31,059 matches
-
și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la pagina de publicitate. Alese fără ezitare un text subliniat Încă de acasă cu carioca verde și citi rar, apăsând pe fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desene. Nenumărate desene, nuduri de femei În cărbune, creion sau tuș. Observă și câteva texte scurte, scrise direct pe perete cu tempera. Sensul cuvintelor era cu siguranță interesant, Însă el se mulțumea să admire caligrafierea lor de o excepțională expresivitate plastică și care lasă astfel În umbră sensul Însuși pe care forma Îl făcea vizibil. Un text din cele trei Îi atrăgea atenția În mod deosebit. Ceea ce părea să conteze cu adevărat În cazul lui era sugestia unei vieți secrete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
5. Privirile li se Întâlniră Într-un punct incandescent, o perlă de mărimea unei boabe de ceasla. Aici, gândurile se auzeau și se vedeau, colorate Întocmai ca tablourile pictorilor din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei, zise Eugen Pascu. Vezi Rauschenberg, Stella Franck. Izbucniră toți patru În râs. Era doar noaptea Anului Nou, iar pictura era departe de a-și fi spus ultimul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb și din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În tablou, ne pot conduce la o singură concluzie: lucrarea a fost pictată la Paris În preajma Crăciunului. După cum se știe, În opera lui Ziffer regăsim o puternică influență a expresionismului german, dar lucrarea de față poartă și amprenta experienței sale plastice franceze. Prin compoziție și structura cromatică, Ziffer pendulează Între naturile statice ale lui Cézanne (cele cu mere) și cele ale lui Matisse, din prima perioadă. Ziffer sosește la Baia Mare În 1906. De atunci, la Îndemnul colegilor, Își va petrece verile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrărilor care au precedat-o sau la cele care o vor urma. Aerul de studiu executat În liniște poartă amprenta operelor solide din muzee cât și suflul nou al experiențelor postimpresioniste, menținând În echilibru pornirile novatoare cu propria-i inteligență plastică. Asemenea lui Poussin și Manet, utilizând În beneficiul picturii lor capodoperele din muzee, Ziffer ține să introducă la rându-i În spațiul său plastic o reproducere după Veneziano, În stânga fundalului acestui tablou. La aceeași metodă a recurs și Van Gogh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât și suflul nou al experiențelor postimpresioniste, menținând În echilibru pornirile novatoare cu propria-i inteligență plastică. Asemenea lui Poussin și Manet, utilizând În beneficiul picturii lor capodoperele din muzee, Ziffer ține să introducă la rându-i În spațiul său plastic o reproducere după Veneziano, În stânga fundalului acestui tablou. La aceeași metodă a recurs și Van Gogh În „Portretul lui Père Tanguy”, fixând pentru noi unul din modelele sale ideatice. Pe fondul unor griuri subtile, se detașează culorile primare cu pasajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajutată. Salvată, În cazul ei, era un cuvânt nepotrivit. 9. Nagy Oszkár (1895-1968) „Natură statică În atelier”, 65 x 52 cm. Pictură În ulei pe placaj, nedatată, semnată lizibil cu majuscule În alb transparent, În dreapta jos a tabloului. În cercetarea plastică, Nagy Oszkár caută reprezentarea contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri mari a suprafețelor modulate, recurge adesea la linii de demarcație Între planuri și tonuri. Pictura sa este gravă, detașându-se demersul său pentru construcția solidă a formelor, trecute prin marea lecție a cubismului și Întoarse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la rândul său, se Înscrie un triunghi sugerat de imaginea calului și a călărețului. Pentru a structura și mai puternic compoziția, Pascu descompune reprezentarea realistă a personajelor Într-o mulțime de triunghiuri suprapuse, oferind un exemplu convingător al inteligenței sale plastice. Din punct de vedere cromatic, asistăm la un dialog al celor patru registre orizontale cu dominantele de verde, galben și gri-albăstrui, cât și cu pata dominantă a calului roșu. Eugen Pascu face figura unui expresionist liric În pictura băimăreană. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la acea oră toate firmele erau luate cu asalt, Îi rămânea destul timp să se Îmbrace și să tragă o folie de plastic peste farfuria unei antene. Cu o chestie ca asta ești scutit de orice obligație, chiar dacă era vorba doar de o prezentare și nu de un cadou. În fond, el nu era reprezentantul unei firme de medicamente ca să care cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-o parte, cu spatele la mine. Când m-am apropiat, fata s-a ridicat în capul oaselor ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în camere curate și impersonale de hotel, în orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am dat seama că-mi plăcea. Era zgâriat și murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un om de știință, ți-am spus asta, nu? Domnul Nimeni stătea lângă scaunul său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele, pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care o cunoșteam, o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez la atât. Dar acum lucrurile erau diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură bifurcată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam ochii, ci doar o pereche mare de ochelari cu rame negre,de plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în fața mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului conținea o cutie, probabil o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]