4,088 matches
-
ea nu simțise chestia asta nicio clipă. Nervii, își zise ea. Nimic altceva decât incapacitatea lui Leigh de a accepta că merită un tip nemaipomenit pe care, iată, îl și găsise. Toată lumea știa că pasiunile nebune sau marile iubiri se potoleau după primele luni, poate un an. Ceea ce conta era să găsești pe cineva care să-ți fie un bun tovarăș de drum lung. Care să fie alături de tine, să fie un soț bun, un tată bun. Și dacă Russell nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Oh, da? se repezi Leigh. Înseamnă că nu-ți mai amintești de tipul ăla care făcea surfing — cum îl chema? Pasha? — care, după ce ați făcut sex, a bătut palmele cu tine și pe urmă ți-a zis “fufă”, “Fufo, mai potolește-te”, când l-ai întrebat dacă mai vrea un pahar de vin? Sau cu fetișistul ăla care vroia să-ți lubrifieze picioarele și să le frece toată noaptea? Și cine nu-și amintește de ăla pe care l-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de seara trecută. Leigh își aminti vag cum era. În anii de după liceu, când organismul îi permitea să bea până la ora trei și să stea la serviciu până la ora nouă, câteodată bea puțin vin la micul dejun ca să-i mai potolească durerea. Își aminti de serile petrecute în oraș împreună cu Emmy și Adriana, când cutreierau toate barurile, la cocteiluri sau chefuri de zilele de naștere, când beau peste măsură, fumau peste măsură și se sărutau cu peste măsură de mulți tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el se simte cu musca pe căciulă fiindcă n-a vrut să voteze. Ăsta-i modul meu de-a protesta, i-a spus nevestei, dacă vrei să te duci, du-te, ia și tu niște beri de la butic atunci când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
serios că În gură, mami... Gore, să n-am parte de facturi dacă nu mă ridic și solicit oficial și imperativ excluderea ta din această adunare de oameni cinstiți. Și beți. Adică și cinstiți și beți - acesta este idealul... Gore, potolește-te, nu mai trage, Îți dau un vot de blam peste ochi și Îți torn și halba-n cap... Gore soarbe Încă o dată din halbă și râde cu gura până la urechi. Păi lasă tu aparatul, Sandule, că e aparatul meu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
semn că oamenii nu s-au săturat Încă de zgomotele din noaptea de revelion. Gore, autorul urării, s a urcat pe un scaun În mijlocul locantei, a dus o mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate să potolească asistența, abia după ce scoate o goarnă din buzunar și suflă În ea. Domnilor, că numai domni suntem aici, stabilimentul nu face casă bună cu doamnele, vreau să Închin o cupă cu vin spumant În onoarea lui Sandu Șpriț, cel mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aceste cartiere au amenințat să le părăsească de îndată, fiind încredințați că astfel ciuma se va abate peste ei din înaltul cerului, încât autoritățile au fost obligate să îndepărteze fumul printr-un sistem de țevi complicat și locuitorii s-au potolit. Numai în zilele cu vânt puternic, un vag miros venit dinspre răsărit le amintea că trăiesc într-o nouă ordine și că flăcările ciumei își mistuiau în fiecare seară tributul. Acestea au fost urmările extreme ale epidemiei. Dar, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noului ser al lui Castel, care, într-adevăr, tocmai cunoscuse câteva succese neașteptate. Bătrânul Castel nu-l contrazicea, dar considera că de fapt nu se putea prevedea nimic, istoria epidemiilor comportând salturi neprevăzute. Prefectura, care dorea de multă vreme să potolească spiritul public și căreia ciuma nu-i dădea posibilitatea s-o facă, își propunea să întrunească medicii pentru a le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Însă, după ani, de un fir pe care, Încă de la Început, cineva Îl făcuse ghem, chiar Thomas fiind unul din capete, Înnodat Însă prin regula jocului de celălalt capăt? Thomas nu se gîndea Încă la ceva concret, care să-i potolească, fie și iluzoriu, dorința tot mai nestăvilită de a-și Întîlni măcar doi-trei dintre urmași. Cine, ce erau cei vînduți, pierduți, renegați? Anonimi ; cu identități false, oricum. Nu se putea vorbi de o pornire paternă, instinct aproape pierdut o vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În destule țări, prin lege, rînduieli domestice obișnuite. Biserica o lăsase mai moale cu protestul; nu se agitase prea tare; ba, destui clerici se arătau tot mai cuprinși de păcat; chiar și pe copii Îi găseau buni pentru a-și potoli poftele, niște episcopi americani tocmai fuseseră dovediți. Degeaba căzuse cîndva pucioasă peste Sodoma, omul Își vedea mai departe de ale sale, Dumnezeu era departe, iar viața era una singură. Din rai sau din iad nu se Întorsese nimeni să spună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
garsoniera lui, făceau sex protejat; erau, de fapt, niște oameni liberi În răstimpul În care nu se vedeau, nu erau excluse cine știe ce legături ocazionale, bolile rușinoase bîntuiau mai mult ca niciodată: una, trimisă, poate, chiar de Dumnezeu, pentru a mai potoli dezmățul, Însemna moarte. După ce, la facerea lumii, orice Împreunare dintre bărbat și femeie aducea viață, numai viață; nicăieri, la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zgîndărindu-l, o metastază să cuprindă Întreg trupul. Thomas Își iubea țara; la rîndul ei, aceasta se arăta tolerantă; dus la poliție, În tinerețea dintîi, În nenumărate rînduri, fusese de fiecare dată eliberat; amenzile fuseseră mici, de vreme ce nu izbuteau să Îl potolească. CÎt despre blasfemia cu Isus profet... Thomas era un cetățean al timpului său, cine ar fi putut să spună cu adevărat cum trebuia să fie un om potrivit unor vremuri anume? S-ar fi putut vorbi și de o viață
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi potolit. Nici În fotografii nu ar fi putut Thomas să Îi arate cuiva. Nu Încă. Pe doi-trei Îi va Întîlni, era sigur; nu degeaba se vîrÎse În rahat, pentru că asta făcuse. Intrase pînă la glezne și avea să se tot afunde
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
seamă. Nu se putea trăi sub frică, pronia cerească nu avea decît să vină, pînă atunci viața trebuia trăită, Thomas nu pierdea vremea chiar degeaba. În dimineața aceea, după cele petrecute, era Încercat de tot felul de gînduri stînjenitoare. Se potolise În ultimii ani, dar mai mult dintr-o oboseală, și-a dat seama pe urmă. Cu mai puțin de o oră Înainte, trăise Însă ceva peste tot ceea ce făptuise vreodată, nici cu Închipuirea nu s-ar fi dus la așa ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa atunci, ceva nimicitor, mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume a sexului total; așa cum unii se drogau, chiar știind că astfel Își vor grăbi sfîrșitul, de data aceasta alții - sau de-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tabu, iar despre pudoarea exagerată de odinioară se vorbea mai mult În treacăt. Cum să mai rămînă prea multă vreme fecioare cu atîția Thomași În jur, chiar dacă nu toți atletici și carismatici, Însă mai toți bîntuind, aproape disperați, să Își potolească instinctul? Libelule - la altă scară diurnă față de aceea a gîzelor-aeroplan - ce erau nevoite să și afle partenerul cel tîrziu pînă spre asfințit. Ziua sexuală a omului ținea și cîteva zeci de ani ; pentru ce trebuia omorîtă? Dimpotrivă, trăită. Cum? Aceasta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fără să facă, În vreun fel, referire la preafrumoasa daneză zburătoare, Întîlnită, cîndva, deasupra Atlanticului, prințul aproape că o și uitase. Thomas era chiar mai potrivit de soț, și a dat Ingrid seama; Îl Întîlnise tîrziu, cînd acesta se mai potolise, chiar ascundea o anume resemnare; era arătos, bine clădit, un bărbat hard, ar fi putut, la rîndul ei, să declare, ca o replică dată prințului care nu o prețuise destul, dacă, peste timp, i s-ar fi luat și ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vedea acum totul. Thomas nu avea cum să se mai ascundă; Rusoaica, din cer, pentru că doar acolo era locul ei, privea distrusă: Thomas era chiar mai păcătos decît crezuse ea vreodată. Nu era. Se zbenguia o vreme, după care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada familia lui Gaudi, alaiul homo ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic, simptomatic resurgent în Piața Universității bucureștene, în 13-15 iunie 1990): „Trăiască moartea“, „Moarte intelectualilor“ și „ Moarte inteligenței“, după care, într-un moment în care vacarmul se potolește, Unamuno își reia nimicitor intervenția: „Această universitate e templul inteligenței și eu îi sunt marele preot. Voi sunteți cei care-i profanați incinta sacră. Veți învinge pentru că aveți forța brută, dar nu veți convinge, pentru că vă lipsește rațiunea. Socotesc inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și dacă nu m-aș fi trezit la timp și nu ne-am fi băgat mințile în cap, mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de vanitatea ridicolă a celor proaspăt luați, să ne pomenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cer așa și pe pământ“ și la „Sfântă Marie, maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre“. Le repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe străzile Oxfordului. Era organizată de comuniștii locali: „Jos capitalismul!”. Am cujetat intens la asta. Sigur, primul meu impuls (și al lui Andrei) a fost: măi băieți, ce ar fi să încercați voi vreo zece ani de comunism ca să vă potoliți? Interesant e că sentimentul de fetiță cu chibrituri mi-a dispărut. În primii ani mă strivea tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tare, ba chiar a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]