5,549 matches
-
ultima treaptă a scării și a lui Iisus Hristos, dau compoziției, în ansamblul ei, un aer de puternic dramatism. Pe glaful din stânga este Scara lui Iacob, pe care urcă și coboară îngerii, în partea de sus este Maica Domnului cu Pruncul Iisus. Sunt redați mulți îngeri într-o mișcare vie. În fereastra din stânga, în partea de sus este Iisus Hristos binecuvântând, încadrat de o aureolă luminoasă și simbolurile evangheliștilor. Pe glaful din dreapta sunt mai mulți îngeri și câțiva demoni, ținând sufletele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Damian preocupat de lucrările de restaurare din 1930, după cum s-a relatat mai sus. Pe clopotul cu ornamentație în relief și inscripție în limba română, turnat în anul 1932 la Iași, pe marginea de jos a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul numită Axionița, din 1932, ce se găsește în naosul bisericii este consemnat donatorul - starețul mănăstirii: protosinghelul Theodosie Bonteanu. Tot Theodosie Bonteanu este menționat la 8 octombrie 1933, ca stareț al mănăstirii Cetățuia având de această dată rangul de arhimandrit, în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de strane de lemn vopsite. Inițial strănile aveau la baza lor lei alungiți, după care s-a pus un suport din lemn simplu”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 66 footnote>. Astăzi avem în biserică următoarele odoare: Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care are menționat că este o copie după icoana făcătoare de minuni Axionița, dăruită mănăstirii de protosinghelul Theodosie Bonteanu, în 1932, fiind stareț al mănăstirii. Pictorul ei nu-l cunoaștem. Icoana are 110 x 70 cm și este pictată în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
secolul al XVIII-lea. Icoana are ornamente populare pe fondul ei; Mântuitorul - icoană aparținând catapetesmei vechii catedrale mitropolitane din Iași, anul 1761, poartă numele ctitorului acesteia, Mitropolitul Gavriil Calimachi. Este lucrarea aceluiași pictor care a pictat icoana Maicii Domnului cu pruncul în brațe, care acum este pe catapeteasma originală a fostei catedrale; Sfinții Evangheliști, icoane provenite de la catedrala veche mitropolitană - Sfântul Gheorghe; Proorocii Mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniil, unii Prooroci mici: Iona, Zaharia, Avacum etc., David, Solomon, Iacob, Ilie etc.
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Una din cele mai frumoase lucrări este o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae, pictură pe lemn și ferecată apoi în argint. Este lucrată la Moscova în anul 1850. Prin tehnica de incizie în lemn avem o icoană Maica Domnului cu Pruncul, lucrată în anul 1809. Mai sunt și obiecte metalice și sculpturi: o Sfântă Cruce pentru binecuvântare frumos lucrată în filigran cu aur și argint cu postament, din secolul al XVIII-lea . Toată suprafața este îmbrăcată cu aur și argint filigranat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Maicii Domnului. Altă Sfântă Cruce din lemn, din secolul al XIX-lea, este făcută după modelul ștefanian, cu două brațe orizontale. Pe față este sculptată Răstignirea, jos în medalioane sunt sculptați cei 4 evangheliști, iar pe verso Maica Domnului cu Pruncul. Mai sunt două cățui din argint filigranat. Sunt lucrate în stil gotic cu scena Pogorârii Duhului Sfânt iar a doua cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ambele au câte o inscripție cu litere chirilice: „Această cățuie este de mine afierosită
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a pierdut mințile, a născut singură și nu a lăsat pe nimeni să se apropie de casa ei. Copilul i-a murit la piept, de frig și de foame. Câțiva oameni din sat au imobilizat-o ca să-i poată smulge pruncul de la sân și să-l îngroape creștinește. O perioadă a fost internată în ospiciu, dar după o vreme a revenit acasă cu privirile tulburate de o uitare de sine. Trecea prin satul nostru spre un alt sat unde locuia o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ți-l faci în hamacul atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul nu obosește niciodată?” Știu la ce te gândești, dragule. Mie însă îmi ajunge noaptea, care și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Iar „Sfântul Pavel zice: <Nu tulburați Duhul care este în voi de la Botez prin gândurile și faptele cele rele sau prin vorbele cele spurcate>”. Deci „Nu băutura este rea, ci beția, nici mâncarea, ci îmbuibarea; nu este rea nașterea de prunci, ci desfrânarea. Atunci nimic din cele lăsate de Dumnezeu nu sunt rele, ci rea este întrebuințarea lor nefirească, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul”. De asemenea „Dăruiți ca moștenire copiilor voștri în primul rând virtutea, și după aceea dăruiți-le ceea ce ați
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
retras la umbră și m-am cuibărit în hamac. Am pus mâna pe o carte, cu gând să mai citesc ceva, dar somnul a fost mai grăbit ca niciodată și m-a luat în brațele lui... Am dormit ca un prunc până gâlceava unui stol de vrăbii m-a trezit. Bătrânul tocmai atunci a lăsat din mâini sapa folosită la treburile din grădină... După ce s-a răcorit cu apă rece de la pârâu, a venit la mine cu chip luminos. Dacă ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
eu de asemenea oameni, care te domină numai cu puterea privirii. Altfel nu se explică cum se întâmplă că atunci când mă trezesc din somn îl găsesc privindu-mă?” Ai avut dreptate când ai spus că ai să dormi ca un prunc, pentru că abia ți se auzea răsuflarea. Acum, dacă nu ai altă treabă, hai să culegem fasolea din grădină, fiindcă altfel voi aduna doar păstăile goale. Mai încape vorbă, sfințite? Când am intrat în grădina din poiană, soarele se oprise să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-am dat seama că mai voiam. Mai multă! MULT MAI MULTĂ CIOCOLATĂ! De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ba chiar făcusem un păcat de moarte, deși nu eram sigură ce era ăla un păcat de moarte, iar acum eram pedepsită. Eu și familia mea. Am așteptat să văd cerul întunecându-se, așa cum era în pozele cu Vinerea Mare, după ce Pruncul Iisus murise. —Rachel, nu e o situație disperată? m-a întrebat Claire cu viclenie. N-o să mai vedem niciodată interiorul minunatei noastre case. La auzul cuvintelor ălora am început să plâng cu niște lacrimi zgomotoase, înspăimântate și pline de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
început să-mi fluture pe sub nas o punguță cu un praf alburiu, mi s-a tăiat respirația. Inima mi-a sărit din piept. Muream să pun mâna pe punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv. —Am și eu o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia imperioasă de a-l hrăni. El deschide gura, ca un prunc. Zâmbește dulce. Îl ating ușor în timp ce-mi dau jos lenjeria de corp. Acesta e momentul în care-i simt mâinile venind spre mine. În dorința lui aud cântecul furtunii care ia naștere dincolo de fluviu. Muntele vremii va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zace în pat în brațele lui, tremurând, leșinând. Acum țipă isteric, lovind salteaua cu pumnul, pentru ca în clipa următoare să-și piardă cunoștința. El o îngrijește, plin de remușcare. Îi dă să mănânce terciul așa cum o mamă i-ar da pruncului ei. De câte ori se trezește, el e la căpătâiul ei. Uneori, asta se întâmplă la miezul nopții. La trei dimineața. Ea deschide ochii, îl vede dormind, cu capul peste brațele încrucișate, pe un scaun. În fața lui, un castron de terci, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un loc privilegiat de manifestare al lucrèrilor dumnezeiești, pe mèsurè ce vorbește, Ilarie, pare sè-și schimbe înfèțișarea, în ochi arzându-i o strèlucire nouè, stranie, iar chipul, atunci când își întinde mâna cu evlavie înspre imaginea de pe ecran a Fecioarei cu pruncul divin în brațe, i se transfigureazè că atins de razele unei lumini nevèzute, Cum sè mè eliberez de impresia puternicè pe care, nu atât mesajele scrise sau imaginile de pe ecran o produc în sufletul meu, cât trèirea intensè pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de la blugi și, eliberând jocul, mutè nebun în f3, apoi, ea anticipând, cunoscându-l bine pe bèrbatul cu care a fècut prima oarè dragoste, isi desprinde sutienul, dezvèluind privirii mateiene sânii, a cèror formè, măi bombatè, semnificativ modificatè de alèptatul pruncului, Matei nu și-o mai amintește, albul înainteazè cu damă, sperând că negrul pentru a-și pèstra avantajul combinațiilor împotriva regelui sè nu joace atacul la damè, dar vederea sânilor ei și gândul cè ultimul bèrbat care a vèzut-o dezbrècatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Studiase filozofia. Încercase să găsească legătura dintre filozofie, religie, știință și arta poetică. Dar acea legătură nu existase decât în Antichitate și dispăruse odată cu ea. Mai bine zis, odată cu dispariția zeilor. Creștinismul rupsese definitiv armonia. Își aminti deodată de nașterea pruncului Iisus. Duhovnicul îl îndemnase să se nască și el în acea seară, să redevină prunc curat, nepătat, scăldat în speranță. „Doar așa vei simți și tu înnoirea sufletească, adevărata renaștere.” Numai că Iancu nu se simțea capabil să facă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
legătură nu existase decât în Antichitate și dispăruse odată cu ea. Mai bine zis, odată cu dispariția zeilor. Creștinismul rupsese definitiv armonia. Își aminti deodată de nașterea pruncului Iisus. Duhovnicul îl îndemnase să se nască și el în acea seară, să redevină prunc curat, nepătat, scăldat în speranță. „Doar așa vei simți și tu înnoirea sufletească, adevărata renaștere.” Numai că Iancu nu se simțea capabil să facă asta. Pruncul sfânt nu suferise, nu fusese dezgustat de lume, nu avusese dorințe păcătoase. Pe când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]