5,260 matches
-
ci și ca om. Pentru aceasta S-a și pogorât, făcându-Se om, ca să Se întoarcă și ca om la Tatăl. De aceea se miră îngerii și întreabă: Cum poate fi împăratul slavei îmbrăcat în umanitate? Iar Cel ce le poruncește să deschidă porțile cerului, și ca om, este Duhul lui Hristos, de o ființă cu El ca Dumnezeu, dar Care a făcut umanitatea Lui transparentă prin înviere, arătându-Se în mod clar prin ea Fiul ca Dumnezeu. (n. s. 1732
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
IV, p. 94) „... Și iarăși va să vină cu slavă...” „Să ne trezim, cât putem, prea iubiți frați, din somnul vechii neputințe în care am căzut și să veghem la păstrarea și îndeplinirea învățăturilor Domnului. Să fim așa cum ne-a poruncit El zicând: Să fie mijlocul vostru încins și opaițele aprinse și voi asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când vine la nuntă, pentru ca, de îndată ce el a venit și a bătut, ei să-I deschidă. Fericiți vor fi acele slugi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ușoare porunci a dat! N-a spus: În temniță eram și nu M-ați eliberat! Bolnav eram și nu M-ați vindecat! Nu! Ci a spus: Nu M-ați cercetat și: N-ați venit la Mine. Nici când le-a poruncit sa-L hrănească pe când era flămând, porunca Lui n-a fost împovărătoare. Nu le cerea masă bogată și scumpă, ci atât cât era de trebuință, hrana cea de nevoie; și le-o cerea în haină de cerșetor. Deci toate sunt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
între harurile Tatălui, și ale Fiului, și ale Sfântului Duh? Prin aceasta însă el nu contopește ipostasurile Sfintei Treimi - să nu fie! - ci numai cât învederează egalitatea acestor ipostasuri. Ceea ce Duhul hărăzește, zice, aceasta și Tatăl lucrează, aceasta și Fiul poruncește. Deși, dacă acesta ar fi mai mic decât Tatăl, nu ar fi scris așa”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXIX, p. 304-305) Mai sus arată ca împărțitor al harurilor și pe Duhul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
intendentul am telegrafiat Excelenției voastre și răspuns nu am primit. Afară de aceasta faceți cunoscut cu telegramă, ca să se dea câte doi cazaci și doi soldați la fiecare transport, ca cărăușii să nu se poprească pe drum și să binevoiți a porunci ca aicea la încărcat să nu zăbovească și la descărcat asemenea nenorociți cărăuși, precum acum fără milă se face aceasta." Având și alte surse la dispoziție, Eminescu scrie în comentariul său din 18 aprilie, calificând faptele ca pe un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
faptelor. Nu este posibil și nici recomandabil să încercăm să explicăm de ce este „bun“ ceva. În opoziție cu Schlick, care scria despre etică și despre sensul vieții, Wittgenstein afirma că el preferă să spună că ceva este „bun“ fiindcă o poruncește Dumnezeu, în loc să spună că Dumnezeu vrea „binele“ fiindcă acesta este „bun“. „Cred că prima concepție este cea mai adâncă: bun este ceea ce poruncește Dumnezeu. Căci ea taie calea oricărei explicații «de ce» este bună“ Tot așa explicația unei opere de artă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și despre sensul vieții, Wittgenstein afirma că el preferă să spună că ceva este „bun“ fiindcă o poruncește Dumnezeu, în loc să spună că Dumnezeu vrea „binele“ fiindcă acesta este „bun“. „Cred că prima concepție este cea mai adâncă: bun este ceea ce poruncește Dumnezeu. Căci ea taie calea oricărei explicații «de ce» este bună“ Tot așa explicația unei opere de artă, de exemplu, a unei sonate de Beethoven, trebuie să fie respinsă, nu fiindcă nu este adecvată, ci fiindcă este o explicație. „Etica nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se învârtea // Taci mireasă, nu mai plânge" (Să bem vinul de nuntă). Titlul volumului Ardere de tot, din 1976, trimite la grecescul holocaust (kaiein = ardere), referire biblică la practica sacrificială la ebrei și nu numai. Lui Avraam i s-a poruncit să nu-și sacrifice fiul, ci să aducă spre ardere-de-tot un berbec (Facerea, XX, 2). Prin ardere-de-tot, poeta vizează sensul derivat: acela de jertfire-de-sine. Existența în totul e zbatere perenă între "duhul lumii vii și al celei moarte" ( Urci încet
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și complex, fără "pauze" și fără "vacanțe". Adulții exercită asupra copiilor o influență permanentă, chiar și atunci când nu sunt de față. "Să nu credeți - spunea A.S. Makarenko - că educați copilul numai atunci când vorbiți cu el, când îl povățuiți sau îi porunciți. Îl educați în fiecare moment al vieții voastre, chiar și atunci când nu sunteți acasă. Felul cum vă îmbrăcați, cum vorbiți cu alți oameni și despre alți oameni, cum vă bucurați sau vă întristați, cum vă purtați cu prietenii și cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a spus: "Să fie Keynes!" Și a fost. Astăzi e Sachs, rătăcit pe undeva prin Africa, e Arrow from Podu Iloaiei. Dar nu cred că au fost creați în același mandat divin. Apoi, mai e Paul Krugman, cel care a poruncit piețelor să fie oprită criza, e Thomas Friedman, la fel de plat ca și pămîntul globalizării, e Ben Shalom Bernanke, tipăritorul de dolari ș.a. Totuși, arhitectura economiei de cazino nu s-a schimbat. Sistemul "lăcomiei debordante" și "exuberanței iraționale" (Alan Greenspan) e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de serdar, mai ales în anul 1833, și nici după aceea. O carte gospod, din 21 aprilie 1826, primită la Isprăvnicia Ținutului Suceava, după ce arată că satele Vlădeni și Brehuiești au năravul de a-și pășuna vitele pe imașul Hrișcanilor, poruncește ca aceste sate să puie gard către Hrișcani: gardul Vlădenilor să fie lung de 224 prăjini, iar al Brehuieștilor, de 168 prăjini prăjina fiind de 24 palme. Pe copia întocmită de Isprăvnicie, găsim în continuare, următoarea adresă, către Vasile Iurașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că fiindcă nu i se da de mîncare!... Te miră cum a putut merge pe jos, așa flămînd, cale de o sută de km! Simțind că tatăl său era acasă, el a încercat să fugă spre Dealul Crucii. Eminovici a poruncit la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toadere Rusu, să se ia după dînsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională, ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor, văzînd cum se zbate băiatul și cum țipă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice, decedată chiar în ziua nunții. Orfeu ar fi reușit să înduplece, prin cîntece, divinitățile infernului, însă acestea i-au poruncit să nu privească chipul Euridicei mai înainte de a fi ajuns pe tărîmul celor vii. Neputînd rezista tentației de a-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
invizibile. Iar Thetis va apărea plutind în văzduh, ca și cum ar voi să-și autentifice prezența în statuie. În Ifigenia în Taurida, puterea zeiței Artemis se manifestă într-un mod încă și mai direct, prin statuia zeiței, pe care Apollo îi poruncise lui Oreste să o fure și să i-o dăruiască Atenei. Ifigenia îi povestește regelui Thoas despre câteva dintre manifestările supranaturale ale statuii: se mișcase și-și mișcase și ochii. Se răsucise pe soclul ei, nu din pricina vreunui fenomen natural
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
chiar omorul 1. Ca și cum, datorită lui Banquo, istoria își redobândea dintr-odată dimensiunea din vechile tragedii, unde nu exista cadavru care să nu trezească din morți vreo fantomă răzbunătoare. La a doua apariție a spectrului, Macbeth încearcă să-l izgonească, poruncindu-i să redevină trupul neînsuflețit, rece și orb care fusese, dar nu are cum să se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
greșelile trecutului când nimeni nu se va aștepta la asta”) pare destinată să graveze în însăși ființa lui moștenirea grea a păcatelor părintești. Iată de ce Henric al V-lea aspiră la o îndoită purificare, la o îndoită pocăință. Iar când poruncește ca mormântul lui Richard al II-lea să fie strămutat cu mare ceremonie, lacrimile pe care le varsă sunt de sinceră căință. Ne-am putea aminti aici de Richard al II-lea și de capcana pe care i-o întinsese
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arborii din rădăcină, să învolbureze marea și să zguduie pământul, făcând să se deschidă mormintele pentru ca fantomele să iasă la lumină, pentru ca morții să se scoale din somnul lor de veci. Forțe asemănătoare celor ale Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar și să-i scoată pe răposații strămoși din criptele lor. Așadar, în spatele magiei inofensive de pe insula lui Prospero sunt posibile stafii; în spatele farselor puse la cale de Prospero și de Ariel se află reversul înfricoșător al convocării fantomelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-și ucidă noua aleasă. Paulina va exploata aceste temeri și, într-un discurs destul de bizar, se va substitui, de fapt, fantomei, vorbind în locul acesteia și obținând în final rezultatul scontat: Așa aș face: Stafia mișcătoare dac-aș fi, Ți-aș porunci ca, ochii ei privindu-i, Să-mi spui ce searbădă lucire-a lor Te-a-ndemnat să o alegi; apoi, C-un țipăt ce ți-ar despica auzul, Nu aș rosti decât aceste vorbe: „Să-ți amintești de-ai mei!”1 „Remember
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vezi fantomele”. E admirabilă această metaforă a cortinei roșii a teatrului, ridicată pentru a oferi spațiul gol al scenei unor fantome revenite printre oamenii vii! Când, la sfârșitul piesei, după ce furtuna a trecut, iar Domnul va afla că Doamna îi poruncise menajerei Louise să stingă luminile de la primul etaj, el va încuviința grăbit: „Du-te imediat și stinge-le, Louise; lasă jos și jaluzelele, ca să nu mai vedem spectacolul ăsta”, ca să nu mai trebuiască adică să privim acest teatru în teatru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută să afle ce anume
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
patruzeci și opt, și ne-am Întors cinșpe. Ăi de i-ai văzut pe șosea. - Nu arătau prea bine. - Imaginează-ți. Fugiserăm ca iepurii peste câmp și ne-am regrupat lângă Petrovic. Eram atât de Îngroziți, că superiorii ne-au poruncit să ne retragem spre Vukovar. Atunci v-am Întîlnit pe dumneata și pe femeie. Îmi aduc aminte că ea ne-a uluit. O fotografă, am gândit. O corespondentă. A venit repede spre noi, ca și cum nu ne vedea. Am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
relaxată. Alexandrinii pluteau, urmându-și cadența sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
calce jurămintele și să-și renege iubirea pentru Britannicus, într-o întâlnire care, o previne el, se va desfășura sub ochii lui. De „dinapoia vălului”, ca să reluăm expresia deja citată, el va verifica dacă Iunia se va supune sau nu poruncii pe care i-o dăduse de a rupe relația cu Britannicus. „Doamnă, când o să-l vedeți, să știți că o să vă văd și eu” (II, 4, v. 690), o avertizează viitorul tiran care, deja versat, în ciuda tinereții sale, interzice atât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
din cer pe pămînt. Acești Îngeri căzuți creează demoni, care Îi Învață de oameni toate meșteșugurile rele și toate religiile rele. Prima povestire din HA133 oscilează Între variantele conținute În AJ și SST. După ce Îl instalează În Paradis, Arhonții Îi poruncesc lui Adam să nu mănînce din Arborele Cunoașterii, Însă Tatăl din Înalturi dorește ca el să se Înfrupte din Arbore 134. Ca să-și răpească Spiritul ce-i fusese deja trimis În trup, de pe Pămîntul Adamandin, Arhonții Îl adorm, Îi scot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau Virtuți 60: Regalitatea, Înțelepciunea, Victoria, Persuasiunea, Puritatea, Adevărul, Credința, Răbdarea, Probitatea, Dărnicia, Dreptatea, Lumina. Reședința Trimisului este Soarele, iar cele douăsprezece fecioare sînt piloții Navei sale cerești 61. După Theodor bar Konai, prima acțiune a Trimisului este de a porunci Marelui Arhitect să clădească un nou pămînt și să urce pe el cele trei Roți, care sînt puse În mișcare, iar Navele pornesc să Înainteze. Începe astfel procesul spectaculos de recuperare a Luminii Împrăștiate În Lume. 2. Seducerea Arhonților Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]