15,513 matches
-
intrară în navă și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bine!”. După ce mulțimea, la apelul tov. Roșca 7, se mai potoli și se mai împrăștie, Felix S 23 făcu prezentările: — Dânsul e pilotul, tov. Dromiket 4, dânsul e tov. robot TESA Stejeran 1, dânsa e tov. Getta 2, de pe o planetă cu vederi progresiste, iar dânsul... unde sunteți, tov. inspector Pătrașcu? — Aici, se auzi o voce stinsă de pe scara navei. — Dânsul a devenit invizibil - spuse mai încet comandantul Felix S 23 -, știți, un efect secundar al unui experiment de-al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de la Drăgănești-Vlașca, Felix S 23 nu-și putu stăpâni tulburarea și zise: — Fie gravitația cât de rea, tot mai bine pe planeta ta. Dromiket 4 opri motoarele, comandă coborârea scării rabatabile și deschise ușa. Felix S 23 ieși primul, urmat de Getta 2, Stejeran 1 și Dromiket 4. — Cam pustiu, observă comandantul când ajunseră jos. Într-adevăr, pe tot cuprinsul marii platforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căsnicia reușită a Gettei 2, căsătorită definitiv pe aceste meleaguri. Cum însă nu suntem asemenea povestitori, preferăm să privim și noi cum se depărtează personajele noastre, declarând, cu sinceritate, caragialean, că nu mai știm ce s-a întâmplat cu ele. Planeta mediocrilor Episodul 3 Accidentul În anul 2954, luna octombrie, ziua 3, astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ar auzi muzică. — Atunci să fie a ălorlalți? — Nici asta, zise pilotul. S-ar auzi marșuri. Dacă bine-mi dau seama, nu pare a avea lumină proprie. Cred că e mai degrabă luminată de ceva din exterior, ca Pământul. E planetă. — Ce planetă? Ce vine după Neptun? întrebă comandantul. — Nu, nu e planetă din sistemul nostru, nu seamănă, uitați-vă, cu nici una de pe la noi. — Da, dom’le, e mai mult pătrată decât rotundă, zise Aciobăniței. Tu ai fost la reciclarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
muzică. — Atunci să fie a ălorlalți? — Nici asta, zise pilotul. S-ar auzi marșuri. Dacă bine-mi dau seama, nu pare a avea lumină proprie. Cred că e mai degrabă luminată de ceva din exterior, ca Pământul. E planetă. — Ce planetă? Ce vine după Neptun? întrebă comandantul. — Nu, nu e planetă din sistemul nostru, nu seamănă, uitați-vă, cu nici una de pe la noi. — Da, dom’le, e mai mult pătrată decât rotundă, zise Aciobăniței. Tu ai fost la reciclarea din martie? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S-ar auzi marșuri. Dacă bine-mi dau seama, nu pare a avea lumină proprie. Cred că e mai degrabă luminată de ceva din exterior, ca Pământul. E planetă. — Ce planetă? Ce vine după Neptun? întrebă comandantul. — Nu, nu e planetă din sistemul nostru, nu seamănă, uitați-vă, cu nici una de pe la noi. — Da, dom’le, e mai mult pătrată decât rotundă, zise Aciobăniței. Tu ai fost la reciclarea din martie? — Da, am fost, răspunse pilotul. — Și nu v-au spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sistemul nostru, nu seamănă, uitați-vă, cu nici una de pe la noi. — Da, dom’le, e mai mult pătrată decât rotundă, zise Aciobăniței. Tu ai fost la reciclarea din martie? — Da, am fost, răspunse pilotul. — Și nu v-au spus nimic despre planetele astea cubice? — Nu, zise Amărășteanu. Reciclarea a fost despre orz. — Păi sigur - făcu Aciobăniței -, pe ei îi doare orzul și noi uite cu ce ne confruntăm. Să-ți spun drept, eu nici n-am auzit despre planetele cubice. Sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spus nimic despre planetele astea cubice? — Nu, zise Amărășteanu. Reciclarea a fost despre orz. — Păi sigur - făcu Aciobăniței -, pe ei îi doare orzul și noi uite cu ce ne confruntăm. Să-ți spun drept, eu nici n-am auzit despre planetele cubice. Sunt mai bătrân, am prins învățământul cu planetele rotunde, doar vouă, ăstora mai tineri, trebuia să vi se spună. Am avut la institut un curs facultativ despre ele. — Și ce v-au spus? Ce să ne spună? Că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Reciclarea a fost despre orz. — Păi sigur - făcu Aciobăniței -, pe ei îi doare orzul și noi uite cu ce ne confruntăm. Să-ți spun drept, eu nici n-am auzit despre planetele cubice. Sunt mai bătrân, am prins învățământul cu planetele rotunde, doar vouă, ăstora mai tineri, trebuia să vi se spună. Am avut la institut un curs facultativ despre ele. — Și ce v-au spus? Ce să ne spună? Că sunt cubice și că nu trebuie să ne temem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
temem de ele, răspunse pilotul. — Aoleu! făcu Aciobăniței. Înseamnă că e rău de tot. Nouă tot așa ne spuneau la-nceput de O.Z.N.-uri și-ai văzut ce-a ieșit. Ne-au luat ca din oală. Se uitară înfricoșați la planeta colțuroasă spre care erau atrași ca de-un magnet. — Să-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pământ, dom’le, ca la noi! zise el, încercând cu vârful piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E cineva pe-aici? Nu se auzi nici un răspuns. O stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E cineva pe-aici? Nu se auzi nici un răspuns. O stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor. Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fi părut bine că ne-a luat câmpul ăsta. În fond, după atâta muncă, avem și noi dreptul la un accident. Episodul 4 Farmecul discret al neștiinței Trecu un sfert de ceas. Pe câmpul ușor curbat din cauza volumului redus al planetei necunoscute nu se arăta nimeni. — Nu ți se pare că te simți mai ușor? întrebă comandantul Aciobăniței. Uite, am acum impresia că nu-s mai greu decât eram pe vremea când intrasem ucenic la uzinele „Odobleja”. — E și normal, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se arăta nimeni. — Nu ți se pare că te simți mai ușor? întrebă comandantul Aciobăniței. Uite, am acum impresia că nu-s mai greu decât eram pe vremea când intrasem ucenic la uzinele „Odobleja”. — E și normal, răspunse pilotul Amărășteanu. Planeta fiind mai mică, scade și gravitația. — Bine, bine, scade gravitația - spuse comandantul -, dar de ce să scad și eu? Pilotul îl privi cu respectuoasă uimire. — Cum de ce? Greutatea dumneavoastră o simțiți în funcție de mărimea forței gravitaționale. — Să-ți spun drept, că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței. „Ăsta n-a fost în spațiu, nu știe saluta. Sau poate nu vrea.” — Suntem de pe Terra - spuse el mai departe - și milităm ca orice planetă, fie ea mai mare sau mai mică, să se-nvârtă în jurul cărui astru dorește. Dumneavoastră pentru ce militați? Cel de la volan păru că se gândește câteva momente, apoi răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
gândește câteva momente, apoi răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apoi răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă, apoi opri motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă, apoi opri motorul și sări de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
El e tovarășul meu, pilotul Amărășteanu Vasile. — K.M. 273, răspunse tractoristul, dând mâna. — Am fost luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta n-aș putea să vă spun exact. Tovarășii mei de la sediu se ocupă cu prețurile. — Locuiți mulți pe planetă? — Destui, răspunse tractoristul. — Văd că semănăm, spuse comandantul. Avem, din câte se poate observa, aceeași structură: nas, gât, urechi, trunchi, mâini, picioare. Asta m-a mirat și pe mine când v-am zărit, zise K.M. 273. Noi credeam că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aceeași structură: nas, gât, urechi, trunchi, mâini, picioare. Asta m-a mirat și pe mine când v-am zărit, zise K.M. 273. Noi credeam că suntem singuri în Univers. — Care noi? — Noi, mediocrii, spuse tractoristul. — Dar toți sunteți mediocri pe planeta asta? întrebă Amărășteanu. — Bineînțeles, dacă trăim aici! spuse K.M. 273. Voi, dacă trăiți pe Pământ, nu sunteți toți pământeni? — Și cum v-ați dat seama că suntem de altundeva? — După navă, zise tractoristul. Noi n-avem așa ceva. Voi nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să-i primiți în colectiv, să-i ajutați să se integreze rapid modului nostru de viață, să-și depășească tracul inerent ajungerii pe o planetă și așa mai departe. Aveți experiență în acest sens, parcă și anul trecut ați primit un saturnian, nu? — Da, răspunse mulțimea. — Mai e aici? Unde e? întrebă responsabilul. — La insecticide, spuse mulțimea. — Vedeți, deci, s-a adaptat, zise responsabilul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]