45,800 matches
-
pietre mari, acoperite cu vegetație. Jos, în parcare, puțin mai la dreapta de locul unde se afla ieșirea din galerie, Godunov ținea permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le refăcea conform cu cerințele clienților. Oricine le privea putea jura că sunt originale și doar un control foarte amănunțit ar fi scos la iveală falsul. De îndată ce obținuse actele, plecase spre România. Se îmbarcase pe un vas turcesc de pescuit din portul Anadolu Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă și bătea un vânt aspru. Traversarea Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa de transporturile ilegale, el era cel ce însoțea marfa din depozitul firmei până în port la Constanța și se asigura că pleacă spre destinație. Nu se aduna mare lucru deocamdată deoarece avea destule cheltuieli dar, pentru început, nu era rău. Mai avea încă mult până să-și recupereze investiția dar afacerea părea promițătoare. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai avea nimic de făcut. Nu mai rămânea decât ca Boris să își îndeplinească partea lui de treabă și avea deja o presimțire că acesta o va face. Apoi, vor încărca și ultimul vagon și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și-i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărît spre ușa de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1820, sunt chiar din alte sate decât cele îndeobște cunoscute. Bejenarii care au întemeiat satul Lunca erau deosebiți de locuitorii din jur, mare parte răzeși, atât ca statut social (erau clăcași, la fel ca cei din Slobozia), dar și ca port și grai. în deceniul al patrulea al secolului XX, după cum ne informează Vasile Ignătescu, luncașii „își poartă încă portul național, în duminici și sărbători, la hramuri, iar flăcăii și fetele joacă hora cu strigături ca la Părhăuți.” Au fost menționate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuitorii din jur, mare parte răzeși, atât ca statut social (erau clăcași, la fel ca cei din Slobozia), dar și ca port și grai. în deceniul al patrulea al secolului XX, după cum ne informează Vasile Ignătescu, luncașii „își poartă încă portul național, în duminici și sărbători, la hramuri, iar flăcăii și fetele joacă hora cu strigături ca la Părhăuți.” Au fost menționate și legăturile de rudenie între frații bejenari și cei rămași în Bucovina. Când în Bucovina a fost mare foamete
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mari pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, duse în transhumanță, de la Sfântul Dumitru la Sfântul Gheorghe. Aceste drepturi le-au fost luate treptat de administrația austriacă a Domeniului Câmpulung, fiind impuși la taxe și prestații, confiscări de terenuri, amenzi, interzicerea portului armelor etc. La toate abuzurile administrației s-a răspuns cu împotrivirea, trimiterea de memorii și reclamații până la Viena. Atunci când, în 1805, după 30 de ani de scutire, s-a introdus legea recrutației, dornenii și câmpulungenii s-au răsculat. în 1805
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a suprafețelor însămânțate cu grâu care era transportat cu căruțele pân la portul dunărean Galați. Convoaiele de care încărcate cu cereale au mers pe firul apelor până la Galați, an după an, până la începutul secolului al XXlea contribuind la „instalarea” mitului că șările Române, apoi România, erau grânarul Europei. Deschiderea piețelor Europei pentru produsele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la mijlocul secolului al XIII-lea. Deși cantitățile de cereale, în special grâu, obținute de pe micile suprafețe cultivate erau modeste, avem dovezi, pentru mijlocul secolului al XIV-lea că o parte dintre cerealele cultivate în sudul Moldovei erau exportate prin porturile de la Marea Neagră (Cetatea Albă), pentru aprovizionarea Constantinopolului. Cantitățile de cereale erau mici în raport cu pământul disponibil pentru agricultură, nu și raportat la populație, care era rară, supus deseori jafurilor, prădăciunilor, dislocrii, capturării și vinderii ca sclavi pe piețele orientale. Se cultivau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și plantele „tehnice”. Pe moșiile boierilor se aplică unele reguli agrozootehnice, mașinile agricole, care le aducă venituri mai mari. După Tratatul de la Adrianopol, din 1829, care anulează monopolul turcescă asupra comerțului românesc, produsele românești sunt cerute pe piețele europene. Prin porturile Galați și Brăila, produsele românești ajung pânăă în Anglia și Franța. După 1830 începe construcția flotei românești. Primul vasă românesc, sub pavilion național, a descărcat la Constantinopol, în 1834, 100 de tone de grâu. Mărfurile de pe piața internă erau cumpărate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al V-lea din secolul al XIX-lea, se produce o schimbare în producția și comerțul românesc: exportul de grâne întrece ca valoare exportul de vite. Între 1843-1847 comerțul Moldovei a crescut de la 26 milioane la 52 de milioane lei. Portul Galați a cunoscut o dezvoltare apreciabilă: în 1833 a primit 236 vase străine, iar în 1847, 1064 vase comerciale. Tot în această perioadă s-a introdusă în cultură orzul de toamnă și în locul grâului „arnăut” de primăvară, s-a introdusă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
transformată în stofă. S-ar putea ca „stofa” să fi fost dusă în alte părți la piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din Lunca - sumane negre - impunea pregătirea stofei de lână la piuă. Până să ajungă stofă, lâna trebuia dată la scărmănat, operație care se făcea manual sau cu o mașină specială. O asemenea mașină de scărmănat a avut preotul Ion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și iarmaroace. Exportul românescă a fost încurajat de Pacea de la Adrianopol din 1829, când, eliberați de monopolul turcesc, au putut stabili relații comerciale cu rile apusului Europei. Cerealele obținute pe moșiile țărănești luau drumul lung al Galațiului, unde era schelea (portul), unde acostau vasele străine. Câțiva dintre luncașii cu boi buni de tracțiune și cu care făceau cărăușie, transporturi pânăă în târguri și pe piața de la Bacău. Interesul proprietarilor boieri era ca pe moșiile lor - în satele dependente - să se organizeze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au declarat ortodocși, 18 romano-catolici și 7 aparținând cultului adventist. Faptul că locuitorii din Valea Boțului s-au declarat toți români nu trebuie să surprindă: vorbescă toți limba română, au aceleași obiceiuri și tradiții la fel cu românii, au același port, au participat alături de toți ceilalți la apărarea patriei comune, au muncit alături de români, sunt integrați societății românești. În timp, căsătoriile mixte, accesul la învățătură, la piața muncii, la informare, au dusă la ștergerea deosebirilor, ei, țiganii, topindu-se în masa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se părea firesc, că așa trebuie, că altfel nu poate fi. în zona folclorică Filipeni, care prezintă deosebiri datorate situației sociale - răzeșiclăcași - ne confruntăm cu situații neîntâlnite în alte zone: pe de o parte existența unor sate răzeșești care aveau portul lor, deosebit de al țăranilor de rând, și, pe de altă parte, apariția unor sate - comunități - venite din alte locuri, cu alte obiceiuri li cu altfel de zestre spirituală. Nu luăm în discuție doar pe luncași, care sau identificat cu „dornenii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe luncași, care sau identificat cu „dornenii”, ci și pe locuitorii din Slobozia care sunt veniți din multe părți ale țării, inclusiv din Ardeal. În măsura în care foștii robi ai boierilor Rosetti și ai altora mai vechi, țiganii noștri, au adaptat limba, portul și obiceiurile românilor, trebuie să ne referim și la aceșștia. în ce privește portul răzeșilor, putem spune să este deosebit de al țăranilor obișnuiți, lucrători ai pământurilor, cum îi numește Dimitrie Cantemir, care consideră că „țăranii”, în sensul de lucrători al pământului din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia care sunt veniți din multe părți ale țării, inclusiv din Ardeal. În măsura în care foștii robi ai boierilor Rosetti și ai altora mai vechi, țiganii noștri, au adaptat limba, portul și obiceiurile românilor, trebuie să ne referim și la aceșștia. în ce privește portul răzeșilor, putem spune să este deosebit de al țăranilor obișnuiți, lucrători ai pământurilor, cum îi numește Dimitrie Cantemir, care consideră că „țăranii”, în sensul de lucrători al pământului din Moldova, sunt străini, românizați în timp. Nu este locul aici să punem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pomul vieții, coloana cerului. Dimpotrivă, pot înțelege asemenea manifestări artistice la un popor așezat, sedentar, legat de pământ, de strămoși. în ce-i privește pe răzeșii din Fruntești și pe cei din Filipeni, dispăruți la începutul secolului al XVIII-lea, portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]