărucioare. Oprind bicicleta, Jim abia reuși să Își țină echilibrul cînd un hamal cu picioare bolnave trecu pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
planșeta în pace! Șapte Paradisul Vânzătorilor își avea sediul în ceea ce fusese mai înainte un atelier de reparat automobile de pe Podyras Street, la parterul întunecat al unei clădiri comerciale neocupate în rest. Ușile garajului erau de obicei deschise, umplând nările pietonilor cu un miros usturător de crenvurști fierți și muștar, la care se adăuga cel de ciment îmbibat timp de mulți ani cu lubrifianții și uleiurile de motor care se scurseseră din toate tipurile de mașini. Miasma care ieșea din Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trafic cu el. — Poți fi arestat dacă ești prins împingându-l pe trotuar. Foarte bine, spuse Ignatius. Dacă mă urmărește poliția, ar putea să prevină un furt. Ignatius împinse încet căruciorul, îndepărtându-se de sediul Paradisului Vânzătorilor prin aglomerația de pietoni care treceau de-o parte și de alta a marelui cârnat, ca valurile pe lângă prora unui vapor. Era o metodă mai bună de a-ți petrece timpul decât să te întâlnești cu șefi de personal, dintre care mulți, considera Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
agenta Watson nu-i răspunse, o luă ca pe un nu. — Am arestat-o o dată, zise el când treceau pe Lang Stracht, șoseaua lată despărțită În benzi pentru autobuze și pseudo-refugii, presărate din loc În loc cu piloni și treceri de pietoni. Materiale pornografice. Le vindea elevilor din portbagajul unui Ford Anglia vechi. Nimic prea exagerat - fără animale sau chestii de genul ăsta: doar hardcore nemțesc, tradițional. Casete video și reviste. Pufni. — Jumătate din afurisiții de copii din Mastrick știau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încet, și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-odată și n-aș fi vrut pentru nimic În lume să nu fiu de față. — Dar cine-a fost? — Păi, niște chelneri, vreo doi marinari și câțiva pietoni răzleți, cred. E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ, Îți trag șuturi. Tom și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bun toxic la origine nu suportă direct consecințele. Pentru ei, piața a funcționat pur și simplu. Totuși, alți indivizi au văzut utilitatea lor descrescînd. Este, de exemplu, cazul automobilului. Constructorii și utilizatorii nu țin seama decît de costurile private, dar pietonii din marile aglomerări urbane respiră gazul de eșapament, iar riveranii marilor axe de transport suportă zgomotul, poluarea atmosferică etc. Altfel spus, punctul de echilibru obținut spontan pe piață, plecînd de la costurile private, nu este un punct optimal. El nu permite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să lucrez într-o astfel de structură. Într-o anchetă eram la București cu o colegă, iar un inculpat ne-a zis ceva de genul: „Nu vă e teamă c-ar putea da o mașină peste dumneavoastră pe trecerea de pietoni?“ — E mai complicat să te ocupi de corupție? Când te ocupi de furturi, de pildă, e clar cine este băiatul rău, cine este băiatul bun și nu este ceva despre care se discută foarte mult. Pe când la corupție totdeauna apar
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
a plecat efectiv. Sau țin minte că într-o anchetă eram la București cu o colegă, iar un inculpat ne-a zis ceva de genul: „Nu vă e teamă c-ar putea da o mașină peste dumneavoastră pe trecerea de pietoni?“ Însă le-am luat ca atare, ca pe niște simple vorbe. Nu cred și n-am crezut niciodată că vor ajunge la agresiuni. N-au trecut niciodată de limita amenințării verbale. — În schimb, spuneați ceva despre presă, că se recurge
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea atunci din maxile, pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vedere al destinului, încă mai puțin din cel poetic, și nici nu i se părea ciudat să se lege cu un om întîlnit pe uliță, cum nici lui Lică nu i se părea nici ciudată, nici romantică aventura lui de pieton cu boierii de dog-cart. Unul ca și altul când se gândeau la acel moment predestinat erau numai mulțumiți și preocupați de consecințele lui practice. Ada nu mai avea deci nevoie ca deunăzi de frumoasa doamnă Elena Drăgă-nescu-Hallipa pentru a descoperi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]