3,588 matches
-
mă odihnesc”.) „Iubirea care nu distruge nu e iubire. Un tăciune răspândește oare căldura unui jăratic? Zi și noapte, adevăratul Îndrăgostit se consumă de durere și de bucurie.” (Omar Khayyam) Dragostea trăiește din inaniție și moare din hrană. În alte proverbe se spune: „În iubire, numai Începutul e fermecător”; „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”. Într-adevăr, longevitatea În iubire este dată de arta de a spera, de capacitatea celor doi de a-și oferi reciproc surpriza descoperirii unor noi trăiri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o greșeală de judecată, o idee falsă pe care Îndrăgostiții și-o fac unul despre celălalt și fără de care n-ar fi cu putință o dragoste oarbă.” (R. Martin du Gard) Dragostea iese pe poarta prin care intră bănuiala. (Tot proverbele ne oferă și alte explicații: „Unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină”; „Iubirile, ca și pomii: Înfloresc atât timp cât au rădăcini”.) „Devotamentul ucide dragostea și o preschimbă În prietenie.” (G. Sand) Tot marea scriitoare franceză dă și remediul: „Te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o primăvară splendidă, o vară fierbinte, În sfârșit, o toamnă care pentru unii e caldă, luminoasă și bogată, iar pentru alții rece, ploioasă și săracă.” (V.Gr. Belinski) Nu jignești pe nimeni iubindu-l. („De când e lumea - ne spune un alt proverb -, n-a existat bărbat sugrumat de o femeie pentru că i-ar fi spus că o iubește.”) Când există dragoste, imposibilul devine posibil. (Sub imperiul fericirii date de o dragoste Împărtășită, suntem dispuși să credem și să facem orice: „Dragostea a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
resemnezi, ești mai tare decât soarta” (E.M. Remarque). Omul să zică În gândul său: Doamne ferește de mai rău. (Compararea situației prezente cu una virtual mai rea poate reprezenta o modalitate eficientă de menținere a echilibrului sufletesc. De altfel, un alt proverb avertizează: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate să Îndure”.) „Dacă vorbești Îndelung despre nefericirea din viață, În cele din urmă vei ajunge să nu mai percepi viața decât În nefericirile ei.” (J. Duåiä) Dacă vrei să fii ascultat, cere
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care-l judecă.) „Părerile pe care le avem despre alții nu sunt niciodată atât de temeinice Încât să ne putem Îngădui să osândim.” (Alain) Mai bine s-o pățești o dată, decât să te temi Întruna. Pentru că, ne spune un alt proverb: „Nenorocirile cele mai greu de suportat sunt acelea care nu vin niciodată, rămânând doar amenințarea”.) Din zece, mai greșește și Dumnezeu una. (Chiar și perfecționistul trebuie să-și acorde, din când În când, o șansă de moderație: altfel, aspirația devine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ea-i dădu răspunsul: «Ce par a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus. (Acest proverb, cu origini latine, ridiculizează promisiunile pompoase sau acțiunile nechibzuite ale trufașilor, ale căror rezultate se dovedesc a fi, În final, disproporționat de mici În raport cu energia sau cu strădaniile depuse.) Fiecăruia Îi place ce-a făcut el. (Poate pentru că fiecare are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În schimb i-am făcut eu lui o ticăloșie din cele mai abjecte și, În clipa când i-am făcut-o, am și Început să-l urăsc pentru aceasta”.) Refuzul laudelor este plăcerea de a fi lăudat de două ori. (Proverbul Își are originea În cugetările moraliștilor francezi, care nu o dată au sesizat faptul că unii oameni lasă, În mod deliberat, impresia că laudele Îi incomodează sau că le displac, pentru a atrage astfel atenția asupra modestiei lor și a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-mparte parte-și face. Cine deține puterea rar nu abuzează de ea.) E mai ușor să dai sfaturi decât să le urmezi. (Probabil pentru că ne este mai ușor să fim exigenți cu alții decât cu noi Înșine. Sunt și alte proverbe asemănătoare care fac apel la necesitatea realizării unei distincții valorice Între „cuvânt” și „faptă”: „E mai ușor să dai sfaturi, decât să ajuți”; „Nu-i greu pentru cine dă povață, greu e pentru cine-nvață”; „E ușor de aflat cum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obține cât mai multe Îngrijiri sau favoruri.) „Obiceiul ne ascunde fața adevărată a lucrurilor.” (Montaigne) și sfântului, ca să-ți ajute, trebuie să-i aprinzi candelă. (Cererea de ajutor implică, de cele mai multe ori, făgăduințe sau Îndatoriri ulterioare. „Darurile - spune un alt proverb - fac femeile amabile, preoții indulgenți și legile flexibile.” „Cu chei de aur și argint se deschid porțile raiului.” „La Drăgășani, și sfinții sunt cu nasurile roșii.”) „Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea și ei În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În Împrejurări asemănătoare; și aceste servicii, pe care le facem lor, sunt, la drept vorbind, un bine pe care ni-l facem nouă Înșine anticipat.” (La Rochefoucauld) Când Îi vrea judecată, pregătește-te de plată. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Cine Împarte parte-și face”.) Ăst lucru l-aș face Îndată,/ Dar n-are cine să mă bată. (Dacă unii nu se simt Împinși de la spate, nu fac nimic, deși ar putea face prin ei Înșiși.) „Leneșul are prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
piardă.” (T. Mușatescu) Dacă vrei să nu te creadă, spune adevărul. (Oamenii preferă În locul adevărurilor crude/supărătoare despre ei Înșiși cuvintele măgulitoare sau chiar lingușitoare, deși știu că acestea nu sunt adevărate.) Iartă-i pe toți, numai pe tine nu. (Proverbul reia o reflecție a lui Publilius Syrus, care atrăgea atenția asupra faptului că numai așa vom putea preîntâmpina sau limita situațiile În care alții ar fi nevoiți să ne acorde iertarea.) „Păzește-te, chiar când ești singur, să rostești sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să se mențină și să se Întărească superstiția este frica.” (B. Spinoza) Brânză bună În burduf de câine. Se spune așa despre cel care este Înzestrat cu calități, dar care nu și le valorifică, din comoditate sau dezinteres. Un alt proverb surprinde și el această caracteristică a personalității unora: „Nu este aur tot ce strălucește”.) Cine intră În horă trebuie să joace. (Cine Își asumă riscul unei anumite decizii trebuie să-și asume și eventualele consecințe negative ale ei. Creația populară
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care o merită.) „Un om care este atât de drept și generos Încât recunoaște valoarea altuia, chiar și În detrimentul său, vădește atâta demnitate, Încât se poate socoti superior oricui.” (F.M. Dostoievski) Cine are urechi de auzit s-audă. (Un alt proverb ne spune: „Ascultă sfatul și primește povața, ca să fii Înțelept toată viața”. Opusă disponibilității unora de a asculta este Încăpățânarea altora de a se singulariza: „A vorbi la pereți”; „A predica În deșert”. Dar singularizarea aceasta se plătește: „Cine nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Numai cine nu muncește nu greșește. Greșim uneori, dar prin aceasta demonstrăm, cel puțin, că suntem intens preocupați de ceva.) Nu se poate face decât făcând. (Nu poți schimba lucrurile cu angajamente sau promisiuni, ci acționând. De aceea, un alt proverb constată În mod ironic: „șade cu ochii-n podele ș-așteaptă să-i cadă stele”.) „Ideile nu trebuie numai gândite, ci și trăite.” (A. Malraux) Munca n-a dezonorat niciodată pe nimeni. (Desigur, acea muncă cinstită, care ne dă posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și să ne Împlinim În plan sufletesc: „Cum Îți vei așterne, așa vei dormi”.) „Ca să-ți justifici existența, ai nevoie nu numai de pâine, ci și de o idee morală.” (H. Sienkiewicz) Piatra care se rostogolește nu prinde mușchi. (Alte proverbe ne arată că același lucru se Întâmplă și cu viața psihică: „Oboseala trupului e sănătatea sufletului”; „Lucrul face sănătate,/ Trândăvia tot păcate”.) Nu sta, că-ți stă norocul. (Într-o altă variantă se spune: „Sârguința e muma norocului”; străduința creează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
speranță” (Cl.A. Helvétius). Casa nemăturată musafiri așteaptă. (Neglijența, delăsarea așteaptă ironii, sancțiuni: „La lelița jucăușă, stă gunoiul după ușă”: „Dă, Doamne, tot sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie nuntă”.) Ai carte, ai parte. (Alte proverbe ne oferă explicația: „școala face omul, om/ ș-altoiul, pomul pom”; „Secretul tinereții la bătrânețe se apreciază”.) „A ști este a prevedea; a prevedea este a putea.” (A. Comte) Nu se Îngrașă porcul În ajun (sau la Ignat). (Cei indolenți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lumineze și să-i facă pe ceilalți mai Înțelepți, fără ca ei Înșiși să fie luminați, nu reușesc decât să-i dezorienteze.” (O.M. Aïvanhov) Cei absenți nu au niciodată dreptate, cei prezenți Își găsesc totodeauna scuze. („Fiecare - spune un alt proverb - Își trage spuza pe turta sa.” Totuși sunt și oameni care se respectă În forul lor interior, asumându-și responsabilitatea propriilor fapte.) „Unde să găsești un om care să fie pentru sine Însuși un cenzor sever, un martor, un acuzator
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sever, un martor, un acuzator, un judecător; care să-și recunoască vina, să se cheme el Însuși În fața tribunalului conștiinței sale, să se recunoască vinovat și să se pedepsească?” (Confucius) Câți oameni, tot atâtea păreri (judecăți, sentimente, gusturi). (La români, proverbul capătă o plasticitate deosebită: „Câte bordeie, atâtea obiceie”; „Câte capete, atâtea căciuli” etc. De-abia atunci când omul face un efort empatic, punându-se În locul altuia, Își dă seama de importanța la fel de mare a următoarelor două fapte: pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
putem să le găsim toți la fel.” (B. Pascal) „Nu mijlocul singur, ci Îndemânarea și spiritul În care Îl Întrebuințezi determină valoarea mijlocului.” (J.W. Goethe) Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptaretc "Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare" N-are ouă, dar stă cloșcă. (Proverbul face referire la acele situații În care deprinderea În cauză a devenit nărav: „S-a jurat pe vin să nu mai bea rachiu”; „Pân’ se-ncalță, soarele se-nalță./ Pân’se gătește, soarele-asfințește”.) Calul bătrân nu se mai Învață În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și mai strălucit gândirea se Îndreaptă spre ele: cerul Înstelat deasupra mea și legea morală În mine.” (I. Kant) Omul cinstește haina, nu haina face pe om. (Desigur, „hainele nu-l fac pe om mai de treabă”. Într-un alt proverb se face remarca: „Pe un cap bun stă bine și o căciulă ruptă”. Prin urmare: „Nu te uita la căciulă, ci te uită la făptură”.) „Omul nu are cuvânt mai nobil pentru a arăta cine este, decât numele său.” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ți se vede chipul.” (J.W. Goethe) Dacă l-ai sărutat pe obraji, nu-i mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unul dintre ei o să-l mintă. Fidelitatea nu poate fi, Într-adevăr, Împărțită, dar poate fi disimulată.) „Pretextul obișnuit al celor ce pricinuiesc nefericirea altora este că le vor binele.” (Vauvenargues) Chipul omului e oglinda sufletului. Pentru că, remarcă un alt proverb, „Fața spune ce ascunde inima”. Sinceritatea fizionomiei este contrazisă adesea de elaborările conștiente ale gândirii.) Dar la fel de adevărat poate fi și raportul: „Justețea În gândire devine justiție În simțire” (V. Hugo). Pasiune, entuziasm, patimătc "Pasiune, entuziasm, patimă" Fără drojdie, aluatul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Întrece nota obișnuită, sunt toate șansele ca acestuia să i se reproșeze fie faptul că se amestecă prea mult În viața altuia, fie, dimpotrivă, că ar fi putut face și mai mult, dacă ar fi dorit - lucru redat și prin proverbul: „Bine faci, rău găsești”.) Copacul drept e primul tăiat, iar fântâna cu apă dulce e prima care seacă. (Iată unul dintre paradoxurile existenței: omului obișnuit nimeni nu-i acordă nici o importanță; În schimb, cel Înzestrat cu calități, mai ales sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-și Împlinească, până la capăt, anii rodirii, murind Înainte de vreme.) Cine știe totul nu știe nimic. (Persoana care pretinde că știe totul are, În realitate, ignoranța faptului că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția lui Socrate: „Tot ce știu este că nu știu nimic”. „A ști totul este un vis de om tânăr. Astăzi, pasiunea mea este să Înțeleg și nu mai vreau să știu decât ca să Înțeleg mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]