5,132 matches
-
lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să întârzie la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se simțea o persoană foarte diferită. Doi bărbați maturi, aceeași persoană dar, într-un fel, diferiți. Și gândul său intim reveni: "Are să fie interesant de văzut cum va fi realizabilă similarizarea". "Va fi sigur realizabilă". Răspunsul de la Gosseyn Doi îi răsună în minte ca și cum ar fi fost propriul lui gând. În timp ce se spăla pe față și-și pieptăna părul, Gosseyn Doi realiză că Pământul poate fi periculos pentru el. Cel puțin, această partea a Pământului, în care venise. Trăiau aici oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Stai liniștit! Ține-ți gândurile în neutralitate!" Să stea liniștit, însemna să taie contactul cu super-creierul său. Pe când făcea aceasta, auzi un zgomot ușor. Gosseyn Trei, care ținea ochii închiși auzi o ușă deschizându-se; apoi vocea lui Leej, care răsuna de parcă ea n-ar fi fost în cameră. - E-n ordine, spuse ea. Nu văd nici o problemă, cel puțin pentru următoarele cincisprezece minute. Gosseyn deschise ochii și văzu că bărbatul care sosise stătea cu spatele. Era îmbrăcat din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să folosească acest simț foarte special care îl educă permanent în via-ța de fiecare zi. Bunul simț trebuie readus cât mai repede în opera de educație și în pregătirea creștină, ca un antidot contra procedurilor pedagogico-didactice excentrice și fără de măsură. Răsună ca plină de înțelepciune nostalgică exclamația dintr-una din Epigramele poetului italian Giuseppe Giusti (1809-1850): „Bunul simț, care a fost odată șef de școală, Acum, în numeroase școli, este de-a dreptul mort; Știința, fiica sa, l-a ucis ca să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
potrivește întâi de toate. De acolo el vorbește credincioșilor și adresându-se lor cu limbajul elaborat și însușit în meditație, el va apare ca fiind acasă în templul Domnului; și sacrele cuvinte ale Misalului, ale Breviarului, ale Ritualului, trebuie să răsune în adâncurile misterioase ale sufletului său, mai înainte ca ele să răsune sub bolțile sanctuarului” (GIOVANNI XXIII, Primo discorso sinodale [25.1960], în Discorsi Messaggi Colloqui, II, [28 ottobre 1958 - 28 ottobre 1960], Città del Vaticano 1960, pp. 139-140). 1
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lor cu limbajul elaborat și însușit în meditație, el va apare ca fiind acasă în templul Domnului; și sacrele cuvinte ale Misalului, ale Breviarului, ale Ritualului, trebuie să răsune în adâncurile misterioase ale sufletului său, mai înainte ca ele să răsune sub bolțile sanctuarului” (GIOVANNI XXIII, Primo discorso sinodale [25.1960], în Discorsi Messaggi Colloqui, II, [28 ottobre 1958 - 28 ottobre 1960], Città del Vaticano 1960, pp. 139-140). 1. Adevăratul „ecleziastic” 1. Să redăm unui cuvânt splendoarea pe care o merită
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
convingere că cuvintele ministerului său nu sunt «ale sale», dar ale Aceluia care l-a trimis. El nu este stăpânul acestui cuvânt: este slujitor. Nu este unicul posesor al acestui Cuvânt: este datornic față de Poporul lui Dumnezeu”. Cuvântul lui Dumnezeu răsună prin cuvântul uman, în-tâi de toate prin gura martorilor oculari ai Învierii; predica lor va fi fundamentul întregii credințe a Bisericii (cfr. Lc 1,1-4). În Noul Testament slujirea Cuvântului este prezentată deja în di-ferite forme: - vestire-evanghelizare (cfr. Mc 1,14-14
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu el, are grijă directă de o parte din poporul lui Dumnezeu. De aceea, pentru el devine mai urgentă și mai precisă datoria paternă de a fi educatorul pentru experiența Cuvântului. 3. „Vai” preotului care nu slujește Cuvântul. Pentru preot răsună în mod deosebit cu claritate și putere exclamația sfântului Paul: „Vai mie, dacă nu voi predica Evanghelia!” (1Cor 9,16). Aceste cuvinte, mai mult decât un suspin al Apostolului, trebuie primite și înțelese ca un strigăt plin de teamă, care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
maestru înțelept, ci un maestru mai mult decât înțelept; el este un maestru divin care pronunță întotdeauna cuvinte imperative și extreme; cuvinte decisive în confruntarea cu răul; cuvinte care sfidează timpurile; cuvinte veșnice; cuvinte atât de divine încât continuă să răsune prin Spiritul pe care el îl trimite Bisericii și în inima fiecăruia, în veci. Apostolul Ioan redă cuvintele din ultima seară pământească a lui Isus (In 14,26): Tatăl, în nu-mele lui Cristos, îl va trimite pe Spiritul Sfânt, care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
intrat lin, umili și modești. Și, atunci, în momentul cel mai întunecat al nopții, am văzut Soarele în persoană. Acea lumină și acea căldură cărora le-am dus dorul toată viața. În noaptea adâncă, în jurul copilului așezat în iesle a răsunat un cânt: „Astru din cer, copilaș divin, blândul Miel Răscumpărător!”. Într-o clipă am simțit că nu valoram mai puțin decât îngerii. Înaintea mea și înaintea lor se găsea același mister. Nu mai mică îmi era uimirea în fața miracolului întâmplat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în seara asta. Dar poate acum descopăr o vagă asemănare între doi oameni atît de diferiți cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David a apărut la suprafață, dintr-o dată fără bucle. Chiar așa, reușea să aibă nu doar o expresie surprinsă, ci una mai degrabă ironică. Apoi am privit pe țărm, de unde răsună un hohot de rîs batjocoritor. Băieții cu care, pînă în urmă cu cîteva săptămîni, vîslisem în formulă de opt se adunaseră pe puntea de acostare și nu-și puteau stăpîni bucuria că perechea vedetă căzuse în apă. Cîțiva membri mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o privire mînioasă. Poate că seria nu fusese o greșeală. Imediat după aceea am depășit cea de a doua echipă și pe ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau căldură. A răsunat un clopot de biserică. Am privit în sus spre turle. Era opt și jumătate. M-am oprit în dreptul casei lui David, peste stradă, sub ramurile care atîrnau deasupră-mi ale unui copac mare. Oricine ar fi privit înspre ferestrele de la primul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a nenumărate posibilități, destinații din oricare colț din oraș. Iar cînd mă lungeam, seara, în pat, ascultam pentru multă vreme sunetele casei și ale orașului, și auzeam chiar sunete care nu se aflau acolo, stropii de apă, o voce clară răsunînd pe scara de marmură, zgomotul copitelor de cai în parcul întunecat. Visam. Obiecte și oameni dobîndeau o înfățișare nouă. Acțiunile mele de fiecare zi își schimbau sensul. Ceva se schimbase. Nu-mi puteam explica, dar era ca și cum lucrurile căpătaseră o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ruși, ați văzut cu firu' roșu". Masa electorală îmi dă dreptate: "da, da", zic, "am văzut", și clatină îngrijorați din cap. Pe urmă, chiar când la masă se aduc oalele cele mari cu sărmăluțe mărunțele, împodobite cu smântână ecologică, răsună replica întârziată a filialei peremiste, zice privindu-mă duios: "d-apăi, oameni buni, mai bine cu rușii, decât cu imperialiști americani și cu ungurii, ați văzut ce-au putut face sârbilor, că doar ni-s la zece kilometri de graniță ș-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a melodiei conduce doar la o pură plăcere auditivă și nu înalță mintea către transcendent. Augustin descrie, în Confessiones, o amintire din perioada pregătirii sale înainte de a îmbrățișa creștinismul: „Câte lacrimi am vărsat ascultând accentele imnurilor și cântecelor tale, care răsunau suav în biserica ta! O emoție violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
înalță mintea către transcendent. Augustin descrie, în Confessiones, o amintire din perioada pregătirii sale înainte de a îmbrățișa creștinismul: „Câte lacrimi am vărsat ascultând accentele imnurilor și cântecelor tale, care răsunau suav în biserica ta! O emoție violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
oficiile divine, ce se celebrează în semn de recunoștință, mintea tuturor să fie vigilentă, declamarea să fie fluentă, iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Așadar, condamnarea mijloacelor noului limbaj muzical nu este radicală, ci trebuie considerată în cadrul unei perspective mai largi, și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
1757) și în Esemplare o sia Saggio ... di Contrappunto (1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ei în toate părțile sale. Aceasta însă era peste putință. Când era vorba de a fixa o dată, sau de a determina succesiunea unor domni, stilul trebuia să ia caracterul unei discuții științifice. Aiurea unde simțiam pulsul cel mare al națiunii răsunând în inima mea, la priveliștea faptelor mărețe, sau la trecutul de durere a poporului român, fără să fi vrut mi se încălzea condeiul și povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anume de părere că istoria trebuie să scruteze
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
natura îl îndeplinește atât în viața de toate zilele cât și în lungul curs al istoriei. Și cu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el, de câte ori își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor oricât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor românilor, că pe cât se întinde graiul lor comun se vor înjgheba și interesele lor comune, că granițele statului vor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]