3,799 matches
-
chestia cu avantajele de care o să vă bucurați... Bilete de tratament... și altele... Că suntem oameni de cuvânt! Sfârșindu-și de fumat țigara, vicepreședintele își privi ceasul și, ridicându-se de pe scaun, îi întinse oaspetelui său surâzător mâna și-l pofti să revină în ziua următoare, ca să perfecteze formalitățile de încadrare în serviciul cu jumătate de normă. O să fie foarte bine, vă garantez eu! ținu el să-l mai asigure încă o dată, foarte amical, la despărțire. 2 Când reveni, potrivit înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de care sfatul putea să se folosească așa cum poftea. O dată vicepreședintele îi ceru foarte amical să-i întocmească o hartă topografică a comunei, pe care voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stațiune și cu demersurile pentru mărirea pensiei. 3 Într-o duminică Stelian se pomeni la el acasă cu Grigore Gospodin. Cuscrul său, care nu-i mai călcase pragul de multă vreme, arăta vesel și avea chef de vorbă. Stelian îl pofti ca de obicei la masa din chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare Leana lui Cosor, la care puteai să te duci când pofteai, dacă aveai o sticluță de coniac în buzunar, despre socrul lor, Grigore, și despre cumnatul Siminică, pe care-i întâlnise nu de mult în București, la Calul Bălan, bând cot la cot, ca niște frați, de parcă nici usturoi n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
darul pe care i-l pregătise din timp: o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti pe maică să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și praz, la care nu poftise pe nimeni, ascultă aici la mine, bă, să vă băgați mințile-n cap și să nu-mi faceți risipă de fonduri bugetare, că partidul nu e o vacă de muls cum vă-nchipuiți voi, ăstia micii de la raion, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață albă al unor restructurări de personal, Sever fusese scos din serviciul lui bun de la radio, serviciu pe care-l câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-adevăr, vorba de o naștere cam prematură, dar că nu trebuia să-și facă griji, fiindcă totul avea să fie bine și, la fel ca în urmă cu doi ani, îl preveni ca nu cumva să uite să-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aibă loc cât mai repede cu putință și îl convinse pe doctorul Emanoil Rigani să accepte să fie nașul copilului. Apoi, fără zăbavă, puse mâna pe stilou și pe hârtie și le scrise tuturor rudelor, cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de experiență. Văzându-l intrând pe ușă, zelosul activist raional îi întinse mâna peste tăblia biroului, ca unui vechi tovarăș de muncă și de luptă: A, salutare și noroc, tovarășe pensionar! Vă așteptam... Luați loc, luați loc! Luați loc, îl pofti și secretarul Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la el acasă și aici, după ce cinstiră împreună câteva păhărele de rachiu tare, se apucă să-i spună că și el se gândea să intre-n partid și să pună umărul la campania de colectivizare, care se profila în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
membru de partid. Cu acel carnet, pe care efectiv individul îl ținea zi și noapte asupra lui, în buzunarul hainei, el se lăuda prin tot satul că putea să facă tot ce dorea, inclusiv să aresteze pe oricine-ar fi poftit. Câți țărani fuseseră arestați de miliție și de securitate prin sârguința lui de vajnic comunist nu se putea ști precis, dar se știa sigur că datorită lui tatăl militarului, un om muncitor, foarte religios și foarte tăcut, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până la urmă pe altul, tot un văduvoi, dar mai tânăr chiar decât ea. La rându-i, destoinicul doctor Emanoil Rigani, care avea să iasă în curând la pensie, îl ținuse o noapte întreagă de vorbă în cabinetul lui de la dispensar, poftindu-l să-l viziteze la locuința sa din București cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai des. În fine, cu puțin înaintea plecării definitive din Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia rămas bun de la General
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar s-ar fi zis că așa ceva nu se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca Sabarului, nu chiar la ei în sat, unde toți creștinii aveau pământ și nimeni nu poftea să intre în colectivă, ducă-se pe pustii!... Cei cu doxă își puneau chiar problema în termeni cât se poate de rezonabili: dacă Stalin se dusese naibii în cazanul lui Scaraoschi, de ce ar mai fi fost nevoie în România de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veci și te condamnăm la munca cea mai de jos... Afară! Afară! Afară!..." 5 La câteva zile după împăcarea lor, Felicia îi dădu de veste lui Victor că le spusese părinților ei adoptivi despre relația lor și că aceștia îl pofteau să le facă o vizită, să se cunoască. Când au aflat, primul lucru pe care au vrut să-l știe a fost să nu le-o iei în nume de rău dacă nu ești cumva informator al Securității, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cele ce se petreceau în închisorile comuniste și în taberele de muncă de la Canal, unde fusese și el. Fratele Feliciei considera că răul din țară întrecea cu mult binele în numele căruia regimul comunist își aroga dreptul de a face tot ce poftea, fără a da nici o socoteală nimănui. La plecare, mama Feliciei îl sărută pe frunte și îl strânse în brațe, dorindu-i fericire și mult noroc, și îi dădu de înțeles că o viitoare căsătorie a sa cu Felicia era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi condusese mai zăbovi câteva clipe, ca să se asigure că totul era în ordine și că nimeni nu-i urmărise cumva până acolo, apoi închise cu grijă ușa, trăgând yala și răsucind cheia de două ori în broască. El îi pofti pe toți să se așeze pe o canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără să se grăbească. Eu m-am însurat mai târziu, dar văd că lucrurile s-au mai schimbat... Ei, să fiți sănătoși amândoi! Fericită să-și audă soțul dându-și consimțământul, Mafalda o îmbrățișă încă o dată pe fată și o pofti să stea cu ei la masă. Atunci Ticu socoti că era cazul să lămurească mai bine lucrurile, încredințându-i că el nu fusese niciodată împotriva căsătoriei și că-l înțelesese greșit Victor, atunci când își închipuise că el ținea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am început să fac un tur al salonașului în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el și am luat câte mere am poftit. Am avut noroc, dar ghinionul nu dispare la hoți. Când am ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă spune un lucru mare, dar voi trebuie să mă ascultați cu băgare de seamă și să faceți întocmai cum eu vă spun, că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]