58,806 matches
-
O văzuse în stația de autobuz și urcă și el, după ea. Nu era prima dată când o urmărea. A doua zi și în zilele următoare, Camelia știa că, atunci când pleca în pauză, Răzvan venea și el imediat. - Ce-ți place să studiezi mai mult? o întrebă Răzvan. - Greu de spus! La patru ani știam deja să scriu și să citesc și făceam “poezii”. Bunicul mă învățase. “Compune-mi și mie o poezie!”, spuse în glumă, odată, unchiul meu, cercetător într-
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
se întâlni pe drum cu profesorul universitar Nădrag, șef de catedră la „Aparate electrice”. - Vom avea în curând, un contract de cercetare cu uzina „Tractorul”. Te-a văzut directorul adjunct când ai făcut prezentarea unei lucrări la „Conferință”. I-a plăcut foarte mult de tine și m-a întrebat dacă dorești să-i dai telefonul. Este un om foarte inteligent, conduce o uzină cu peste 10.000 de oameni și are doctoratul în „Roboți”. Vrea să se căsătorească și își caută
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
uzină îmi ocupă aproape tot timpul. Lucrez de dimineață până seara. Camelia îi răspunse politicos și timid la întrebări. Pentru că era cu treisprezece ani mai în vârstă ca ea, avea senzația că vorbește cu un profesor foarte sever. Directorului îi plăcea să vorbească și să-i facă complimente, declarații de dragoste câte o oră-două zilnic. Din ziua aceea, o sună în fiecare seară, înainte de culcare. În ziua următoare, înaintea pauzei, Camelia trecu prin laboratorul unde se afla Răzvan, să ia o
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
atunci a doua facultate, cea de “Științele Naturii”, așa că material de citit aveam, din belșug. Bunicul îmi arăta toate plantele din pădurile din jurul Brașovului - flori, arbuști - dar și de pe câmpul, din preajma gării Brașov, cu vegetație specifică. Atât de mult îmi plăceau plantele, încât toate mi se păreau magnifice. Chiar și cea mai umilă buruiană o consideram minunată. Țin minte că, odată, am cules de pe câmp un buchet de lauri, fascinanți prin albul lor imaculat și din flori de mătrăgună - atrăgătoare prin
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural și deosebit de aromat pe care l-am băut în comună. Sper să-ți placă. Noroc și bine ai intrat în camera și viața mea. - Noroc și mă bucur că sunt în camera ta. Sper să mă simt atât de bine, încât să doresc să revin. - Cu plăcere. Oricând vă poftește inimioară, domniță, veți fi
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
și priceput în amor ca tine. Mircea simți dorința partenerei și o pătrunse cu totul, mișcându-și șoldurile pentru a căuta locurile necunoscute ale fetei. - Este minunat ce-mi faci! Ah, cât de mult te iubesc, Mircea! - Speram să-ți placă. - Cum de ești așa de priceput? - Antrenamentul. - Obrăznicătură. - Să știi că mă opresc. - Dacă vrei să te sugrum... - Cum??? Sunt curios dacă nu te lauzi cumva. - Vrei să știi? Stai că vezi tu acum pezevenghiule, și Mircea simțea presiunea mușchilor
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce zici, după o scurtă pauză, cât să mai sărutăm și buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment? - De ce nu? Întotdeauna îți stau la dispoziție cu toată dăruirea de care pot da dovadă, scumpa
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
membră a Consiliului Regional de Partid. - Bine, atunci rămâne cum ai hotărât tu. - Nu eu am hotărât. Mi-am propus să nu mai mă amestec în viața ta. Ești mare și știi ce-ți dorești de la viață. Și dacă îți place fata așa de mult, mă pot interesa să văd ce se poate face la nivel de regiune. Poate vrei să te însori cu ea și să o ai lângă tine, nu în Dobrogea sau Ialomița! - Nu se pune problema însurătorii
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
omul pe jar, îl amăgești că ești îndrăgostită de el, îl prinzi în mrejele tale și apoi îl abandonezi ca pe un nimic? - Te înșeli. Eu nu am spus niciodată că m-am îndrăgostit de tine, ci doar că îmi placi ca bărbat. Asta este cu totul altceva. Nu mă obligă și nu te obligă cu nimic să-ți abandonezi căsnicia pentru mine. - Dar eu am luat totul în serios și mi-ai pătruns în suflet fără să te mai pot
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
tine? - Nu are importanță. O fac la tine să nu mai umblu cu ceștile pe hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus la ea în birou și a luat punga cu cafea și borcanul cu zahăr cubic. Îi plăcea mai mult cel cubic, deoarece știa cât trebuia să pună la o ceașcă de cafea. Un singur cubuleț. Așa era obișnuită. Se gândea și la Viorel, dar se gândea și la Mircea. Parcă dintr-o dată se îndepărtase de Viorel. Gândurile
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
arhivele Securității, ci și de alte greșeli care îndeamnă la analiză, cunoaștere și judecată. Cei care vor să îngroape trecutul pentru totdeauna vor de fapt să scape de greșile lor rușinoase cu obrazul curat." Spre deosebire de editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI, Cronicarului îi place să creadă că prin intervențiile făcute la această comisie parlamentară, Biserica Ortodoxă a avut o reacție de o exagerată prudență pornind de la ideea că românii receptează Biserica drept un întreg care se cuvine ferit de scandalurile pe care le-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
și Umberto Eco. Sînt ei printre scriitorii postmoderni preferați de dumneavoastră? D.F.: Cred că răspunsul cel mai cinstit ar fi nu, fiindcă îl apreciez pe John Barth mai mult pentru calitatea eseurilor decît a romanelor sale. Donald Bartheleme însă îmi place mai mult decît John Barth. Îmi place Snow White foarte mult, fiindcă textul e o pastișă sublimă a unei povești. Cît despre Umberto Eco, de vreme ce-l cunosc personal, cred că am un handicap în ceea ce privește aprecierea operei sale. L.G.: Cum vă
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
postmoderni preferați de dumneavoastră? D.F.: Cred că răspunsul cel mai cinstit ar fi nu, fiindcă îl apreciez pe John Barth mai mult pentru calitatea eseurilor decît a romanelor sale. Donald Bartheleme însă îmi place mai mult decît John Barth. Îmi place Snow White foarte mult, fiindcă textul e o pastișă sublimă a unei povești. Cît despre Umberto Eco, de vreme ce-l cunosc personal, cred că am un handicap în ceea ce privește aprecierea operei sale. L.G.: Cum vă explicați că deși Postmodernismul tîrziu a încorporat
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
ni le reaminteam, Nego având râsetul acela al lui exploziv, copilăros. În epoca dură și primejdioasă, proletcultistă, criticul ardelean, stabilindu-se la București, era mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos. Acesta, văzând semnătura
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
nume a fost surghiunit în marea Sală a Celor Cinci Sute, unde prea puțină lume îl remarcă. Renașterea, o știm, este o lume dominată de măsură - totdeauna în schimb pentru măsură -, dar în care sînteți invitați să faceți cum vă place și (aproape) ce doriți. O lume în care Lorenzo Magnificul scria versuri în care celebra, carnavalesc, triumful repurtat de zeul Bacchus și de eterna tinerețe. Este o lume - sau, mai bine-zis, un infinit de lumi - care răstoarnă lumea și o
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Z. Ornea Îmi plăcea, pe vremuri, prin anii cincizeci-șaizeci să citesc, în sala 1 a Bibliotecii Academiei Istoria Bucureștiului de Ionescu-Gion. Cum se afla în biblioteca uzuală, în rafturile de după mesele de lucru, pînă îmi veneau cărțile sau revistele solicitate, luam cartea lui Ionescu-Gion
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
i l-a pus la dispoziție administrația penitenciară poate, reocupându-și locul, elibera nenumărați tineri pentru aventura de peste hotare, unde să valorifice inteligența și puterea de muncă valahă, de cinci ori mai bine remunerată decât în patrie. Suntem, că ne place sau nu, o țară mică, avem nevoie de toate forțele, luminile, capacitățile. Când întreaga rezervă valutară a României, în plină expansiune economică, se ridică la suma pe care o va încasa, prin decizie judecătorească, un fumător din S.U.A., căruia nu
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
principiile generale de etică. În afară de acestea, sub aspectul etic dar și estetic, epigrama trebuie să folosească un limbaj adecvat, fără vulgarități, expresii triviale sau licențioase. Autorul citat invocă cele scrise de Marțial în prefața la cartea întâia de epigrame: Îmi place să cred că am pus în cărțile mele destulă măsură, pentru a nu jigni pe aceia ce știu să se judece singuri. Versurile mele nu trec dincolo de buna cuviință datorată și celor mai de jos oameni.
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
mai mult dramaturg decît romancier? Dacă m-ați fi întrebat acum 20 de ani, vă răspundeam că mă simt dramaturg. Dar acum nu aș mai da același răspuns. Nu e deloc ușor să treci de la una la alta. Dar e plăcut. Cînd scrii teatru, ai anumite limitări: ai două, maxim trei ore. Cînd actorii apar pe scenă, nu te poți folosi de 50 de pagini pentru a derula psihologia, în 5 minute publicul trebuie să știe aproape totul. Totul trebuie spus
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
trei ore. Cînd actorii apar pe scenă, nu te poți folosi de 50 de pagini pentru a derula psihologia, în 5 minute publicul trebuie să știe aproape totul. Totul trebuie spus concentrat. Să scrii roman e cu totul altceva. Îmi place să schimb între ele. Vin dintr-o familie de țărani din Norrland, și ei seamănă un an ovăz, într-un altul cartofi etc. Această întrebuințare alternativă am învățat-o foarte bine de la ei. Ați scris și despre relația dintre sport
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
dinamizează și uneori le pun cînd vreau să termin în forță ceva care ma obsedează, sau șunt amărît. De mult, un cunoscut al casei chiar făcuse observația: "Șefu-i trist, iar pune marșuri!"... Cel mai mult lui frau Martha îi place Es ist șo schoen Soldat zu sein și îi pun des marșul,... E-atîta de frumos să fii soldat... și, drept să spun, îmi place și mie, ajungînd chiar să-l fredonez în zilele în care se întîmplă să fiu mai
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
chiar făcuse observația: "Șefu-i trist, iar pune marșuri!"... Cel mai mult lui frau Martha îi place Es ist șo schoen Soldat zu sein și îi pun des marșul,... E-atîta de frumos să fii soldat... și, drept să spun, îmi place și mie, ajungînd chiar să-l fredonez în zilele în care se întîmplă să fiu mai bine dispus... Azi, în timp ce frau Martha trebăluiește, mi-am adus aminte ce-mi povestea ea mai demult în legătură cu soră-sa, mai tînără, - deportate împreună
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
miră de atîta întîrziere. Gîndul că o să-și părăsească toată munca ei și bucuriile o chinuie. Sub pămînt, pe un drum pe care nici nu obișnuia măcar să se plimbe. Și apoi ea a fost toată viața o realistă, nu-i place să vorbească de ce crede că se întîmplă dincolo. Dar mari nădejdi nu are". G. Călinescu, în Istoria literaturii..., apreciind finul examen psihologic original al bătrînei, aprecia că această nuvelă ar fi "mica operă memorabilă a lui Anton Holban". Acceptînd opinia
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Pușcariu (tomul apărut în 1940), cazuistica era "acea parte din teologie care-și propune să rezolve cazurile de conștiință; p. ext. dispoziție spre subtilizare", iar cazuistul - un "teolog care caută să rezolve cazurile de conștiință; p ext. cel căruia-i place a pătrunde pînă în cele mai mici amănunte ale fiecărui caz, analizînd și subtilizînd, cu gîndul de a da o dezlegare mai exactă și mai documentată". Se poate constata, la distanță de 20 de ani și după o schimbare de
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
sprijinul profesorului, nefiind angajat la Institutul de Literatură. Și-a continuat munca de istoric literar pe care o începuse înainte de a fi închis, publicînd, în 1966 și 1967, două cărți fundamentale despre viața și opera lui Alexandru Macedonski (mi-a plăcut atunci, mărturisesc acum, mai mult volumul despre viața poetului), operă de elaborație temeinică în care spiritul critic făcea casă bună cu expresivitatea literară. Acum, distinsul cărturar regretă aceste cărți, d-sa repudiind azi istoria literară în spațiul căreia numai un
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]