4,062 matches
-
doar atâtea moduri de-a înnebuni și tot atâtea de a te prosti. Deși cel mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila făcând-o spirit. Proștii se hrănesc - se hrănesc în prostia lor - cu oasele, nu cu carnea doctrinară. Și proștii sunt cei ce zic: „De mine nu râde nimeni!“ Aș vrea să nu spun nimic despre ultimele retușuri ale portretului pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila făcând-o spirit. Proștii se hrănesc - se hrănesc în prostia lor - cu oasele, nu cu carnea doctrinară. Și proștii sunt cei ce zic: „De mine nu râde nimeni!“ Aș vrea să nu spun nimic despre ultimele retușuri ale portretului pe care mi l-a făcut Cassou, dar nu-mi pot interzice două, trei vorbe despre așa-numitul fond al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cămașă de poplin. — Imediat ce am ajuns aici, am căpătat un tremur al mâinilor și picioarelor. Primul doctor la care m-am dus a zis că dezvoltasem un caz de instituționită. —Poftim? Firește, doctore, că nu te învinovățesc. Individul era un prost, dar mă dusesem la el pentru că avea un nume bun. Toată lumea de la Marseilles știa cât de mult ura Europa. „Cimitirul evreilor“ o numea. Un om ca el nu putea trimite pe cineva înapoi, nici măcar pe un evreu. De asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău, un șarlatan. Îmi irosise o lună din viață întrebându-mă despre lucruri care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-a trimis fiul cu vaporul în Anglia. Altă dată, eu și cu tata îngenunchem, umăr la umăr, în timp ce potrivim capacul seifului pentru mâncare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
femei cu doi copii. Cum aș fi putut să nu fac asta? Restul poveștii este atât de prostesc, încât mi-e rușine să mi-l amintesc. Sincer vorbind, a fost comic. Genul de lucru pe care l-ar face Dussel, prostul, dacă scenariștii l-ar duce în suburbiile americane. Dussel și-ar pierde mințile în parcarea plină de mașini noi E.J. Korvette, și audiența ar râde, și totul s-ar rezolva în final, așa cum s-a și întâmplat. Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
l-ar duce în suburbiile americane. Dussel și-ar pierde mințile în parcarea plină de mașini noi E.J. Korvette, și audiența ar râde, și totul s-ar rezolva în final, așa cum s-a și întâmplat. Dar eu nu sunt un prost ca Dussel și nu mi-aș fi pierdut mințile în acea după-amiază, dacă nu ar fi fost fetele. Madeleine se înșelase când mă acuzase de iresponsabilitate. De fapt, a folosit un cuvânt mai dur, dar era supărată și nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
e de necrezut? Lumea e plină de naziști care nu au existat niciodată. De ce nu ar fi dați dispăruți câțiva evrei? —Nu toți văd lucrurile așa. Ai făcut vreun sondaj? — Întreaga lume crede că eu sunt mort, Pfeffer e un prost și tata e un hoț. — Nu înțeleg. În piesă și în film. Nu sunt un mare iubitor de teatru. —Tata nu a furat niciodată pâine. Dar în piesă și în film, el fură pâine. Știi de ce? Ca să nu se plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sfârșite și nimeni nu pusese încă în discuție adevărata problemă. Charlotte și cu mine stăteam, umăr la umăr, așteptându-l pe Meyer Levin, bărbatul care vorbea cu adevărata voce a Annei Frank, să sublinieze că Fritz Pfeffer nu fusese un prost și că tata nu fusese un hoț. Dar cu cât erau permise mai mult minciunile, cu atât începeam să mă îndoiesc mai mult de memoria mea. Dacă mi-l aminteam pe tata cu mustață sau pe mama nu mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe gât. Parcă făcuseră din ea un arici Împăiat. Clătină trist din cap spre Fima și spuse: Uite ce ți-au făcut, prostule. Cu degetele uscate vru să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu orgiile nocturne din studio avusese dreptate avertizând că trebuiau trase Învățăminte. Dar ce Învățăminte? Ce lumină prețioasă, pentru numele lui Dumnezeu? Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. I-aș spânzura pe amândoi. Uite ce ți-au făcut, prostule. Problema ta, amice. Deci fără Îndoială, asta e sursa tuturor relelor, strigă brusc Fima În bucătăria goală, de parcă avusese o revelație fulgerătoare sau de parcă Îi venise dintr-odată În minte soluția simplă și categorică a problemei propulsiei cu jet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai pus-o pe una din ele Într-o situație foarte neplăcută, ca să nu spun că ai umilit-o. Se pare că trebuie să aștepți În continuare ca tatăl tău să-și amintească de promisiune. Uite ce ți-au făcut, prostule, Îi spusese maică-sa În vis. Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebui să produceți o sută de mii de tone din spray-ul vostru chiar de la primul lot. Baruch a zis: Poate că e păcat de efortul nostru, Diminka, fiindcă oamenii inteligenți nu au deloc nevoie de produsul nostru, cât despre proști, spuneți-mi voi amândoi, dragii mei, de ce e nevoie să ne pierdem noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lot. Baruch a zis: Poate că e păcat de efortul nostru, Diminka, fiindcă oamenii inteligenți nu au deloc nevoie de produsul nostru, cât despre proști, spuneți-mi voi amândoi, dragii mei, de ce e nevoie să ne pierdem noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe. A oftat, s-a aplecat și a scos dintr-un sertar o legăturică de bețișoare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În stare să sesizeze neclar, ca prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tratez cu orșicine, m-am pus să-i trag o predică libidinos dă ațâțătoare și, desfetind câteșitoate tamtamele zilei, l-am tras dă limbă că dă un venea: tomna din Banderaló, și sigur iera trosnitor, adică, mai pă vorba la proști, ginitor trimis dă bărba-su Musantei, să să gimbească atent cu ochii roată primprejuru nost. Doar oi scăpa dă gândurile Îndoite care Îmi roia la mansardă, și-mi frământa suflenderu, i-am zis d-o tărășenie să-l dea gata p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Compania dă Telefoane. Nu-ți zic niente dă mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se bucure că, purtîndu-și zidul în sine nu vede nici o opreliște în jur. Să se bucure de libertatea de a iubi și de a fi iubit așa cum știe el. Dar tînărul V. îi spusese Doctorului că, pînă la împărăția cerurilor, proștii nu se bucură de nimic. Au un defect de dragoste. Lipsa acestui defect la prietenul său îl entuziasma. Spunea: „-De neînțeles pentru că sînt dragi, iată că ființele iubite nu te iubesc total. Mediocritatea le impune spaima de a se dărui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spaima de a se dărui. Și tot ea le cenzurează impulsul de a te primi în întregime. Te uiți la ființa adorată și stupefiat, constați că nu-i valorează prea mult sacrificiul tău. Nu dispera, o face din prostie. Căci proștii, pînă la împărăția cerurilor, nu vor fi niciodată fericiți. Nu se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd și pare nemulțumit de raționament. “-Dacă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
l-ar fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe Helen, cu fața ei angelică și inocentă. Ce proști, ce proști! —Să-ți torn ceaiul? l-a întrebat mama obedientă. Mai târziu, spre seară, i-am auzit pe mama și pe tata certându-se în bucătărie. Jack, va trebui să-i zici ceva! Uite ce e, Mary! O să tund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe Helen, cu fața ei angelică și inocentă. Ce proști, ce proști! —Să-ți torn ceaiul? l-a întrebat mama obedientă. Mai târziu, spre seară, i-am auzit pe mama și pe tata certându-se în bucătărie. Jack, va trebui să-i zici ceva! Uite ce e, Mary! O să tund eu singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de rușine. Și cam ce crezi tu că făceam când te-am întrebat dacă ne mai putem întâlni? a continuat el aproape disprețuitor. Deci? a insistat el când a văzut că nu spuneam nimic. Ori crezi că sunt un mare prost, ori un mare cinic. Și nu sunt sigur care din variante mă jignește mai tare. Eu tot n-am spus nimic. În mare parte, fiindcă nu știam ce să spun. Mă simțeam îngrozitor. Cu mine, Adam se purtase întotdeauna respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai scump fel de pe meniu. Presupun c-ar trebui să vorbim despre bani, am spus după ce chelnerul plecase. —E în regulă, a zis el. O să plătesc eu. O să plătesc cu cardul. — Nu, James, am replicat întrebându-mă dacă făcea pe prostul. M-am referit la faptul că trebuie să vorbim despre banii noștri. Adică ai tăi și ai mei, m-am referit la situația noastră financiară. Am rostit cuvintele rar și cu grijă, ca și cum aș fi vorbit cu un copil. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a intrat în baie și a trântit ușa în spate. Tot o mai auzeam cântând, doar că acum ceva mai slab. Am rămas în hol, în picioare. Eram nefericită. Și mă simțeam penibil. E așa de adevărat ce se spune: prostul cel mai prost e ăla care a mai fost prost o dată. „Nu pot să mă gândesc acum la asta“, mi-am zis. „Trebuie să uit. O să mă gândesc altădată, când toate o să stea altfel. Atunci când o să fiu fericită și lămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]