21,807 matches
-
sau frunze de morcovi", dar și "hîrtii colorate spre care înoată/ Peștii verzi ai adîncului." Așa curge, cu apele fără nume, și Fluxul memoriei. "Și ca fluxul pe plajele galbene/ Îți crește-n suflet propriul tău trecut...". Un trecut și poetic, de bună seamă, cu care trebuie să faci altceva. Și Baconski începe să facă altceva ("o, anilor, anilor,/ Să vedem odată care pe care), care va-ncepe să se vadă, fără putința de a mai crede că este același, că
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
despre un regizor cu o tehnică desăvîrșită, minuțios și sceptic, cît și despre comedia umană, într-o notă de apocalipsă veselă, un laitmotiv al filmului fiind chiar lipsa de sens a naturii umane puse în act. Cu o mică licență poetică, a fost tradus, voi, cei vii în loc de tu, cel viu, traducerea corectă, acest tu generic este și un subtil avertisment care se concretizează pe parcursul derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
ceva preponderent de domeniul concretului (și mai puțin al abstractului), și anume, indiferența autorului față de finalizarea operei care, aparent, rămâne neterminată, fiind încredințată interpretului mai mult sau mai puțin ca piesele unui joc de puzzle. Henri Pousseur recunoaște existența unei poetici a operei deschise (în sens formal), afirmând că aceasta "intenționează să promoveze în interpret acte de libertate conștientă capabile să-l plaseze drept centru activ într-o rețea de relații inepuizabile, între care el instaurează propria sa formă, fără a
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât mai clare, cu atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
pe de o parte muzica de cult (gregoriană sau bizantină), prioritar monosemică, proliferează sacralitatea și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în care muzica instrumentală (profană) este înzestrată cu o anumită deschidere în planul semnificațiilor mesajului, ascultătorul având șansa de a descoperi mai multe
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
mari opere diaristice; mai exact, a operelor la persoana întâi scrise de câțiva scriitori de calibru. Pe Mircea Mihăieș nu-l interesează aici jurnalul în sine, jurnalul ca gen, cu caracteristicile și tipologia lui, cu compartimentările presupuse de o anumită poetică și cu subdiviziunile impuse de finalitatea fiecărui diarist. Criticul urmărește de fapt modul în care jurnalul îl construiește, la propriu și la figurat, pe cel care îl ține: biograma, adică descrierea curbei evolutive, arcul de cerc urmat de gândul unui
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
de azi. Superiorii "care este", micile potlogării divulgate pe firul scurt, în scrisori "conspirative", stilul de proces verbal care nu consemnează nimic mai mult decît niște atitudini nepotrivite și niște comentarii și mai laterale, pledează pentru actualitatea scrisului lui Mușatescu. Poeticul cel mai înflăcărat e mîncat de prozaicul cel mai aspru, ca în scrisorica lui Camil Rodie către o demoazelă adorată, către care încheie așa: "îți sărut livezile mîinilor". Și mai apoi, într-un P.S.: "telefonează la birou 33227 (la numărul
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
producțiuni mistice din care lipsește adevărata edificare creștină", apreciase "fondul sincer contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă grații de-a lungul acestor pagini pline în genere de impertinențe stil unu"11. Sînt aici
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ei risipiți prin lume/ pentru fiecare face un loc cu verdeață/ pentru fiecare plînge cînd îl știe departe/ ah, ce mamă bună e Moartea/ ah, ce mamă bună e Moartea" (Poemul neprimit de la Mariana Marin). Cu toate că o culme a acestei poetici a refuzului crîncen îl alcătuiește - neobișnuit episod - recuzarea maternității. Ambalat în furia sa, autorul ajunge la următoarea apostazie: "Sînt momente cînd nici adevărurile nu ne mai fac/ liberi: Mamă, eu nu-s copilul tău!/ Mă chinui să-ți spun asta
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și frunzișul// ochii-mi se vor stinge/ în lacrima ta/ verde// (...) să nu plîngi/ la răscrucea
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Polonia este în pericol, iar legea lustrației, suferind de o formulare vagă și ușor interpretabilă, poate da naștere abuzurilor dacă este aplicată cu obtuzitate. Duminică dimineața, Hotelul "Ambasador" din Neptun a fost gazda celei de-a doua secvențe de lectură poetică. Protagoniști: Petru Cârdu, Denisa Comănescu, Augustin Frățilă, Bogdan Ghiu, Doris Kareva, albanezul Arjan Leka (considerat de cunoscători o revelație a poeziei albaneze), Alexandru Mușina, flamandul belgian Jan Mysjkin, Ioan Es. Pop, Doina Uricariu, Liliana Ursu și rusul Evgheni Evtușenko. Vedeta
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
din zeci de țări - de la Japonia pînă la SUA și Mexic. Numărul și varietatea comunicărilor prezentate - peste 200 - au fost impresionante. Au funcționat o multitudine de secții: Căutările religios-filosofice ale literatuirii ruse; Poetica textului artistic: aspecte teoretice și aplicate; Problemele poeticii lui Dostoievski; Destinul scriitorului: biografie și istorie; Dostoievski în conștiința artistică națională și mondială; Rusia - Occidentul - Orientul în dialogul culturilor; Provocările actuale și realitatea literaturii postsovietice.Accentul s-a pus pe dialog, care a prevalat chiar și în secțiile ce
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
doua jumătate a secolului al XX-lea, prin D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea și alții. Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
de Fundația Dostoievski din România, împreună cu Uniunea Scriitorilor din România la începutul lui octombrie 2006, la București și Port Cetate de pe Dunăre (și reflectat în filmul lui Ion Cristea Simposion, la TVR Cultural). În alte secții, de exemplu cea de poetică, nu a mai prevalat opera lui Dostoievski, ci literatura rusă în genere - în context universal. Invoc și aici cîteva titluri: Codul receptării literaturii ruse în Franța; America în proza rusă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Metafora în istoria literaturii
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
luminată", se numește " O vară fierbinte pe Iza", produs de Teatrul Național din Cluj și Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgoviște. Și este, din punctul meu de vedere, cel mai emoționant, mai elaborat ca studiu, ca incursiune filosofică și muzicală, ca poetică vizuală, ca performanță extraordinară și totală a grupului Iza, ca dăruire a coregrafei și dansatoarei Vava Ștefănescu, ca rafinament al scenografilor M.C.Ranin și Valentin Codoiu. Mi s-a părut, în cel puțin două momente, că regăsesc ceva din demersul
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
senzație de déja vu (ca modalitate de construcție a poemului, dar și prin intertextualitate) poezia încalcă până la urmă cu nonșalanță toate regulile generaționiste fiind, în final, destul de greu de clasat. Nu este mai puțin adevărat că hibridul textualisto-vitalist produce efecte poetice dintre cele mai notabile, grație sensibilității câtuși de puțin comune a autoarei. Micuțul volum Ultima patrie (mai degrabă o plachetă în care versurile nu ocupă mai mult de cincizeci de pagini) este emblematic pentru caracterul transgeneraționist al poeziei Marianei Codruț
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
s-a putut observa tendința spre "obiecte" perene. încă nu știm exact cum s-o explicăm, dar sigur e de bine. Traduceri hors série A apărut, în afara seriei obișnuite - foarte bună, de altfel - a revistei Atelier de traduction, numărul dedicat poeticii textului tradus, Pour une poétique du texte traduit. Inițiativa editării revistei și, implicit, a includerii acestei teme printre domeniile de interes, aparține unui grup de universitari și cercetători de la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava, care încearcă să apere, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
numărului începe cu pentru...) e organizată în prefață și postfață. Prefața e lungă, postfața minimală ca o concluzie, cu o singură contribuție, e drept, decisivă. A lui Henri Awaiss, din Liban, cu titlu asonant, și nu numai, cu ideea de poetică: Quand le traducteur se fait poete. Creator de lumi, adică. Și de sisteme. În prima parte a prefeței, Muguraș Constantinescu pledează pentru poetica textului tradus, care poate urma rețeta "mot pour mot" sau pe cea "rythme pour rythme". De fapt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
al unui decor cinematografic părăsit de echipa de filmare. Să sperăm că noua dată de desfășurare se va adeveri mai prielnică. Oricum, dacă ținem seama de caracterul deschis al manifestărilor culturale de la Neptun (și la dezbaterile colocviului, și la lecturile poetice, și la ceremonia de decernare a premiilor e liber să participe oricine dorește!), dacă ținem seama și de lista de o sonoritate impresionantă a scriitorilor care au participat în anii trecuți și, neîndoios, vor participa și de aici înainte la
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
bombardamentul din timpul războiului și în cutremurul din 1977. Tolea se zbate arghezian între acești doi poli, ca între două nopți (p. 357). Imaginarul romanului lui Norman Manea e puternic marcat de reprezentările malefice nocturne, reiterate periodic și orchestrate subtil poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
privește pe cel dintâi, mi se pare cum nu se poate mai adecvată observația că autorul Cuvintelor potrivite se situează în punctul de întâlnire dintre viziunea demiurgic-romantică asupra unei lumi totale, deplin articulate și vii și - pe de altă parte - poetica modernistă atentă la construcția poemului din materia verbală. Pe bună dreptate se poate vorbi, la Arghezi, de concilierea dintre mimesis și poiesis sau, în alți termeni, de "asocierea organică dintre ipostazele de meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care criticul le extrage din reliefarea valorilor a contrario. Coabitarea grotescului cu sublimul, a
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
acelor momente privilegiate guvernate de logica interferenței, a amestecului și a încălcărilor de granițe: "Ceea ce transpare chiar de la un prim contact cu o astfel de lume este fundamentala tristețe a literaturii, solidară cu un mai general sentiment al lumii. Miezul poeticii lui Mircea Ivănescu se află tocmai aici: poezia lui se propune ca joc sui-generis, instaurând o figură posibilă a realului." Trebuie să recunoaștem că sunt foarte puțini criticii capabili să se miște cu atâta dezinvoltură prin labirintul unor demonstrații teoretice
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]