3,446 matches
-
rezultă că propozițiile elementare nu vor putea fi caracterizate drept „imagini“, așa cum sunt caracterizate propozițiile. În acest punct pare potrivit să ne întrebăm care este locul propoziției elementare în acea construcție sistematică ce ne este înfățișată în Tractatus. Este o presupunere plauzibilă că Wittgenstein a pornit de la existența propozițiilor științelor naturii, ca descrieri ale faptelor, și că întrebarea pe care și-a pus-o a fost cum sunt posibile aceste propoziții. Existența propozițiilor elementare a fost postulată pentru a arăta cum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a pornit de la existența propozițiilor științelor naturii, ca descrieri ale faptelor, și că întrebarea pe care și-a pus-o a fost cum sunt posibile aceste propoziții. Existența propozițiilor elementare a fost postulată pentru a arăta cum sunt posibile propozițiile. Presupunerea din urmă este confirmată de 5.5562: „Dacă noi știm pe temeiuri pur logice că trebuie să existe propoziții elementare, atunci trebuie să știe acest lucru oricine înțelege propozițiile în forma lor neanalizată.“ Cercetarea condițiilor de posibilitate ale propozițiilor ține
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aici interpretarea lui Jaakko Hintikka, On Wittgenstein, Wadsworth, 2000, pp. 14-17, potrivit căreia obiectele Tractatus-ului sunt „date senzoriale“, adică ceea ce este accesibil cunoașterii nemijlocite. Cred că aproape tot ceea ce se spune în Tractatus despre obiecte este incompatibil cu o asemenea presupunere. 44 Ibidem, pp. 89 și urm. 45 Vezi ibidem, pp. 111-112. 46 Nu se poate repeta îndeajuns că întreaga construcție a Tractatus-ului se sprijină pe postulatul că obiect al descrierii prin limbaj poate fi numai ceea ce este real și, prin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-se în direcția unei prezentări tipic matematice, bazate pe introducerea cu grijă a termenilor și pe demarcații riguroaseă“ (Citat după Br. McGuiness, op. cit., p. 188.) 79 În discuțiile despre Tractatus din ședințele Cercului a fost examinată în mod serios și presupunerea că propozițiile elementare ar fi așa-numitele propoziții-protocol, acele propoziții despre care unii filozofi empiriști credeau că reprezintă sursa și baza ultimă a întregii noastre cunoașteri despre lume. A luat astfel naștere o tradiție interpretativă care pornea de la presupunerea TRACTATUS
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și presupunerea că propozițiile elementare ar fi așa-numitele propoziții-protocol, acele propoziții despre care unii filozofi empiriști credeau că reprezintă sursa și baza ultimă a întregii noastre cunoașteri despre lume. A luat astfel naștere o tradiție interpretativă care pornea de la presupunerea TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 189 că „Wittgenstein împărtășea opinia filozofică obișnuită potrivit căreia numai experiențele nemijlocite sunt cu adevărat demne de încredere și că orice altceva despre care vorbim este demn de încredere doar în măsura în care se sprijină pe experiențe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar fi scris pe un exemplar al lucrării dăruit lui Schlick: „Fiecare dintre aceste propoziții este expresia unei boli.“ Toate acestea lasă să se înțeleagă că Wittgenstein considera, în multe privințe, filozofia lui mai târzie drept un nou început. O presupunere care este confirmată de alte mărturii. Citindu i lui Norman Malcolm pasaje din Cercetări, Wittgenstein îi spunea că în Tractatus este înfățișată o perspectivă asupra filozofiei care reprezintă, de fapt, singura alternativă față de opera lui ulterioară. Tocmai de aceea dorea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gândirii, ci o schimbare fundamentală a orientării ei. Nu voi susține că acesta este un EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 229 caz unic, fără precedent, în istoria filozofiei, chiar dacă par să existe bune temeiuri pentru o asemenea presupunere. Afirmația că la începutul anilor ’30 a survenit o schimbare în orientarea gândirii lui Wittgenstein este făcută cu rezerva, formulată mai sus, că nu se poate vorbi de o filozofie târzie în felul în care se poate vorbi de filozofia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu el la Cambridge, a avut impresia că poziția acestuia era în esență cea din Tractatus.75 Atât el cât și alți interlocutori ai lui Wittgenstein, care nu făceau parte din cercul prietenilor apropiați, au avut bune temeiuri pentru asemenea presupuneri. Totuși, unele din însemnările și din exprimările sale orale din primii ani după reîntoarcerea la Cambridge nu se mai integrează stilului de gândire care marchează filozofia lui de tinerețe. Bunăoară, în Observațiile filozofice, autorul explorează diferite căi pe care iau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale. Și aceasta deoarece va fi într-o poziție mai bună pentru a se sustrage influenței a două prejudecăți care blochează din capul locului posibilitatea unei bune lecturi a textelor reprezentative pentru filozofia lui mai târzie. Prima dintre ele este presupunerea că ceea ce ar distinge, în primul rând, gândirea lui Wittgenstein ar fi fost aversiunea lui față de metafizică sau, în cel mai bun caz, lipsa de înțelegere față de sursele și motivațiile acelei orientări a minții omenești care susține îndeletnicirile metafizicii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sub titlul Cercetări filozofice, el notează: „Nu mi-ar plăcea ca prin scrierea mea să-i scutesc pe alții de osteneala de a gândi. Ci, dacă ar fi posibil, să stimulez pe cineva spre gânduri proprii.“ Există mărturii care sprijină presupunerea că Wittgenstein socotea tocmai o combinație bine dozată a provocării de a găsi morala unei descrieri sau istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
animalelor și a oamenilor. Tot ceea ce le deosebește de alte nume și descrieri ar fi că ele se referă la o „lume interioară“, și nu la lumea exterioară care este, cel puțin în principiu, în egală măsură accesibilă tuturor oamenilor. Presupunerea că putem numi și descrie ceea ce fiecare dintre noi simte și gândește a primit formulări exemplare în textele filozofilor. Să ne gândim bunăoară la Descartes, care afirma că gândirea este o substanță. De reprezentarea că există o lume lăuntrică de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare pe care o are asupra modului nostru de a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm ceea ce simțim reprezintă descrieri. De ce este această impresie înșelătoare? „Descrierea“, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o anumită semnificație, aceste senzații sunt un element intrinsec în descrierea a ceea ce auzim.“ (Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, p. 166.) Când percepem o anumită expresie a feței, a privirii, anumite gesturi, noi nu formulăm, pornind de la ele, presupuneri despre ceea ce simte cineva, ci determinăm ceea ce simte el ca reprezentând semnificația a ceea ce am perceput. Expresii ca „Nu mai e nimic de făcut!“ sau „Ce surpriză plăcută!“ au aceeași semnificație ca și expresiile nonverbale caracteristice ale resemnării sau ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu încordarea pe care o implică munca filozofului. În acest sens, se sugerează că Wittgenstein ar fi vrut să se roage, dar a fost de multe ori incapabil să o facă.68 O însemnare din 1945 pare să confirme această presupunere: „Nu pot să îngenunchez pentru a mă ruga, deoarece genunchii mei sunt înțepeniți. Mi-e teamă de destrămare (de destrămarea mea), dacă aș deveni moale.“69 4. Cum are loc ruptura cu tradiția? Asocierea strânsă a lui Wittgenstein cu Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
parlament democratic. Deși urmărește să introducă reprezentarea directă în viitor, rămâne de văzut dacă acest lucru este fezabil. O strategie PAP a fost aceea de a căuta să-și diversifice sursele în ceea ce privește resursele sale financiare. Această strategie este bazată pe presupunerea că PAP trebuie să pună capăt dependenței de sprijin financiar extern, dacă dorește să devină independent. Profesorul Bruno Békolo-Ebé susține că faptul că bugetul PAP este dependent de donatorii străini ridică întrebări asupra nivelului de angajament al actorilor africani și
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
De aici și dificultatea de a oferi soluții univoce. Abordarea trebuie deci să fie pluralistă, descriptivă și analitică. Conflictele etice în cazul bolii ADPKD apar atunci când percepția este fragmentară, axată asupra unei singure categorii morale sau valori etice și când presupuneri sau idei preconcepute înlocuiesc rezultatele certe și progresele istorice în protecția drepturilor omului. De aceea, vom prezenta în continuare nu numai punctele de vedere asupra cărora s-a realizat consensul, dar și pe acelea în care soluțiile țin mai mult
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ceilalți oameni și propria persoană. De asemenea, ele își găsesc originea în aspectele codării și decodării informațiilor despre altă persoană pe care o vedem sau auzim sau a locului unde are loc comunicarea. În general, bazele acestui filtraj rezidă în presupunerile pe care le facem despre ceilalți oameni. Într-un anume sens nu este rău să fim capabili să descifrăm caracterul și comportamentul altei persoane. Dar de cele mai multe ori ajungem prea repede la concluzii care apoi filtrează constant relația noastră de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
concluzia că...". Astfel, lăsăm auditoriul să discearnă dacă concluziile au sau nu au suport foarte solid. Din nefericire, dorința noastră evidentă este de a face afirmații pozitive solide, iar această dorință, evident, încurajează "concluzia impusă". Eroarea post-hoc se bazează pe presupunerea că un eveniment care îi succede altuia este în mod necesar determinat de primul. Se pierde însă din vedere multitudinea de factori care influențează existența celui de-al doilea eveniment, care nu în mod necesar este determinat de primul. * Analogia
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
îi succede altuia este în mod necesar determinat de primul. Se pierde însă din vedere multitudinea de factori care influențează existența celui de-al doilea eveniment, care nu în mod necesar este determinat de primul. * Analogia greșită se bazează pe presupunerea că ceea ce este adevărat într-o situație simplă, obișnuită, este adevărat și în cazul unei situații complexe. * Generalizarea pripită apare atunci când câteva exemple folosite ca dovezi nu reprezintă (sau nu pot reprezenta) întregul. "Am întrebat doi șefi de compartiment ce
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
gândi "prin sine" nu este prin ea însăși o garanție suficientă a raționalității 338. Raționalismului Luminilor i se poate reproșa o oarecare naivitate: de a nu-și fi interogat suficient limitele proprii și de a nu fi reflectat asupra propriilor presupuneri. Este limpede că acest raționalism participă la susținerea credinței și că această credință se substituie în progresul istoric vechii escatologii. Oare "gânditorii liberi" nu sunt, după cum spunea Nietzsche, decât teologi care se ignoră? După două secole s-a format o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ce-ar fi dacă ni s-ar cere înapoi împrumuturile de credință în transcendență care ni s-au acordat încă de pe vremea lui Platon și Augustin în ceea ce privește forma semnificantă? Ce-ar fi dacă ar trebui să facem explicită și concretă presupunerea că orice formă serioasă de artă și literatură este un opus metaphysicum, și nu numai muzica, cea căreia Nietzsche îi aplică termenul?"" (apud V.N.). În fiecare există chemarea transcendenței, a acelui ceva mai înalt esențial pentru natura umană, o sete
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care constituie temeiurile generale ale orientării noastre în lume. În ceea ce privește întrebarea noastră, condițiile prealabile de mai sus sînt cele mai puțin problematice. Se presupune de asemenea că rezultatul activității științifice este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vechituri care a evacuat lucrurile din mansarda cu chirie de pe Rue Odéon unde acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]