4,549 matches
-
basmului. În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi - Spânul și împăratul Roș - nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. În al doilea rând, eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza, fapt ce conferă și o altă semnificație relației sale cu Spânul. În acest context, Spânul nu este numai antagonistul, ci și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și ale răului, specific basmului. În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. Statutul psihologic al lui HarapAlb este la fel de dinamic, fiindcă eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza. Astfel, protagonistul basmului apare în trei ipostaze, fiecare având propriul profil psihologic: fiul cel mic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acoperind o jumătate de secol de raporturi româno-americane cu o documentare impresionantă și exhaustivă rămîne o lucrare de referință la aprofundarea raporturilor între cea mai mare parte a lumii SUA și România, o țară mică aflată de secole în "calea răutăților". Judecățile și concluziile celor doi autori, interesante și cîteodată surprinzătoare, asupra relațiilor SUA cu un "rebel" al fostei lumi comuniste, rămîn ca un punct de reper pentru istoriografia problemei numai în măsura în care anumite informații țin numai de domeniul legilor istoriei și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cunoscut că strălucește în știința lui. Unii oameni răi se silesc să umbrească într-un mod calomnios numele lui glorios al lui și, prin aceasta, ei par să-și scuze până la un punct greșelile lor. Dar acela, după ce a părăsit răutatea veacului acestuia, cu ajutorul lui Dumnezeu fiind primit în pacea Bisericii, credem că are parte de comuniunea cu slujitorii lui Dumnezeu. Poate am adăugat și altele despre Sfântul bărbat, pe care le-am aflat ca un adevăr de netăgăduit, dar trebuie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și atunci, oamenii sunt „creștini numai cu numele, nu și cu faptele”, deoarece s-au lăsat subjugați de patimi. „Bărbatul fericit și slăvitul părinte al vostru, stăpânul meu, nu numai că a îndurat pentru dreptate întotdeauna cu răbdare și tărie răutatea lor dar și cu rezultat fericit pentru adevăr - care este Hristos...”. Multă vreme s-a crezut că această scrisoare de consolare a fost adresată Gallei, fiica senatorului-patrician Symmachus și cumnata marelui Boețiu. În realitate, ea este dedicată surorii acesteia, Proba
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tot Dumnezeu este și scopul existenței”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VI-a, cap. LXV, în PSB, vol. 9, p. 426) „Acolo unde Domnul privește este pace și veselie, iar acolo de unde Domnul își întoarce fața Sa, acolo intră răutatea”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. VIII, 70.1., în PSB, vol. 4, p. 206) „Purtarea de grijă a lui Dumnezeu conține în sine toate cele de care poartă El grijă și pe care le cuprinde, dar nu în felul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate; că au fost dintru început îmbibați în sfințenie, ca într-o vopsea oarecare, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, IV, în PSB, vol. 17, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
într-un timp scurt atât de multă omenire, să cuprindă pământul și marea și să cheme pe oameni la astfel de lucruri, mai ales că ei erau stăpâniți de datini și obișnuințe nesocotite, dar, mai bine spus, stăpâniți de o răutate atât de mare. Și totuși, a avut tăria să elibereze neamul omenesc de toate acestea; nu numai pe romani, ci și pe perși, și, într-un cuvânt, toate neamurile barbare. A săvârșit acestea fără să Se folosească de arme, fără
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
văzând amenințarea cu stricăciunea de pe urma neascultării stăpânind asupra noastră și că nu se cuvenea să se înlăture legea (morții) înainte de a se împlini, văzând că nu avea nici un înțeles să se piardă cele ce El însuși crease, mai văzând și răutatea covârșitoare a oamenilor, care crescuse pe încetul împotriva lor înșiși, încât ajunsese de nesuferit și, în sfârșit, văzând că toți oamenii erau supuși morții, − S-a milostivit de neamul nostru și S-a îndurat de neputința noastră. Și pogorând la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Care a fost slăvit; dar cununa aceasta de spini însângerează și pedepsește pe cei care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am rănit. Că El, cu patima Lui, ne-a izbăvit de sminteli, de păcate și de niște spini ca aceștia. Nimicind pe diavol, Domnul întreabă pe bună dreptate, cu mândrie, zicând: Unde-ți este, moarte, boldul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Proorocului, și pentru noi suferă dureri (Is. 53, 4). Căci, precum a pricinuit desființarea morții, predând trupul Său morții, socotesc că la fel pălmuirea, prin care se împlinește necinstea lui Hristos, desființează necinstirea venită asupra noastră pentru neascultarea și păcatul răutății de la început. Căci cel de o valoare egală cu a tuturor Se lasă necinstit pentru toți, dar socotesc că s-ar cutremura toată creația dacă ar fi chemată la simțirea unei astfel de îndrăzneli. Căci Domnul slavei a fost pălmuit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s-a schimbat - ei chiar de pe cruce își băteau joc de El și nici conștiința propriilor lor păcate, nici faptul că erau și ei în aceeași situație și nici că pătimeau la fel ca și El nu le-au oprit răutatea; lucru, de altfel, recunoscut și de unul dintre ei când a grăit celuilalt pentru a-l face să tacă: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? (Lc. 23, 40), ceea ce dovedește marea lor răutate. Pentru aceasta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au oprit răutatea; lucru, de altfel, recunoscut și de unul dintre ei când a grăit celuilalt pentru a-l face să tacă: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? (Lc. 23, 40), ceea ce dovedește marea lor răutate. Pentru aceasta, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume (Filip. 2, 9)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a VIII-a, p. 136-137) „Ca
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îngăduit să se pecetluiască mormântul așa cum voiau și să pună de pază și ostași. Și nu le-a păsat arhiereilor și fariseilor că fac asta sâmbăta, că lucrează; ei aveau ochii îndreptați numai într-o singură parte: să-și împlinească răutatea lor. Nădăjduiau că prin asta vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari nechibzuințe. Semn că erau zguduiți de o puternică frică. Cei care L-au prins când era viu se tem de El când e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Corinteni, cap. XVI, în PSB, vol. 1, p. 120) „Domnul va judeca lumea cu nepărtinire (1 Pt. 1, 17). Fiecare va primi după cum a lucrat. Dacă a fost bun, dreptatea lui va merge înaintea lui; dacă a fost rău, plata răutății este înaintea lui”. (Barnaba, Epistola, cap. IV, 11, în PSB, vol. 1, p. 140) „... Suntem convinși că în fața lui Dumnezeu nimic nu va rămâne necercetat și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
14, 2), deoarece răsplata se pregătește tuturor după măsura alipirii la bine și a depărtării de rău a fiecăruia. Unul este la începutul mișcării mai bune, ca unul ce a ieșit de curând ca dintr-un adânc de viață în răutate, la împărtășirea de adevăr. Altul a primit, prin sârguință, un spor al binelui. Altul a crescut mai mult prin dorirea celor bune. Iar unul e la mijlocul urcușului spre cele înalte. Altul a trecut prin mijloc. Sunt apoi unii care s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
puterea ce i s-a dat, care este cea din care a fost născut”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 20, în PSB, vol. 18, p. 122) „Chiar elin de-ai fi, și chiar unul care a întrecut toată răutatea, chiar scit de-ai fi, sau barbar, sau fiară sălbatică, și încărcat de toate absurditățile, chiar de-ai purta cu tine sarcina nenumăratelor păcate, de îndată însă ce ai primit cuvântul crucii și te-ai botezat, ai șters toate acele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chiar scit de-ai fi, sau barbar, sau fiară sălbatică, și încărcat de toate absurditățile, chiar de-ai purta cu tine sarcina nenumăratelor păcate, de îndată însă ce ai primit cuvântul crucii și te-ai botezat, ai șters toate acele răutăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia II, p. 40-41) ,,... în baia nașterii din nou, când harul Sfântului Duh se atinge de însuși sufletul omului și păcatul dintr-însul îl scoate din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vieții călugărești, în Filocalia..., vol. VII, p. 46) „... s-a scris în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt și având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în niște fetițe furioase și chinuite de ei cu răutate, zicând: De care lucruri vă temeți la creștini? Aceștia au răspuns: Aveți cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteți atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălați în biserică; și unul pe care-l mâncați în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
creșterea copiilor..., p. 153) „Înrădăcinează în sufletul tău învățătura spre înviere, pentru ca, dacă ești bun, dar încercat de necazuri și suferințe, să ajungi mai bun, dobândind mai multă râvnă prin nădejdile cele viitoare; dacă ești rău, să te lași de răutate, făcându-te mai înțelept prin frica pedepsei ce va să fie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 118) „Ca să fie, zice, asemenea trupului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
măsură la un alt destin istoric. În fața realității, Eminescu a comparat latinitatea orientală cu o insulă mereu roasă pe margini de slavi și de alte etnii. De ce a nimerit românitatea într-un veritabil "triunghi imperial al Bermudelor", "în calea tuturor răutăților", după spusa cronicarului? Fiindcă, într-un fel, moștenirea tracică a fost mai puternică decât cea romană 11. Herodot a subliniat principala meteahnă a tracilor: dezbinarea. El profetiza că nu vor fi niciodată puternici, fiindcă nu sunt uniți. Pe acest fond
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mult umor; îndeplinesc cele mai umile îndatoriri cu un zâmbet aproape ironică Aceasta este o probă de foc a caracterului deoarece se cere atâta putere pentru a nu pierde buna dispoziție și energia“33. Mulțumirea de sine, prostia obraznică și răutatea multora din jurul său fac ca aproape orice activitate să fie un chin pentru cel care până atunci a putut să-și aleagă ambianța și să dispună în ceea ce privește contactele cu semenii. Chin în care Wittgenstein preferă să vadă puterea purificatoare a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la Otterthal cu leșinul unui elev căruia 48 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein i-a dat o palmă. A fost înaintată o plângere la Poliție. Ceea ce s-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă.“29 Conștiința că ești dator semenilor să acționezi ca un luptător, că este un lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Brahman, care e sakti, adică "energic, puternic, potent". Cine nu-și dorește puterea ? Și cel mai umil sau mai smerit. Diferența se face între modurile cum utilizezi această forță, dacă o pui în slujba binelui sau vrei să faci răutăți, caz în care ți se ia și mai primești și-o pedeapsă în spiritul dreptății divine. În perioada Upanișadelor, eroul, vira, nu mai era bărbatul de acțiune, ci sfîntul, înțeleptul, care devine stăpîn nu peste alții sau altele înconjurătoare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]