12,874 matches
-
aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
apariției platformelor educaționale online, cum ar fi Coursera sau Team Treehouse. Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat. Burrhus Frederic Skinner Universitatea dezvolta toate aptitudinile, inclusiv și prostia. Anton Pavlovici Cehov Cel care se pricepe nu vorbește, stăpânind erudiția el tace. Lao-Tzu Cei care educa copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea pe langă viața, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educandu-i. Aristotel Rădăcinile
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
ale lor. Se uitau cu invidie. Petriță m-a întrebat, prefăcându-se mirat : -De ce ai venit cu astea, mă? Vrei să te duci cu ele după bolindeți? -Lasă-l, mă, să se ducă! a spus Ilie, foarte îngăduitor. Eu nu pricepeam. Derutat, i-am întrebat : -Nțai zis voi că trebuie să am traistă și băț? -Am zis! mârâi Ilie, uitându-se cu subînțeles la ceilalți. N-ai decât să te duci! -Cum să mă duc? Am îngăimat speriat. Nu mă luați
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așa... Însă Ilie, comandantul, spuse altceva : -Gata, bă! Schimbăm tactica! Cum să iasă, când strigăm patru, patru? Să spunem : Trei, trei! Una e să vii la poartă cu trei bolindeți în mână și alta să aduci cu poala, patru. Ați priceput? Victoraș pricepu altceva : -Da, cine rămâne fără bolindeți? -Lasă că ne descurcăm noi, bombăni Ilie. Îi dăm ăstuia micu’ (arătând spre mine), acolo...câțiva, să nu spună că a mers degeaba. Ioar noi umplem traistele. O să vedeți! Eu nu prea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Ilie, comandantul, spuse altceva : -Gata, bă! Schimbăm tactica! Cum să iasă, când strigăm patru, patru? Să spunem : Trei, trei! Una e să vii la poartă cu trei bolindeți în mână și alta să aduci cu poala, patru. Ați priceput? Victoraș pricepu altceva : -Da, cine rămâne fără bolindeți? -Lasă că ne descurcăm noi, bombăni Ilie. Îi dăm ăstuia micu’ (arătând spre mine), acolo...câțiva, să nu spună că a mers degeaba. Ioar noi umplem traistele. O să vedeți! Eu nu prea eram convins
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
risipit iar locul ei a fost luat de o cruntă dezamăgire. Nu le-am înțeles, pentru că atunci operam nu cu certitudini, ci cu iluziile induse de diverși manipulatori și cu propriile-mi proiecții despre democrațiile occidentale. Foarte curând însă, am priceput că democrația, definită în teoria moderna drept „putere a poporului”, poate deveni putere pentru popor, iar apoi, putere fără popor, sau chiar împotriva lui. Am priceput că democrația nu este posibilă fără oameni formați pentru ea, care vor și pot
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
diverși manipulatori și cu propriile-mi proiecții despre democrațiile occidentale. Foarte curând însă, am priceput că democrația, definită în teoria moderna drept „putere a poporului”, poate deveni putere pentru popor, iar apoi, putere fără popor, sau chiar împotriva lui. Am priceput că democrația nu este posibilă fără oameni formați pentru ea, care vor și pot susține dialogul democratic, pentru că democrația nu este un monolog, nu este doar discursul celor care dețin puterea în stat, ci este un dialog menit ca - în
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
a adus-o în această casă elegantă unde a cunoscut oameni de caracter. Orele de pian pentru mică ei elevă erau mai mult o joacă. O învață solfegii, câteva mici melodii pentru cei de varsta Cristinei. Cine și ce să priceapă, deocamdată. Părinții Cristinei erau atât de ocupați, rareori se întâlnea cu ei. Deocamdată ea era mulțumită cu banii ce ii primea săptămânal. Într-una din zile, doctorul Moga sosi devreme acasă. Carmen tocmai terminase oră cu micuța Cristina. Criști o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
mă văd! Le pare bine / Că mama lor acasă vine! Băieții mamei, băieți, / Frumușei și cucuieți !” Cu-astfel de gânduri, bucuroasă, / Se tot apropia de casă, Însă deodat’ s-a-nspăimântat / Și sângele i-a înghețat În vine, căci a priceput / Că ceva rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e un personaj important. El a luptat - așa cum s-a priceput, și-a consumat energiile; îl vei mai aduce în discuție doar pentru a-l pune într-o lumină nefavorabilă pe Magistrat. În schimb, vrei să-i dai Romancierului o dimensiune pe măsura locului - și a rolului - pe care, în condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strâmbam de durere, mi-am dat seama; din clipa aceea am început - și mai și - să mă schimonosesc într-adins. Am început să și râd; situația devenise comică. Strigau la mine și nu înțelegeam nimic; doar câteva vorbe le-am priceput, pentru că le-au repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am început să-mi pierd verva, mi-au împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele mici din cartea mea, grupul, masa: doar asocierea le dă sens. Pentru Magistrat, în schimb, e suficient să folosesc un singur semn, M.; cititorul va pricepe imediat despre cine e vorba. A. și F., pentru Actor și, respectiv, Filozof, C. pentru Caravella, e cineva, în felul ei; cei doi, idioți cum sunt, pot fi recunoscuți, în text, și mai ușor. Magistratul! E un rafinat: are tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop, vor trage numai foloase. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în seamă pe Magistrat. A vorbit cu acesta prin Intendent. Altul; cel de dinainte - al nu știu câtelea! -, aproape nevăzut ani de-a rândul, a plecat în zori. Se petrece ceva care îmi scapă. Iese din scenariu. Nici Magistratul nu pricepe totul; și nici nu poate să forțeze prea mult lucrurile: Domeniul nu intră în perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții Castelanului în linie bărbătească - cel puțin cinci generații - au fost oameni neobișnuiți. S-au ocupat cu alchimia, cu profețiile, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câteva zile, îl voi invita pe Castelan să viziteze Stațiunea. Molima e aproape stinsă; mai sunt semnalate ici-colo, vagi indispoziții, pentru care se fac tratamente la domiciliu. Psihoterapie mai mult. Se stă de vorbă serios cu fiecare pacient; trebuie să priceapă, înainte de toate, că boala e produsă de chiar mintea sa. Dacă are dubii, va fi internat; cei care înțeleg se vindecă de două ori mai repede. Au fost și cazuri de însănătoșire spontană. În Stațiune e, acum, liniște. Vilegiaturiștii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate lăuda cu lipsa unei pușcării? Peste tot există măcar o celulă, un arest, semne ale unei false justiții. Supușii mei sunt liberi! O propoziție paradoxală. O realitate pe care mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai folosit de ele. S-au folosit de tine. Nu le regreți, nu te regretă, erați incompatibili. Două singurătăți suportabile duc, alăturate, la una insuportabilă. Poate Femeia solară... Scrii. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în Consiliul Stațiunii! Împotriva voinței voastre, a Magistratului, mai ales! Sunt ghimpele lui, osul în gât! Mă voi și mărita, poate, dacă se va găsi cineva care să mă merite. Am posibilitatea, de-acum, să fac o alegere pasională, mă pricep, cred... Ce știe, de pildă, Filozoful despre dragoste? § Ai scris ultimul capitol într-o cafenea. Nu-l gândiseși până atunci, ți-a venit așa, dintr-odată. O posibilă desfășurare a acțiunii. O vei împinge pe Caravella până în scaunul de consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tot bate apa-n piuă, cei strânși în studio se simt bine, râd, se aprind; sunt două generații; lupii tineri își arată colții, cei bătrâni își zburlesc părul, niște smocuri. Se discută despre cărți, le desființează sau le îmbunătățesc. Se pricep: pot să povestească chiar și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a terminat întrunirea literară, a început un film. El și Ea fac dragoste câinește; te gândești la Caravella, are decență: chiar împlinește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai lor fiind, mai toți, pieriți într-un război, cei rămași sunt prea bătrâni. Cei veniți au nevoie de muieri, doar dacă ești labagiu, doctore, nu pricepi. Exiști datorită instinctului; în clipa în care ai fost ejaculat, doctore, tatăl dumitale nu s-a gândit la morală. La patrie, la Dumnezeu! Ești un criminal, doctore; ești în stare să distrugi centrii sexuali din creier, doctore; o lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceea ce este, dimpreună cu știința a ceea ce nu este Îl Îndreptățesc pe Înțelept să traseze hotarul dintre lucrurile obișnuite și cele de-a mirării. Există un pasaj din Lucan, În această privință, asupra căruia s-ar cădea să meditezi. Da, pricep, murmură celălalt. — Așadar, povestește-mi ceea ce este, nu ceea ce ți se pare. Bargello Își mai șterse o dată fața de sudoare. — Un bărbat. Mort. La San Giuda. În biserică. Ucis, cred. Și pentru ce vrei să informezi asupra acestui fapt autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apropie de cutia cu penele de scris. Așa cum sperase, se găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își lungea gâtul, Încercând să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul simțea asupra sa privirile atente și perplexe ale tuturor. — Întrucât nu dorește răul, puterea lui Dumnezeu ne luminează mințile pentru a-l combate, Încheie dânsul. Păreau interziși, iar Dante se Întrebă ce pricepuseră din raționamentul său. Puțin, era sigur, poate cu excepția lui Cecco, astronomul. Se relaxă pe scaun, savurând perplexitatea pe care le-o vedea zugrăvită pe chipuri. În fond, nu era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]