3,498 matches
-
lase balotul de carpete persane, fiindcă el trebuie să plece acasă, (ca mai apoi, să-și aleagă doamna K. ceva mai de doamne-ajută), urmând ca a doua zi să revină. Abia când cheia intră în broască, se dezlănțuie și galopul porumbeilor. Cu o viteză supersonică dispărură, cred, ori amândoi în dulap, ori numai el în dulap, iar ea să intre în Wc. Femeia, sfătoasă, gata de ajutor, descuie și vine cu musafirul în șopron ca să lase carpetele pe bancă. Io nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de nevastă. Da. Norocul lui, porumbeilor, a fost că, chiar și lipsită de șmecheria femeilor versate, n-am rămas gravidă. De rămâneam, își găsea el nănașul cu mine. Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săpun și revine cu o sticlă de lichior cu etichetă jos pălăria și un termos cu cafea așezate pe o tavă. Ei nu i lipsea niciodată așa ceva pentru protocol. Se simțea de la o poștă că mirosea a ceva premeditat, dar... - Porumbeilor, Mama Dolores, adică eu (doar vedeți ce țâțe multilateral-dezvoltate am), care vă poartă de grijă, a pregătit pentru voi ceva, ca să toastăm - apoi toarnă lichior în ceștile de cafea. N-o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în cor. Mă bucur. Vedeți că eu plec până la primărie, dragilor. Am o vorbă cu tovarășul secretar doi, că tocmai m-a chemat. Nu știu ce sarcini are să-mi traseze. Aveți grijă, rogu-vă, și de clienții mei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pustiului. Vehiculele, căci vehicule cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui de orientare chiar și cu ochii închiși îi indicau drumul până și în cea mai neagră noapte. Era o virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceasta m-a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Alte weekenduri și le-au petrecut în chip asemănător. Până când, într-o duminică seara, Melodia i-a spus, după ce-l sărută de să-l sufoce: gata! Mâine de dimineață te invit la ofițerul stării civile. Primești? Firește. Mi-ai luat porumbelul alb de pe buze. și, luni, înainte de prânz, în Orașul Alb, de pe acele meleaguri, s-a constituit o nouă familie. Înseamnă că poporul român se dezvoltă. și, cât de minunat era, acest fapt! Cât de minunat! Uite-așa se joacă fata
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de sus a unor creații și de a pune bazele altora, conducând la noi deprinderi. S au relipit unul de altul, au stat, așa, cât au stat, după care, somnul copleșindu-i, au adormit, cum s-ar zice, ca doi porumbei. Atât de iubiți și de dragi, unul altuia! Cu leoaica, cinci săptămâni Crescută și trăită în case de oameni și cu oameni, leoaica s-a maturizat, asemeni unui animal de companie, blândă, liniștită, cu afecțiune față de cine simțea că o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
obținut rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit ultimul exemplar al speciei la grădina zoologică din Cincinnati. Dacă asta e adevărat, dacă se pot nimici cinci miliarde de păsări în mai puțin de un secol, cum ne mai putem păstra speranțele? Rămaseră tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rogi așa de fierbinte? 10. Iubitul meu este alb și rumen, deosebindu-se din zece mii. 11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca niște valuri, sunt negre cum e corbul. 12. Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte, și odihnindu-se în fața lui plină. 13. Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
izvoare de energie care să aducă un plus de ceva în mintea cui le citește, care să nu fie citite fără a schimba măcar un om sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea foarte luminos un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ascuns înțelegerii, uneori am și momente de îndoială...), dacă într-adevăr cărțile mele nu-s degeaba... și atunci, în acel moment, am văzut norul alb, neobișnuit și aproape ireal, un nor alb, luminos pe cerul nopții... și avea formă de porumbel... mi-am dat seama că dacă acesta nu e un răspuns la întrebarea mea, altul mai clar nici nu poate fi... am privit la norul porumbel și am zîmbit... * Viitorul... cine cunoaște vreodată viitorul cu exactitate? Imprevizibilul este mereu dincolo de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de avere" și îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu glumă. Așa mai merge, concluzionez răutăcios. Bobocul acela de fetiță trebuie să aibă o motivație, alta decît "berbantul Mitică". Pe timpul zborului cei doi "lugu-lugu, mucu-mucu", "cip-cirip", ca doi porumbei pe o creangă. La coborîre stau liniștit ca să coboare cei din față întîi. Atunci Mitică m-a văzut, a tresărit, a abandonat fata și rîde prostește: Vai, erai în avion? Și încă mai sînt. Nu te-am văzut. Am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă strigă: Costel, ce naiba, nu ne vezi? Ba da. V-am văzut așa... porumbei și... Da, ne era dor unul de altul. Mitică a stat zece zile la Paris. Știu, mi-a spus în avion. Ce ți-a spus? Păi..., ce mi-ai spus. Hai să ne întîlnim să mai stăm de vorbă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine atît de aproximativ? Rilke, Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru confuziile mele? Cine e gata să gireze pentru o avere pierdută? Cine știe că acolo unde nisipul a supt sîngele unui porumbel a existat cîndva un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din carne și sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și porcul. Deosebirea dintre noi e doar una de uzură; el Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică, carmelită, reformatoare și religioasă. Unii critici moderni
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]