4,129 matches
-
profesor ordinar la catedra de patologie chirurgicală a Academiei Medico-chirurgicale din Petersburg și șef al secției de chirurgie a spitalului clinic militar. În 1871 a primit însărcinarea să țină un curs de chirurgie operativă medicilor-chirurgi de război. În 1876, în timpul răscoalei slavilor împotriva jugului turcesc, a fost trimis în misiune în Muntenegru, unde a fost de chirurg-consultant pe lângă Direcția instituțiilor rusești ale Crucii Roșii. În timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a participat la punctele medicale de lângă Plevna și Șipka, în calitate de medic-chirurg de
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale. Vechiul castel a fost reconstruit și extins de regii poloni cu scopul de a proteja Polonia de invaziile tătare și otomane dinspre sud. În timpul răscoalei lui Hmelnițki (1648-58), comunitatea evreiască a avut de suferit și de pe urma cazacilor lui Hmelnițki, cât și de pe urma atacurilor tătarilor crimeeni. După tratatul de la Buczacz din 1672, orașul a făcut parte pentru scurt timp din Imperiul Otoman și a fost capitala
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol și altele. În ziarele românești au apărut informații privind trimiterea de trupe de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
710 ruși (9.31%), 68 bulgari (1.46%), 47 germani (1.27%), 9 polonezi, 5 greci, 4 cehi și 1 armean. În anul 1924, localitatea a fost centrul revoltei țărănești armate instigate și susținute de către bolșevici, cunoscute sub denumirea de Răscoală de la Tatarbunar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
organizațiilor comuniste din Basarabia, în frunte cu Andrei I. Kliușnikov (cunoscut sub pseudonimul Nenin). La 16 septembrie, rebelii au preluat puterea în sat. S-a format un Comitet Revoluționar, care a proclamat stabilirea puterii sovietice în Basarabia. Unul dintre cauzele răscoalei a fost nemulțumirea țărânilor față de politică agrara a guvernului român, în special față de reformă agrara din 1921. Un alt element declanșator al răscoalei a fost și secetă din vara anului 1924, care a cauzat foamete în sudul Basarabiei. La 17
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
S-a format un Comitet Revoluționar, care a proclamat stabilirea puterii sovietice în Basarabia. Unul dintre cauzele răscoalei a fost nemulțumirea țărânilor față de politică agrara a guvernului român, în special față de reformă agrara din 1921. Un alt element declanșator al răscoalei a fost și secetă din vara anului 1924, care a cauzat foamete în sudul Basarabiei. La 17 septembrie 1924, răscoală s-a răspândit în aproape toate partea de sud a Basarabiei. Numărul persoanelor răsculate s-a ridicat la 4.000-6
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
unități militare au ajuns acolo la 17 septembrie 1924. S-au dus lupte între răsculați și unitățile militare, în urma cărora au murit sute de rebeli, iar 489 au fost arestați. După patru zile, au fost potolite și celelalte focare ale răscoalei. În perioada 24 august - 2 decembrie 1925, timp de mai bine de trei luni (103 zile), s-a desfășurat la Chișinău procesul participanților la revoltă armata de la Tatarbunar (denumit de presă "Procesul celor 500"). În cursul procesului, au fost anchetate
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
filmul "Mânia" (1974) regizat de Nicolae Ghibu. A fost reprezentată în picturile cu același nume realizate de pictorii moldoveni Mihail Grecu și Serghei Osicenco. Bogdan Istru a fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1976) pentru poezia "Tatar-Bunar", despre Răscoală de la Tatar-Bunar din 1924. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Tatarbunarî era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), bulgară (%) și română (%).
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
îndreptat împotriva regimului despotic al Ecaterinei și al favoriților ei. Iluministul Fonvizin a fost un militant consecvent împotriva abuzurilor autocrației asupra iobăgiei. „"Cugetările"” sale conțin o critică la adresa regimului absolutist, cerând prefaceri constituționale și mergând chiar până la amenințări indirecte cu răscoala populară: Această lucrare a atras mânia Ecaterinei, care notase pe marginea „"Cugetărilor"”: Moștenirea literară a lui Fonvizin curpinde și un ciclu de scrisori adresate prietenilor și surorii sale din călătoria pe care a făcut-o în anii 1777 — 1778 în
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
Prohorovici Krîlov, ofițer activ, care servise timp îndelungat ca simplu ostaș și, într-un final, reușise să fie înaintat la gradul de căpitan. În 1771, A. P. Krilov a fost transferat în Ural, unde s-a aflat împreună cu familia sa în timpul răscoalei lui Pugaciov. Viitorul fabulist nu împlinise înca patru ani, cînd a fost nevoit să îndure în orașul Orenburg un asediu de câteva luni. După terminarea ostilităților, căpitanul Krîlov a trecut în rezerva și a fost numit președinte al tribunalului gubernial
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
proprii destul de modeste, întâi revista satirică „"Pocita duhov"” (Poșta duhurilor), apoi „"Zritel"” (Spectatorul), care, împreună cu revistele lui N.I. Novikov, combăteau abuzurile autocrației, sistemul iobăgist și militau pentru dreptatea socială și apărarea culturii naționale ruse. În această perioadă, înfricoșată de urmările răscoalei lui Pugaciov (1773 — 1775), care zdruncinase tronul din temelii, precum și de ecoul primei revoluții franceze (1789), Ecaterina a II-a renunțase la falsul ei liberalism, trecând fățiș la aplicarea unei politici de aspre represalii împotriva „liber-cugetătorilor”. Ca urmare a acestei
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
localizat pe raza administrativă a comunei Jilava, Ilfov. Fortul 13 Jilava a fost amenajat în 1907 ca închisoare militară a cărei destinație s-a păstrat până la 1 aprilie 1948. Sute de țărani din județul Ilfov, arestați pentru că au participat la răscoala țărănească din 1907, au fost depuși în această închisoare militară. În perioada Primului Război Mondial a fost populat cu deținuți proveniți din rândurile militarilor care refuzau să se prezinte la încorporare sau pentru alte infracțiuni cu caracter militar. După ocuparea orașului București
Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București () [Corola-website/Science/309434_a_310763]
-
exilarea parlamentarilor radicaliști, arestarea conducătorilor acestora. Dar atunci când regele retrage parlamentului dreptul tradițional de a emite edicte, se declanșează o agitație generală in rândul parlamentelor din provincie, care încep lupta pentru combaterea absolutismului și, beneficiind de susținerea orășenimii sărace, declanșează răscoale la Rennes, Dijon, Toulouse, Pau și Grenoble. Un factor natural accentuează nemulțumirile: inundații și apoi secetă, duc la recolte slabe și, în consecință, prețul cerealelor crește nemăsurat. În aceste condiții, monarhul cedează, la 8 august 1788 hotărându-se convocarea statelor
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
sociale propuse, ci atitudinea față de suveranitatea națională, fața de chestiunea redesenării frontierei de est și față de relația cu Uniunea Sovietică. În aprilie 1943, germanii au declanșat operațiunea de deportarea a evreilor care mai rămăseseră în gheotoul din Varșovia, provocând o răscoală a evreilor, care a ținut din 19 aprilie până pe 6 mai, aceasta fiind una dintre primele revolte armate din Polonia ocupată. Unele subunități ale Armatei Teritoriale au încercat să-i ajute pe răsculații din ghetou, dar, în principal, evreii au
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu și vornic sau primar este dobândit abia în anul 1823, dar localitatea continuă să existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung până în 1853. În anii de după 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre răscoalele dornenilor împotriva recrutării cu sila, despre construcția în 1830 a Podului Armeanului care traversa Râul Bistrița în zona Chilia și despre nenumărate persecuții la care au fost supuși locuitorii ținutului Dornei de către stăpânirea habsburgică. În anul 1848, în perioada când
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala lui Tudor Vladimirescu a avut mare răsunet pe valea Streiului. În anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan. În acest hotar s-a construit
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala lui Tudor Vladimirescu a avut mare răsunet pe valea Streiului. În anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan. În acest hotar s-a construit societatea metalurgică și în jurul ei pe un teren în parte mlăștinos, primele case de colonii
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
centrul lui, și nici nu erau niște clădiri impunătoare. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se dă o atenție deosebită învățământului, culturii, industriei, comerțului și sănătății. Perioada este marcată de două mari evenimente: războiul de independență și răscoalele țărănești din 1888 la care Găeștiul participă activ. În primul deceniu al secolului următor se construiesc: spitalul al cărui prim director a fost un humuleștean, strănepot al lui Ion Creangă, doctorul Nicolae Ionescu și care l-a condus până la pensionarea
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul român de est, Valens. Noul împărat, Teodosiu, a încercat să reprime răscoală și i-a alungat pe vizigoți la nord de Dunăre și i-a așezat pe ostrogoți că foederati în Pannonia, în 380, si pe vizigoți în Moesia, în 382, fiind acceptați oficial în imperiu, primind statut semiautonom, pământuri și obligația
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Attila la festivitate]] [[File:Incontro di leone magno e attila 01.jpg|thumb|Papă Leon și Attila]] În [[453]], când făcea pregătiri să atace Imperiul Bizantin, Attila a murit în somn. Vastul sau imperiu a căzut datorită disputelor interne și răscoalelor. În [[455]], hunii au fost înfrânți de ostrogoți, gepizi, alani, sciri, heruli și sarmați în Bătălia de la râul Nedo din Pannonia, fiind ucis Ellac, fiul lui Attila. Hunii au fugit în Moesia, pe Dunărea mijlocie, și în nordul Mării Negre. Hunii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
imperiala nemaifiind relevanță. Drepturile împăratului român [[Iulius Nepos]] au fost contestate de Orestes, comandantul armatei din Italia, ce și-a proclamat fiul, Romulus Augustus, împărat, în 475. În august-septembrie 476, lipsa banilor pentru plata trupelor din Italia a generat o răscoală a mercenarilor rugi, sciri și heruli, conduși de scirul Odoacru. Orestes a fost asasinat, iar [[Romulus Augustus]] a fost detronat și exilat în Campania. [[Odoacru]], ales că rege de către soldații săi, a trimis însemnele imperiale la Constantinopol și, prin acest
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
agenției United Press of America. Julius Köver a început să fie luat la ochi din februarie 1935, când United Press a lansat pe fluxul de știri informația că prințul Nicolae era așteptat în țară, unde Garda de Fier pregătea o răscoală cu intenția de a-l pune pe tron. O altă știre falsă transmisă de Julius Köver peste ocean pretindea că Nicolae Titulescu ar fi încheiat cu Moscova o înțelegere prin care se acorda drept de tranzit trupelor sovietice prin România
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
este unul din cele 26 de cantoane ale Elvetiei. Capitala este Liestal. Se mărginește cu cantoanele Basel-Oraș, Solothurn, Jura și Argovia, cu Franța și cu landul german Baden-Württemberg. Basel-Provincie a format împreună cu Basel-Oraș cantonul istoric Basel, până la separarea lor în urma răscoalei din 1833 (Bătălia de la Hülftenschanz din apropiere de Frenkendorf). În perioada romană. zona Basel a reprezentat un centru pentru activitățile romane. Ruine bine păstrate se găesesc la situl "Augusta Raurica". În jurul anului 200, aproximativ 20.000 de oameni locuiau în
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
revoluționară 1917-1918” (Universitas Chișinău, 1992), ”Chemare la judecata istoriei” (2 volume - Albatros, 1992-1993), ” În vâltoarea Revoluției rusești. Însemnări din Basarabia anului 1917” (FCR, 1993), ”Pagini de jurnal” (3 volume - Albatros, 1996-2000), ”Onisifor Ghibu în corespondență” (2 volume - Semne, 1998), ”De la Răscoala lui Horia la Dictatul de la Viena” (Albatros, 2001), ” Amintirile unui pedagog militant” (ICR, 2004), ”Oameni între oameni II” (Albatros, 2006), ” Din scrisorile primite de Onisifor Ghibu” (3 volume - Semne, 2007), ”Octavian Goga. Prietenie și luptă de o viață” (Semne, 2010
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
țări transoceanice”. „Dacă o națiune oarecare este ținută cu forța în cadrul hotarelor unui anumit stat, dacă în ciuda dorinței exprimate de ea, - indiferent dacă această dorință este exprimată prin presă, prin adunări populare, prin hotărâri ale partidelor sau prin revolte și răscoale împotriva asupririi naționale -, dacă, în ciuda acestei dorințe, nu i se acordă națiunii dreptul de a soluționa, prin vot liber, și numai după completa retragere a trupelor națiunii anexante sau, în general, ale națiunii mai puternice, de a soluționa fără cea
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]